ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5669/2023

Ședința publică din data de 29 noiembrie 2023

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 22 septembrie 2021, pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Național al Audiovizualului ("CNA", "Consiliul"), a solicitat anularea Deciziei nr. 5707 RF emisă în data de 02.09.2021 și obligarea pârâtului la emiterea unei decizii de sancționare, prin care sa dispună atât aplicarea unei amenzi contravenționale postului de televiziune B., cât și difuzarea de către acest post de televiziune a sancțiunii în următoarele 24 ore de la comunicare, sonor și vizual, de cel puțin 3 ori, în intervalul orar 18-22, din care o dată în principala emisiune de știri.

Prin sentința civilă nr. 769 din 15 aprilie 2022, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Național al Audiovizualului, ca neîntemeiată.

Împotriva sentinței civile nr. 769 din 15 aprilie 2022, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamantul A., întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., solicitând casarea hotărârii atacate și, în rejudecare, admiterea acțiunii.

În motivarea recursului, reclamantul susține că sentința atacată este nemotivată și a fost dată cu greșita interpretare și aplicare a art. 73 și 73 din C. civ., art. 8 din Convenția EDO și art. 15 din Legea nr. 504/2002.

Subsumat cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurentul-reclamant apreciază că instanța de fond nu a avut în vedere argumentele prezentate în cerere, nu a analizat îndeplinirea sau nu a condițiilor răspunderii civile delictuale și nu a avut în vedere materialul probator administrat în cauză, fiind astfel încălcat dreptul la un proces echitabil, prevăzut de dispozițiile art. 21 alin. (3) din Constituție și art. 6 alin. (1) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, precum și art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ.

Consideră că prima instanță a reluat apărările CNA în considerentele sentinței și nu a procedat la un examen efectiv al mijloacelor, argumentelor și elementelor de probă. Astfel, instanța nu a motivat de ce anume adresa de răspuns emisă de CNA la sesizarea reclamantului poate substitui obligația de emitere a unei decizii conform art. 15 din Legea nr. 504/2002 și nu a oferit o motivare amplă asupra criticilor prin care reclamantul susținea că CNA trebuia să emită o decizie în cuprinsul căreia să se regăsească motivat votul fiecărui membru al Consiliului, rezumându-se să rețină că nu se poate lua o decizie doar cu votul a 3 membri, dar fără a motiva de ce această împrejurare conduce la consecința neemiterii unei decizii. Totodată, instanța nu a răspuns motivat tuturor susținerilor reclamantului.

În ceea ce privește cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentul-reclamant susține greșita interpretare și aplicare a prevederilor art. 9 din Regulamentul de organizare și funcționare a CNA, apreciind că argumentul numărului de voturi nu este suficient pentru a se considera că CNA a motivat în fapt și în drept refuzul de a sancționa. Astfel, decizia contestată este nemotivată, nu cuprinde argumente din care să reiasă necesitatea și oportunitatea nesancționării postului de televiziune, prezintă argumente străine de aspectele semnalate de reclamant, este generală și sumară.

Consideră că în mod greșit instanța de fond a reținut că, în speță, nu poate fi analizată adresa de nesancționare prin raportare la art. 72 și 73 din C. civ. și art. 8 din Convenția EDO, referitoare la dreptul la demnitate, la propria imagine și la viață privată, întrucât CNA nu ar avea decât atribuțiile prevăzute de art. 88-95 din Legea nr. 504/2002, iar cadrul procesual este limitat la analiza de legalitate a adresei contestate. Recurentul-reclamant reiterează argumentele de fond, referitoare la vătămarea ce pretinde a-i fi fost produsă prin difuzarea emisiunii, făcând trimitere la afirmațiile moderatorilor emisiunii, la scopul cu care aceste afirmații au fost făcute, la efectele asupra imaginii și reputației reclamantului și la obligațiile deontologice ale jurnalistului, pretins încălcate prin modalitatea de prezentare a faptelor ce au făcut obiectul emisiunii "România, te iubesc!".

