ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3514/2024

Ședința publică din data de 20 iunie 2024

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare in judecata înregistrată pe rolul Tribunalului București sub nr. x/2023 și repartizată spre soluționare secției a VI-a Civilă, reclamanta AUTORITATEA PENTRU REFORMĂ FEROVIARĂ, în contradictoriu cu pârâta SOCIETATEA NAȚIONALĂ DE TRANSPORT FEROVIAR DE CĂLĂTORI "C.F.R. CĂLĂTORI" S.A., a solicitat:

• obligarea pârâtei la plata sumei de 2.142.765,81 RON, reprezentând contravaloarea compensației încasată necuvenit pe anul 2022;

• obligarea pârâtei la plata sumei de 38.100,14 RON, reprezentând accesorii pentru sumele nejustificate si nerestituite la bugetul statului;

• obligarea pârâtei la plata daunelor interese;

• obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

2.1. Prin încheierea din data de 23.10.2023, secția a VI-a Civila a Tribunalului București a declinat competenta de soluționare a cauzei în favoarea secția a II-a contencios administrativ si Fiscal din cadrul aceleiași instanțe.

Pentru a pronunța aceasta hotărâre, instanța civila a reținut că este învestită cu o acțiune care are ca obiect pretenții - compensație încasată necuvenit pe anul 2022, acțiune întemeiata pe Contractul de servicii publice nr. 295/09.12.2022, aprobat prin H.G. nr. 1453/2022. A apreciat că acest contract este act administrativ asimilat în sensul art. 2 lit. c)

1

din Legea nr. 554/2004 și că, dată fiind natura juridică a litigiului, sunt incidente dispozițiile Legii nr. 101/2016 privind remediile și căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziție publică, a contractelor sectoriale și a contractelor de concesiune de lucrări și concesiune de servicii, precum și pentru organizarea și funcționarea Consiliului National de Soluționare a Contestațiilor.

Întrucât la data de 13.09.2022 a intrat în vigoare Legea nr. 208/2022 (privind modificarea și completarea Legii nr. 98/2016 privind achizițiile publice, Legii nr. 99/2016 privind achizițiile sectoriale, Legii nr. 100/2016 privind concesiunile de lucrări și concesiunile de servicii, precum și a Legii nr. 101/2016 privind remediile și căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziție publică, a contractelor sectoriale și a contractelor de concesiune de lucrări și concesiune de servicii, precum și pentru organizarea și funcționarea Consiliului Național de Soluționare a Contestațiilor), care a modificat, printre altele, și competența de soluționare a litigiilor având ca obiect executarea contractelor administrative, competența de soluționare a acestor cauze revine secțiilor de contencios administrativ și fiscal ale tribunalului în circumscripția căruia se află sediul autorității contractante sau în circumscripția căruia are sediul social/domiciliul reclamantul, prin completuri specializate în achiziții publice.

2.2. Prin sentința civila nr. 194/31.01.2024, secția a II-a contencios administrativ și fiscal a Tribunalului București a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal.

Pentru a pronunța aceasta hotărâre, instanța de contencios administrativ a reținut că obiectul litigiului izvorăște dintr-un act administrativ asimilat în accepțiunea art. 2 alin. (1) lit. c)^1) din Legea nr. 554/2004. Astfel, întrucât obiectul litigiului se refera la executarea unui contract administrativ încheiat în baza Regulamentului CE nr. 1370/2007, competenta de soluționare a cauzei se stabilește în baza dispozițiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, revenind Curții de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal.

2.3. Prin sentința civilă nr. 43 din data de 12.04.2024, Curtea de Apel București, secția a X-a contencios administrativ și fiscal și pentru achiziții publice a admis excepția de necompetenței materiale, a declinat competența de soluționare a cauzei formulate de reclamanta Autoritatea pentru Reforma Feroviară, în contradictoriu cu pârâta Societatea Națională de Transport Feroviar de Călători CFR Călători S.A., în favoarea Tribunalului București, secția a VI-a Civila, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, pentru pronunțarea regulatorului de competență.

