ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3212/2023

Ședința publică din data de 13 iunie 2023

Asupra contestației de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1.1. Obiectul contestației deduse judecății

Prin contestația înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal la data de 25 ianuarie 2023 sub nr. x/2023, contestatoarea A. a solicitat, în contradictoriu cu intimatul Consiliul Superior al Magistraturii ("CSM"), anularea Hotărârii nr. 2803 din data de 17 noiembrie 2022 a secției pentru judecători a pârâtului și, pe cale de consecință, admiterea cererii sale de transfer, așa cum a fost formulată.

În motivarea contestației, urmare unei prezentări a parcursului său profesional și a demersurilor urmate, contestatoarea a arătat, în esență, că nelegalitatea hotărârii atacate ar izvorî din modul incorect în care au fost valorificate, în cazul său, criteriile prevăzute de art. 61

2

din Legea nr. 303/2004.

În acest sens contestatoarea a făcut trimitere la faptul că datele statistice existente la dosar ar fi fost eronat evaluate de pârât, întrucât schema de personal a Judecătoriei Panciu, ce presupune un număr de 5 judecători, era completă începând cu anul 2022, în timp ce în anul 2021 Judecătoria Panciu a funcționat cu un număr de trei judecători definitivi (excepție făcând perioada 05.03-15.04.2022, când instanța a funcționat cu un număr de patru judecători), astfel cum reiese din Raportul de activitate a Judecătoriei Panciu pentru anul 2021.

În aceste condiții, în opinia contestatoarei, încărcătura cauzelor/judecător și încărcătura cauzelor/schemă, comparativ cu media națională scade, în ceea ce privește Judecătoria Panciu, cu atât mai mult cu cât, prin raportare la anul de referință (2021), încărcătura cauzelor/schemă a fost de 743, comparativ cu media națională de 855.

De asemenea, contestatoarea a evocat faptul că analiza realizată de pârât, referitoare la încărcătura cauzelor pe judecător, a avut la bază date statistice aferente unui an în care instanța a funcționat în 3 judecători, în timp ce, în prezent, schema de judecători este completă, fiind ocupate toate cele 5 poziții.

A mai opinat contestatoarea că, în condițiile în care, timp de doi ani (inclusiv în anul 2021), Judecătoria Panciu a funcționat în 3 judecători, fiind admisă cererea de delegare la Penitenciarul Focșani a unui coleg având aceeași vechime cu a sa, dar cu domiciliul în raza Penitenciarului (respectiv în Focșani - la 30 km de Panciu), pentru egalitate de tratament și pentru deschiderea oportunității efective de transfer, dar și prin prisma motivelor personale, s-ar fi impus admiterea cererii sale de transfer la una dintre judecătoriile de sector.

Contestatoarea a subliniat și faptul că, pentru transferul său, au fost acordate avize favorabile atât din partea Judecătoriei Panciu, cât și din partea Curții de Apel Galați, dar și pentru Judecătoria Sectorului 3 și Judecătoria Sectorului 4, sens în care a precizat că solicită admiterea cererii de transfer astfel cum a fost formulată, fără o prioritate anume privind specializarea sau judecătoria, fiind, astfel, de acord inclusiv cu propunerile formulate de Curtea de Apel București, în sensul aprobării transferului la Judecătoria Sectorului 3 sau la Judecătoria Sectorului 4.

Totodată, contestatoarea a subliniat că judecătoriile la care a solicitat transferul se aflau în deficit de personal, volumul de activitate/încărcătura efectivă pe judecător la Judecătoria Panciu fiind mai mic decât la instanțele la care a solicitat transferul.