Susține și greșita interpretare și aplicare a art. 15 din Legea nr. 504/2002, apreciind că instanța de fond a reținut eronat că, în situația în care nu se întrunește cvorumul necesar de voturi, CNA nu este obligat să soluționeze sesizarea printr-o decizie/instrucțiune sau recomandare. Pentru a îndeplini obligația de transparență, sesizarea adresată Consiliului trebuie soluționată printr-un act administrativ motivat, respectiv o decizie care să cuprindă atât soluția de respingere, cât și motivele care au stat la baza ei.

Intimatul-pârât Consiliul Național al Audiovizualului a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamant este nefondat, pentru următoarele considerente:

II.1. Referitor la criticile circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., Înalta Curte le va respinge, ca nefondate, constatând că sentința recurată satisface exigențele cerinței legale a motivării hotărârii judecătorești, în acord cu dispozițiile art. 425 C. proc. civ.

Contrar susținerilor recurentului-reclamant, prima instanță a analizat în mod complet argumentele și apărările formulate de părți, inclusiv cele aparținând reclamantului și a expus în mod corespunzător raționamentul care a condus la formarea convingerii sale, prin raportare la dispozițiile legale aplicabile raportului de drept dedus judecății. Împrejurarea că argumentele expuse în considerentele sentinței recurate corespund poziției procesuale exprimate de pârâtul CNA nu reprezintă o necercetare a cauzei în sensul neanalizării susținerilor reclamantului, în condițiile în care argumentele proprii judecătorului pot fi decelate cu ușurință din lecturarea hotărârii, iar din considerentele sentinței reiese că au fost avute în vedere toate susținerile părților.

Totodată, instanța de control judiciar reține că hotărârea nu trebuie să cuprindă un răspuns exhaustiv dat fiecărei susțineri formulate de părțile în proces, fiind suficient a se răspunde argumentelor fundamentale, de natură a susține soluția pronunțată în cauză, obligație îndeplinită în prezenta speță. Caracterul pretins sumar al motivării unei hotărâri judecătorești nu determină cu necesitate nelegalitatea actului, prezentarea considerentelor care susțin soluția nefiind o chestiune de volum, iar în speță, motivarea sentinței recurate cuprinde argumente suficiente, care confirmă analiza efectivă a cauzei și a susținerilor tuturor părților.

Cât privește argumentul neanalizării integrale sau nevalorificării probatoriului administrat în cauză, Înalta Curte constată, pe de-o parte, că recurentul-reclamant nu a precizat ce mijloace probatorii au fost omise din analiza instanței de fond. Pe de altă parte, trebuie subliniat că în calea extraordinară de atac a recursului instanța de control judiciar este chemată să analizeze legalitatea hotărârii contestate prin prisma cazurilor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., iar între acestea nu se înscrie un motiv referitor la modul de interpretare și apreciere a probelor de către prima instanță, care reprezintă un aspect de temeinicie, iar nu de nelegalitate al sentinței recurate.

A mai susținut recurentul-reclamant că instanța de fond nu a analizat îndeplinirea sau nu a condițiilor răspunderii civile delictuale în speță. Nici acest argument nu conturează pretinsa nemotivare și neanalizare efectivă a cauzei, în condițiile în care aspectele referitoare la invocata faptă delictuală a postului de televiziune, față de care a fost formulată sesizarea adresată CNA, nu făceau obiectul de analiză al instanței de fond. Curtea de apel a fost învestită cu verificarea legalității adresei nr. x RF din 02.09.2021 (pe care reclamantul a considerat-o a avea natura unei decizii), prin care intimatul-pârât i-a comunicat reclamantului că nu a fost întrunit numărul necesar de voturi pentru a se dispune o sancțiune față de postul de televiziune. Așadar, obiectul examinării instanței îl constituie refuzul pârâtului de a emite o decizie de sancționare (act administrativ asimilat), iar nu o decizie de sancționare propriu-zisă (act administrativ tipic), aspectele privitoare la caracterul delictual al faptelor sesizate de reclamant neputând fi analizat în acest cadru procesual obiectiv și subiectiv. Judecătorul cauzei avea posibilitatea de a cenzura acest refuz, dacă îl considera nejustificat, iar nu de a se substitui autorității pârâte în atribuțiile sale legale de verificare a caracterului presupus delictual al faptelor sesizare de reclamant.