În aprecierea Curții de Apel București, contractul de servicii publice care constituie fundamentul generator al pretențiilor principale în litigiu este un contract administrativ, respectiv un act administrativ asimilat, în accepțiunea art. 2 alin. (1) lit. c)^1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, fiind încheiat de o autoritate publica (reclamanta) și având ca obiect prestarea (realizarea) serviciului public de transport feroviar de calatori de către pârâtă însă acesta nu face parte din categoria contractelor administrative reglementate de Legile nr. 98/2016, nr. 99/2016 și nr. 100/2016 (contractele de achiziție publică, sectoriale, de concesiune de lucrări și de concesiune de servicii), pentru a deveni incidente normele speciale atributive de competenta prevăzute de art. 53 alin. (1) si 1

1

din Legea nr. 101/2016.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență

Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 alin. (2), art. 134, art. 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente cauzei.

Prin cererea de chemare in judecata înregistrată pe rolul Tribunalului București sub nr. x/2023 și repartizata spre soluționare secției a VI-a Civilă, reclamanta AUTORITATEA PENTRU REFORMĂ FEROVIARĂ, în contradictoriu cu pârâta SOCIETATEA NAȚIONALĂ DE TRANSPORT FEROVIAR DE CĂLĂTORI "C.F.R. CĂLĂTORI" S.A., a solicitat: obligarea pârâtei la plata sumei de 2.142.765,81 RON, reprezentând contravaloarea compensației încasată necuvenit pe anul 2022, obligarea pârâtei la plata sumei de 38.100,14 RON, reprezentând accesorii pentru sumele nejustificate si nerestituite la bugetul statului, obligarea pârâtei la plata daunelor interese, obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Pretențiile sunt întemeiate pe contractul de servicii publice nr. x/09.12.2022 încheiat în baza O.U.G. nr. 62/2016 și ale Regulamentului (CE) nr. 1370/2007 al Parlamentului European și al Consiliului (cf. art. 1 din contract).

Deși, așa cum corect au arătat toate instanțele, contractul este un act administrativ asimilat, în sensul art. 2 alin. (1) lit. c)

1

din Legea nr. 554/2004, el nu este un contract de achiziție publică, contract sectorial sau contract de concesiune de lucrări sau servicii, așa cum greșit presupune Tribunalul București, secția a VI-a civilă, nefiind încheiat în baza Legilor nr. 98, 99 sau 100 din 2016.

Drept urmare, competența instanței nu se va stabili în baza legii speciale (Legea nr. 101/2016) ci a legii generale, Legea nr. 554/2004.

Or, așa cum bine a arătat Curtea de Apel București, secția a X-a de contencios administrativ și fiscal și pentru achiziții publice, potrivit art. 8 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, instanța de contencios administrativ este competentă să soluționeze litigiile care apar în fazele premergătoare încheierii unui contract administrativ, precum și orice litigii legate de încheierea contractului administrativ, inclusiv litigiile având ca obiect anularea unui contract administrativ. Litigiile care decurg din executarea contractelor administrative sunt în competența de soluționare a instanțelor civile de drept comun.

Așa fiind, Înalta Curte, în temeiul art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a VI-a civilă.

În materia contestației la executare, se reține că, potrivit art. 400 alin. (1) C. proc. civ., contestația la executare se introduce la instanța de executare, aceasta din urmă fiind definită prin dispozițiile art. 373 alin. (2) din același cod, ca fiind judecătoria în circumscripția căreia se va face executarea.

Din dispozițiile art. 452 și urm. C. proc. civ., rezultă că, pentru ipoteza executării silite prin poprire, instanța de executare este judecătoria în circumscripția căreia se află sediul sau domiciliul terțului poprit, căruia i se comunică adresa de înființare a popririi conținând interdicția de a plăti debitorului sumele de bani sau bunurile mobile incorporale ce i se datorează ori pe care i le va datora, declarându-se poprite în măsura necesară pentru realizarea obligației ce se execută silit.

Potrivit art. 453 din același cod, poprirea se înființează la cererea creditorului, de executorul judecătoresc de la domiciliul sau sediul debitorului ori de la domiciliul sau sediul terțului poprit.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența soluționării cauzei privind pe reclamanta Autoritatea pentru Reforma Feroviară în contradictoriu cu pârâta Societatea Națională de Transport Feroviar de Călători CFR Călători S.A., în favoarea Tribunalului București, secția a-VI-a civilă.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 20 iunie 2024.