În privința motivelor de ordin personal, contestatoarea a învederat că acestea vizează distanța dintre domiciliul în fapt (București - Ilfov) și sediului instanței (Panciu), ce presupune un parcurs, dus-întors, de aproximativ 500 km, transportul anevoios, inclusiv lipsa mijloacelor de transport în comun pe o porțiune din rută, imposibilitatea obiectivă de a lucra de la distanță, având în vedere lipsa accesului VPN la acest moment și lipsa posibilității închirierii unui spațiu locativ adecvat, sens în care a arătat că, în ceea ce privește localitatea Panciu ar exista o imposibilitate obiectivă, în acest sens, iar în ceea ce privește localitatea Focșani, nu ar exista mijloacelor de transport în comun pe ruta Focșani-Panciu.

1.2. Apărările formulate în cauză

1.2.1. Intimatul Consiliul Superior al Magistraturii a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestației ca neîntemeiată, arătând că hotărârea contestată este legală și temeinică, fiind emisă cu respectarea normelor legale și regulamentare incidente în materie.

Intimatul a susținut, în esență, că, la soluționarea cererii de transfer formulate, s-au analizat coroborat și unitar toate criteriile de transfer prevăzute de lege, iar reclamanta nu a invocat motive personale sau profesionale în susținerea cererii de transfer, opinând intimatul că situația personală a contestatoarei relevată în cererea de chemare în judecată nu reprezintă o situație excepțională, care să ducă la inversarea raportului de preeminență a interesului public față de drepturile și interesele private.

1.2.2. La data de 25 mai 2023 intimatul Consiliul Superior al Magistraturii a depus note scrise prin care a invocat excepția lipsei de interes a cererii formulate de contestatoarea A., arătând, în esență, că, ulterior formulării cererii de transfer soluționată prin hotărârea CSM atacată în cauza pendinte, contestatoarea a formulat o nouă cerere de transfer ce a fost admisă în ședința secției pentru judecători a CSM din data de 30 martie 2023, contestatoarea fiind transferată la Judecătoria Buftea.

1.3. Răspunsul la întâmpinare

1.3.1. Prin răspunsul formulat față de întâmpinarea Consiliului Superior al Magistraturii, contestatoarea A. a reiterat, în esență, aspectele expuse prin cererea de chemare în judecată, subliniind că, deși în anul 2021 Judecătoria Panciu nu a avut ocupate efectiv toate locurile din schemă (3 judecători din 5), în această perioadă nu au fost sesizate sincope în activitatea instanței.

1.3.2. Prin notele de ședință din data de 30 mai 2023, contestatoarea a arătat, în esență, că nu mai susține motivele contestației ce vizează petitul subsidiar al cererii de transfer, mai precis transferul la oricare dintre judecătoriile Bolintin Vale/Răcari/Buftea, dar că justifică un interes actual în soluționarea părții de contestație ce vizează soluția de respingere a cererii de transfer la oricare dintre judecătoriile de sector ale Municipiului București.

II. Considerentele Înaltei Curți

Examinând Hotărârea nr. 2803 din 17 noiembrie 2022 a Consiliului Superior al Magistraturii, secția pentru judecători, prin prisma criticilor formulate de contestatoare, a apărărilor intimatului și față de prevederile legale incidente în materia supusă verificării, Înalta Curte apreciază că prezenta contestație este neîntemeiată, pentru următoarele argumente:

a. Înalta Curte a fost învestită, în temeiul art. 61

1

alin. (7) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, coroborate cu cele ale art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, cu o contestație ce are ca obiect principal verificarea legalității Hotărârii nr. 2803 din 17 noiembrie 2022 prin care s-a respins cererea de transfer a contestatoarei de la Judecătoria Panciu, în principal, la una dintre Judecătoriile Sectoarelor 1-6 București, iar, în subsidiar, la Judecătoria Bolintin Vale, Judecătoria Buftea sau Judecătoria Răcari.

Ulterior, la data de 29 mai 2023 a fost atașată la dosar o corespondență electronică din data de 27 mai 2023, nesemnată, prin care contestatoarea comunica instanței faptul că ar înțelege să renunțe la judecarea cererii ce face obiectul cauzei.