În concluzie, instanța de control judiciar constată că sentința recurată îndeplinește exigențele prevăzute de art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ. și respectă principiul dreptului la un proces echitabil, prevăzut de art. 21 alin. (3) din Constituție și art. 6 alin. (1) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, întrucât judecătorul fondului a expus de o manieră suficientă considerentele care au fundamentat soluția adoptată, asupra cărora instanța de recurs se va apleca odată cu verificarea incidenței pct. 8 al art. 488 alin. (1) din același cod.

II.2. Referitor la criticile circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte le va respinge, de asemenea, ca nefondate.

În esență, recurentul-reclamant reiterează argumentul nemotivării actului emis de intimatul-pârât CNA, din perspectiva faptelor sesizate și a întrunirii condițiilor legale de atragere a răspunderii postului de televiziune pentru încălcarea dreptului reclamantului la demnitate, la propria imagine și la viață privată, apreciind că nu există un motiv justificat pentru neemiterea de către Consiliu a unei decizii sancționatorii.

Înalta Curte constată că toate argumentele recurentului-reclamant pornesc de la premisa eronată că adresa nr. x RF din 02.09.2021 reprezintă o decizie emisă de CNA în condițiile art. 15 din Legea nr. 504/2022. În realitate, prin acest act intimatul-pârât a comunicat reclamantului că, în ședința Consiliului din 31.08.2021 în care a fost analizată sesizarea, a existat o propunere de sancționare a radiodifuzorului cu somație publică, dar aceasta nu a fost adoptată întrucât nu a întrunit numărul necesar de voturi. Astfel cum în mod corect a reținut și prima instanță, adresa comunicată nu reprezintă o decizie emisă conform art. 15 din Legea nr. 504/2022, ci un răspuns la sesizarea reclamantului, respectiv un act administrativ asimilat constând în refuzul emiterii actului administrativ tipic (decizia de sancționare). Potrivit art. 15 alin. (1) din Legea nr. 504/2022, "În îndeplinirea funcțiilor și a atribuțiilor ce îi revin potrivit prezentei legi, Consiliul emite decizii, instrucțiuni și recomandări, în prezența a cel puțin 8 membri și cu votul a cel puțin 6 membri.", iar în speță nu a fost întrunit numărul de voturi necesare adoptării unei decizii.

Din această perspectivă, sunt neîntemeiate toate celelalte susțineri ale recurentului-reclamant, începând cu critica nemotivării actului administrativ. Pretinsa nemotivare invocată de recurentul-reclamant se raportează la conținutul actului administrativ tipic - decizia de sancționare a radiodifuzorului, or, câtă vreme nu suntem în prezența unui astfel de act, ci a unui refuz de emitere a unei decizii, condiția motivării trebuie analizată prin prisma art. 2 alin. (1) lit. i) și alin. (2) din Legea nr. 54/2004, referitoare la refuzul nejustificat de emitere a unui act administrativ, iar nu prin prisma art. 9 din Regulamentul de organizare și funcționare al CNA (potrivit căruia deciziile Consiliului trebuie motivate în fapt și în drept).

În acest sens, Înalta Curte reține că adresa contestată conține o motivare clară a refuzului exprimat de autoritatea publică, indicând etapele procedurale urmate în examinarea sesizării formulate de reclamant (analizarea Raportului de monitorizare întocmit de direcția de specialitate pentru emisiunea " Romania, te iubesc!" din 25.04.2021, vizionarea secvențelor relevante de către membrii Consiliului, audierea punctului de vedere al reprezentantului postului, purtarea dezbaterilor) și rezultatul acestora, respectiv neîntrunirea numărului de voturi necesar adoptării unei decizii conform art. 15 din Legea nr. 554/2004.