Prin notele scrise depuse la data de 30 mai 2023, contestatoarea a arătat că retractează cererea de renunțare la judecată formulată la data de 27 mai 2023, învederând, în esență, că nu ar mai susțină motivele contestației ce vizează petitul subsidiar al cererii de transfer, mai precis transferul la oricare dintre judecătoriile Bolintin Vale/Răcari/Buftea.

Prin concluziile orale formulate de contestatoare la termenul de judecată la care instanța a reținut cauza spre soluționare, aceasta a învederat că nu își însușește cererea de renunțare la judecată, iar, Înalta Curte, prin încheierea de ședință din data de 31 mai 2023, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, constatând că cererea de renunțare (din data de 27 mai 2023) nu este semnată, iar contestatoarea nu și-o însușește, a apreciat că nu se mai impune punerea în discuție a acesteia.

Pe de altă parte, contestatoarea a argumentat, cu aceeași ocazie a formulării concluziilor orale, că interesul său subzistă pentru soluționarea pricinii din perspectiva transferului la una dintre celelalte instanțe vizate de cererea sa, altele decât Judecătoria Buftea.

În raport de aspectele evidențiate mai sus, cu titlu prealabil și în vederea identificării cadrului procesual obiectiv dedus judecății, Înalta Curte constată că notele de ședință din data de 30 mai 2023 au natura unei cereri prin care contestatoarea a înțeles, în esență, să restrângă, în sensul art. 204 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., obiectul cererii sale, manifestarea de voință a contestatoarei (confirmată cu ocazia dezbaterilor asupra cauzei) fiind, în fapt, în sensul de a nu mai susține acele motive de nelegalitate din cuprinsul contestației prin care a criticat legalitatea Hotărârii nr. 2803 din data de 17 noiembrie 2022 a secției pentru judecători din a CSM din perspectiva respingerii cererii sale de transfer la judecătoriile Bolintin Vale/Răcari/Buftea.

În acest context, Înalta Curte reține că, urmare restrângerii acțiunii, este învestită cu analiza legalității Hotărârii secției de judecători a CSM nr. 2803 din data de 17 noiembrie 2022 exclusiv din perspectiva soluției de respingere a cererii de transfer la oricare dintre judecătoriile de sector ale Municipiului București.

b. Examinând, în continuare, în acest cadru procesual obiectiv, conform art. 248 C. proc. civ., excepția lipsei de interes în susținerea contestației, invocată de intimatul Consiliul Superior al Magistraturii, Înalta Curte o găsește neîntemeiată.

În justificarea acestei soluții se reține că, potrivit art. 32 alin. (1) lit. d), coroborat cu art. 33 C. proc. civ., orice demers judiciar ("orice cerere") poate fi inițiat și întreținut numai prin justificarea unui interes legitim încălcat.

Interesul reprezintă, în esență, folosul practic, material sau moral, pe care îl urmărește cel ce învestește o instanță de judecată cu o cerere și trebuie să fie determinat, legitim, personal, născut și actual, reprezentând o condiție generală ce trebuie îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, pe tot parcursul soluționării unei cauze.

Ceea ce susține, în esență, intimatul este faptul că urmare admiterii, în ședința secției pentru judecători a CSM din data de 30 martie 2023, a unei noi cereri de transfer formulată de contestatoare, în sensul transferării acesteia la Judecătoria Buftea, folosul practic urmărit de contestatoare ar fi fost atins, astfel încât aceasta nu ar mai avea un interes actual în a mai solicita verificarea legalității Hotărârii nr. 2803 din data de 17 noiembrie 2022 a secției pentru judecători a CSM.

Analizând, însă, cererea de transfer înregistrată de CSM sub nr. x/12.10.2022, Înalta Curte observă că, prin aceasta, contestatoarea a solicitat, în principal, transferul la oricare dintre judecătoriile de sector ale Municipiului București, iar, în subsidiar, la Judecătoria Bolintin Vale, Judecătoria Buftea sau Judecătoria Răcari.

Prin Hotărârea nr. 2803 din data de 17 noiembrie 2022, cererea de transfer a fost respinsă în integralitatea sa, în cuprinsul hotărârii fiind analizată îndeplinirea criteriile reglementate de art. 61

2

din Legea nr. 303/2004 inclusiv în raport de volumul de activitate al Judecătoriilor Sectoarelor 1-6 București.

Astfel, în cauză, contestatoarea urmărește răsturnarea prezumției de legalitate a Hotărârii nr. 2803 din data de 17 noiembrie 2022 din perspectiva soluției de respingere a cererii sale de transfer la aceste judecătorii de sector, beneficiul practic urmărit fiind cel al obținerii transferului la una dintre acestea, astfel încât faptul că, în ședința secției pentru judecători a CSM din data de 30 martie 2023, s-a dispus transferul contestatoarei la Judecătoria Buftea, începând cu data de 01.05.2023, nu lipsește de interes demersul său judiciar.

Pentru aceste motive, în temeiul art. 33, coroborat cu art. 248 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge excepția lipsei de interes în susținerea contestației, invocată de intimatul Consiliul Superior al Magistraturii, ca neîntemeiată.

c. Cât privește legalitatea Hotărârii nr. 2803 din data de 17 noiembrie 2022 a secției pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii și solicitarea de anulare a acesteia și de admitere a cererii contestatoarei de transfer, Înalta Curte reține, raportat la conținutul actului administrativ atacat, că dispozițiile legale incidente în cauză sunt cele cuprinse în art. 60, art. 61

1

și art. 61

2

din Legea nr. 303/2004, privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, astfel cum au fost modificate în acord cu Decizia nr. 454/24.06.2020 a Curții Constituționale.

Conform dispozițiilor art. 60 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor:

"(1) Transferul judecătorilor și procurorilor de la o instanță la altă instanță sau de la un parchet la alt parchet ori la o instituție publică se aprobă, la cererea celor în cauză, de secția corespunzătoare a Consiliului Superior al Magistraturii, cu avizul consultativ motivat al președintelui instanței sau al conducătorului parchetului de unde se transferă și unde se transferă, însoțite de punctul de vedere al președinților curților de apel sau al procurorilor generali ai parchetelor de pe lângă curțile de apel în circumscripția cărora se află instanța sau parchetul de unde se transferă și unde se transferă. În cazul în care transferul se solicită în circumscripția aceleiași curți de apel sau a aceluiași parchet de pe lângă o instanță din circumscripția aceleiași curți de apel este necesar punctul de vedere al președintelui respectivei curți de apel sau al procurorului general al parchetului de pe lângă respectiva curte de apel."

Potrivit art. 61

1

alin. (1) din același act normativ:

"(1) Cererile de transfer se depun la Consiliul Superior al Magistraturii în termen de 15 zile de la data publicării anunțului prevăzut la art. 61 alin. (1). Cererea de transfer va conține informații privind specializarea judecătorului sau a procurorului și, dacă este cazul, disponibilitatea asumată a acestuia de a activa la instanța sau la parchetul la care solicită transferul, în oricare dintre secțiile sau completurile sau compartimentele la care cerințele acestei instanțe sau ale acestui parchet o impun."

Totodată, art. 61

2

din Legea nr. 303/2004 dispune astfel:

"a soluționarea cererilor de transfer ale judecătorilor la alte instanțe și ale procurorilor la alte parchete se au în vedere următoarele criterii:

a) motivele cuprinse în avizele consultative motivate și punctele de vedere prevăzute la art. 60 alin. (1);

b) volumul de activitate al instanței sau al parchetului de la care se solicită transferul și la care se solicită transferul, numărul posturilor vacante și al posturilor temporar vacante la instanțele sau la parchetele implicate și dificultățile de ocupare a acestora;

c) specializarea judecătorului sau a procurorului, specializările complementare, vechimea în cadrul secției sau al completului corespunzător specializării;

d) vechimea la instanța sau la parchetul de la care se solicită transferul;

e) vechimea efectivă în funcția de judecător sau, după caz, de procuror;

f) vechimea în gradul aferent instanței sau parchetului la care se solicită transferul;

g) disponibilitatea de a activa în secția sau în completul corespunzător specializării postului vacant;

h) domiciliul sau, după caz, reședința solicitantului;

i) distanța dintre domiciliul sau, după caz, reședința și sediul instanței sau al parchetului la care funcționează judecătorul sau procurorul și posibilitățile reale de navetă, inclusiv timpul afectat acesteia;

j) starea de sănătate și situația familială."