Neîntemeiată este și critica prin care se susține că adresa de răspuns nu cuprinde motive referitoare la necesitatea și oportunitatea nesancționării postului de televiziune. Astfel cum s-a arătat anterior, textul de lege impune un număr de minim de 6 voturi pentru adoptarea unei decizii de sancționare, iar exprimarea votului individual de către membrii Consiliului se regăsește în Procesul-verbal al ședințelor din 31 august 2021 și 2 septembrie 2021, din care rezultă că numai 3 membri au votat în sensul aplicării sancțiunii. Or, recurentul-reclamant nu a indicat niciun text de lege care să impună redarea, în cuprinsul adresei de răspuns prin care i s-a adus la cunoștiință rezultatul verificărilor realizate de Consiliu, a motivelor vizând necesitatea și oportunitatea sancționării sau nu a radiodifuzorului. Prezentarea acestor motive ar fi relevantă doar în situația emiterii unei decizii, fiind aspecte de natură a contura existența faptei și de a justifica soluția de aplicare a sancțiunii.

Nu poate fi reținut nici argumentul greșitei interpretări și aplicări a art. 15 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, raportat la principiul transparenței, în sensul necesității emiterii unei decizii chiar în ipoteza nedispunerii unei sancțiuni la adresa radiodifuzorului. Conform acestui text de lege, anterior citat, întrunirea numărului minim de 6 voturi condiționează însăși emiterea deciziei, iar nu doar soluția dispusă, norma legală prevăzând că CNA "emite decizii" în condițiile de prezență și cvorum specificate. Așadar, într-o interpretare corectă a textului de lege, rezultă că deciziile se emit în cazul întrunirii numărului de voturi necesar în vederea dispunerii unei sancțiunii, iar în lipsa întrunirii cerințelor de cvorum, intimatul-pârât nu emite actul administrativ tipic, ci comunică titularului sesizării refuzul emiterii deciziei, act administrativ asimilat care poate fi cenzurat de instanța de contencios administrativ.

În ceea ce privește aspectele referitoare la încălcarea dreptului recurentului-reclamant la demnitate, la propria imagine și la viață privată, respectiv a posibilității instanței de judecată de a constata această încălcare și de a obliga autoritatea pârâtă la emiterea unei decizii de sancționare, Înalta Curte le constată, de asemenea, nefondate, prin raportare la prevederile art. 18 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, care stabilesc măsurile ce pot fi dispuse de instanța de contencios administrativ. După cum s-a arătat anterior, în speță instanța este învestită cu analiza refuzului CNA de a emite o decizie de sancționare a radiodifuzorului (refuz pe care atât prima instanță, cât și instanța de recurs l-au apreciat a avea caracter justificat, concluzionând că respectă prevederile art. 15 din Legea nr. 554/2004). Acesta este motivul pentru care, în prezentul cadru procesual obiectiv și subiectiv, nu pot fi analizate aspectele sesizate de recurentul-reclamant cu privire la încălcarea drepturilor sale, din perspectiva condițiilor răspunderii civile delictuale, obiectul analizei formându-l doar adresa de răspuns nr. 5707 RF din 02.09.2021, respectiv refuzul exprimat de autoritate de a emite o decizie sancționatorie, iar nu decizia propriu-zisă. Chiar în ipoteza constatării caracterului nejustificat al acestui refuz, instanța nu ar fi putut dispune decât reanalizarea sesizării de către Consiliu, iar nu obligarea autorității, direct, la emiterea unei decizii de sancționare a radiodifuzorului, o altfel de soluție reprezentând o interferență în atribuțiile legale ale altei autorități publice.

Față de toate aceste aspecte, Înalta Curte constată că soluția primei instanțe este dispusă în acord cu normele de drept materiale incidente cauzei, criticile recurentului-reclamant nefiind apte să conducă la reformarea sentinței recurate

În consecință, nefiind incidente cazurile de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în condițiile art. 20 din Legea nr. 554/2004 și art. 496 C. proc. civ., va respinge recursul declarat de reclamantul A., ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 769 din 15 aprilie 2022, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 29 noiembrie 2023, prin punerea soluției la dispoziția părților prin intermediul grefei instanței.