Înalta Curte constată că argumentele de ordin critic privind nelegalitatea hotărârii contestate, ce, în opinia contestatoarei ar fi izvorâtă din modul incorect în care au fost valorificate criteriile prevăzute de art. 61

2

din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, sunt neîntemeiate.

Prealabil prezentării, în concret, a considerentelor pe care se întemeiază concluzia în sensul netemeiniciei criticilor contestatoarei, Înalta Curte amintește, astfel cum a statuat deja în jurisprudența sa constantă, că, în exercitarea atribuțiilor sale, Consiliul Superior al Magistraturii dispune de o marjă de apreciere, astfel că, în situația în care nu pot fi identificate motive de nelegalitate formală ori elemente din care să rezulte că emitentul actului administrativ, prin conduita lui, s-a îndepărtat de la scopul legii ori a încălcat principiul proporționalității între interesul public și cel privat, o evaluare a substanței măsurilor dispuse, făcută de instanța de contencios administrativ însăși, ar constitui o ingerință nepermisă în atribuțiile administrației publice.

Intimatul are posibilitatea, în funcție de interesul public al desfășurării actului de justiție, să ia în considerare și alte aspecte relevante în cauză sau invocate de partea interesată. Este important însă, ca eventualul refuz al autorității să nu se transforme în ceea ce dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ denumesc "exces de putere", respectiv depășirea limitelor dreptului de apreciere prin încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale cetățenilor, prevăzute de Constituție sau de lege.

Analizând conținutul actului administrativ atacat în cadrul coordonatelor astfel configurate, Înalta Curte constată că Hotărârea nr. 2803 din 17 noiembrie 2022 a secției pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii respectă limitele și scopul prevederilor legale în executarea cărora a fost adoptată, iar măsura a fost în mod exhaustiv și adecvat motivată, neexistând elemente pe baza cărora să poată fi decelată o exercitare abuzivă a dreptului de apreciere, în sensul art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004.

Astfel, este de remarcat că, în cauză, întreaga procedură s-a desfășurat cu respectarea prevederilor art. 60, ale art. 61

1

, precum și ale art. 61

2

din Legea nr. 303/2004, privind statutul judecătorilor și procurorilor.

Cu titlu prealabil, Înalta Curte observă că în cererea de transfer înregistrată de CSM sub nr. x/12.10.2022, contestatoarea nu a invocat motive personale sau profesionale în susținerea cererii de transfer. Iterarea acestor motive prin cererea de chemare în judecată nu poate genera o invalidare a actului administrativ atacat, câtă vreme intimatul nu a fost învestit cu analiza acestora, iar soluției de respingere a cererii de transfer nu a avut, în mod corect, la bază și o evaluare a acestor aspecte. Instanța de contencios administrativ este învestită, în esență, cu verificarea legalității actului administrativ în discuție, astfel încât analiza sa nu poate viza chestiuni ce nu au fost evocate prin cererea de transfer, motiv pentru care argumentele contestatoarei referitoare la argumentele de ordin personal sau profesional (precum distanța dintre domiciliul în fapt și sediului instanței, transportul anevoios sau lipsa mijloacelor de transport în comun, imposibilitatea obiectivă de a lucra de la distanță, ori lipsa posibilității închirierii unui spațiu locativ adecvat) nu pot fi valorificate în sensul dorit de contestatoare.

Mai mult, câtă vreme distanța dintre domiciliu și sediul instanței la care funcționează judecătorul și posibilitățile reale de navetă, inclusiv timpul afectat acesteia, nu au fost invocate prin cererea de transfer, nu pot fi valorificate nici argumentele contestatoarei referitoare la nerespectarea principiului egalității de tratament și pentru deschiderea oportunității efective de transfer, prin raportare la situația magistratului ce a fost delegat de la Judecătoria Panciu la Penitenciarul Focșani.

Pentru aceleași motive, nu pot fi valorificate nici aspectele invocate de contestatoare prin nota din data de 30 mai 2023, aflată la dosarului, privind similaritatea situației sale profesionale și personale cu a altor magistrați ale căror cereri de transfer au fost admise în sesiunea de transfer din noiembrie 2022, în susținerea cărora contestatoarea a depus hotărâri ale secției pentru judecători a CSM .

Raportat la rațiunile și necesitățile sistemului judiciar, analiza cererii de transfer s-a efectuat prin prisma criteriilor reglementate de art. 61

2

din Legea nr. 303/2004, tocmai pentru a asigura luarea unei decizii obiective, în condiții de legalitate și oportunitate și în raport de circumstanțele concrete ale fiecărei solicitări, cu menținerea unui echilibru între interesul public pe care Consiliul Superior al Magistraturii are obligația să-l ocrotească în exercitarea rolului său de garant al independenței justiției și interesul legitim privat.

Pe de altă parte, din interpretarea tuturor dispozițiilor legale și regulamentare privitoare la cariera judecătorilor și procurorilor, rezultă cu evidență că gestionarea resurselor umane în sistemul judiciar, prin ocuparea posturilor vacante, raportat la rațiunile și necesitățile sistemului judiciar, reprezintă atributul exclusiv al intimatului Consiliul Superior al Magistraturii.

Noțiunea de utilitate se apreciază prin raportare la posturile vacante existente la instanțe sau parchete și vizează, în esență, îndeplinirea de către acestea a tuturor condițiilor necesare pentru a putea fi incluse în lista posturilor disponibile într-o anumită sesiune de transferuri, în timp ce conceptul de oportunitate se analizează prin raportare la măsura ce urmează a fi dispusă de organul emitent, în speță transferul, și constă în capacitatea acestuia de a alege, dintre mai multe soluții posibile și egale în aceeași măsură, pe cea care corespunde cel mai bine interesului public care trebuie satisfăcut.

Așadar, oportunitatea se află în strânsă legătură cu puterea discreționară a administrației publice, existând o marjă de libertate lăsată la libera apreciere a unei autorități, astfel ca, în vederea atingerii scopului indicat de legiuitor, acesta să poată recurge la orice mijloc de acțiune, în limitele competenței sale.

În consecință, în condițiile în care nu există nicio suprapunere între cele două noțiuni, eventuala existență a unor posturi vacante utile într-o sesiune de transferuri nu creează în mod automat premisele pentru admiterea cererii de transfer a contestatoarei, solicitarea acesteia urmând a fi supusă unei analize de oportunitate ce intră, potrivit legii, în atribuțiile secției pentru judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii.

De altfel, din interpretarea dispozițiilor legale enunțate anterior rezultă că normele care reglementează instituția transferului au caracter supletiv și conferă doar o vocație în sensul arătat, fără a crea, în mod automat, un drept solicitantului, iar în speță, intimatul a fost consecvent, în sensul în care, analizând cererea formulată, în raport de motivele invocate, precum și în raport de criteriile prevăzute de art. 61

2

din Legea nr. 303/2004, a apreciat că volumul de activitate ridicat al instanței de la care s-a solicitat transferul și situația posturilor vacante de la Judecătoria Panciu, reprezintă elemente elocvente spre a concluziona că admiterea cererii de transfer nu era, la nivelul lunii noiembrie 2022, oportună, întrucât genera consecințe negative în activitatea judecătoriei în discuție, constând în redistribuirea dosarelor și suprasolicitarea celorlalți judecători, precum și în acordarea unor termene mai lungi, afectându-se celeritatea soluționării cauzelor și drepturile justițiabililor.

Analiza, la momentul soluționării unei cereri formulate în noiembrie 2022, a datelor statistice aferente anului 2021, astfel cum au fost acestea indicate în Raportul de activitate al Judecătoriei Panciu întocmit la data de 21 ianuarie 2022, nu reprezintă un element de nelegalitate, câtă vreme datele statistice aferentele anului 2022 nu erau accesibile CSM la momentul respectiv.

De asemenea, Înalta Curte observă că deși, în principiu, astfel cum afirmă și contestatoarea, schema de judecători era complet ocupată la nivelul Judecătoriei Panciu (4 judecători definitivi și un stagiar), în realitate, unul dintre judecătorii cu funcție de execuție era delegat în funcție de conducere, or efectele acestei delegări nu pot fi ignorate.

Astfel, în contextul delegării sus indicate, potențialul transfer al contestatoarei ar fi readus, în fapt, Judecătoria Panciu în același context precum cel aferent anului 2021, când aceasta a funcționat cu doar 3 judecători definitivi, context ce, astfel cum au evidențiat datele statistice, a avut drept consecință o încărcătură a cauzelor/judecător semnificativ mai mare decât media națională (1199 cauze/judecător, comparativ cu 1085 cauze/judecător la nivel național).

Faptul că încărcătura cauzelor/schemă la Judecătoria Panciu a fost de 743 de cauze/judecător, comparativ cu media națională de 855 cauze/judecător, nu reprezintă un argument în favoarea contestatoarei, câtă vreme o atare încărcătură/schemă presupune o divizare a numărului total de cauze la numărul maxim de judecători aferenți schemei de personal a instanței (5 judecători). Or ipoteza relevantă cauzei este cea a evaluării încărcăturii/judecător în ipoteza în care schema de personal ar ajunge, urmare potențialului transfer al contestatoarei, să nu mai fie complet ocupată.

Aspectul referitor la acordarea avizelor favorabile nu reprezintă un element suficient pentru admiterea contestației, câtă vreme criteriile legale reglementate de art. 61

2

din Legea nr. 303/2004 nu au o ordine de prioritate și reclamă o evaluare comparativă și cumulativă, iar de esență este necesitatea menținerii unui echilibru între interesul public - buna funcționare a instanțelor - pe care Consiliul Superior al Magistraturii are obligația să-l ocrotească în exercitarea rolului său de garant al independenței justiției și interesul legitim privat al persoanei care a formulat o cerere de transfer.

Astfel, la soluționarea cererii de transfer formulate, secția pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii a analizat în mod efectiv, coroborat și unitar toate criteriile de transfer prevăzute de lege, apreciind în mod corect că nu era oportună admiterea, la acel moment, a transferului magistratului în cauză.

În atare condiții, soluția de respingere a cererii de transfer a contestatoarei dispusă de secția pentru judecători se încadrează în limitele competenței și dreptului de apreciere conferit de lege intimatului, neputându-se reține un exces de putere, astfel cum este acesta definit de art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004.

Concluzionând, Înalta Curte constată că nu subzistă motivele de nelegalitate ale Hotărârii nr. 2803 din data de 17 noiembrie 2022 a secției pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii invocate de contestatoare, actul administrativ atacat fiind emis în limitele competențelor prevăzute de lege și cu respectarea dispozițiilor legale incidente.

În raport de considerentele expuse, în baza art. 18 din Legea nr. 554/2004 și a art. 61

1

alin. (7) din Legea nr. 303/2004, raportat la art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, Înalta Curte va respinge contestația formulată de contestatoarea A., ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția lipsei de interes în susținerea contestației, invocată de intimatul Consiliul Superior al Magistraturii.

Respinge contestația formulată de contestatoarea A. împotriva Hotărârii nr. 2803 din data de 17 noiembrie 2022 a secției pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii, ca neîntemeiată.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 13 iunie 2023, prin punerea soluției la dispoziția părților prin intermediul grefei instanței.