ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3008/2023

Ședința publică din data de 31 mai 2023

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 5 ianuarie 2022 sub nr. dosar. x/2022 pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII a contencios administrativ și fiscal, revizuenta Direcția Generala de Administrare a Marilor Contribuabili, a solicitat, în temeiul dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., revizuirea sentinței civile nr. 456/24.11.2020 pronunțata de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ si Fiscal în dosarul nr. x/2018, cu privire la soluția de obligare a pârâtelor, în solidar, la plata către reclamanta a dobânzii legale în materie fiscală aferentă obligațiilor fiscale anulate prin sentința a cărei revizuire o solicită, începând cu data achitării debitului principal și până la restituirea efectivă a acestora.

Solicită admiterea cererii de revizuire și schimbarea în parte a hotărârii atacate în sensul înlăturării obligației de plată către reclamantă a dobânzii fiscale aferente sumelor anulate.

Prin sentința civilă nr. 880 pronunțată la 10 mai 2022, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins excepția inadmisibilității cererii și a respins ca neîntemeiată cererea de revizuire formulată de revizuenta Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili, în contradictoriu cu intimații A. S.R.L., Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor și Administrația Județeană a Finanțelor Publice Mureș.

Împotriva sentinței civile nr. 880 pronunțate la 10 mai 2022 de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a declarat recurs revizuenta Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili, care invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și, în rejudecare, admiterea în tot a cererii de revizuire.

Recurenta a susținut că hotărârea pronunțată a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, instanța de fond interpretând în mod eronat prevederile art. 119 si ale art. 124 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală.

Astfel, desi Curtea de Apel Bucuresti a retinut, in considerentele sentinței faptul ca reclamanta a solicitat, prin cererea de chemare in judecata care a făcut obiectul dosarului nr. x/2018, anularea Deciziei nr. 368/12.10.2017 emisa de ANAF - DGSC, a Deciziei de impunere nr. x/31.03.2017 si a Raportului de inspectie fiscala nr. x/31.03.2017 emise de AJFP Mures pentru obligațiile fiscale stabilite suplimentar in suma de 3.677.588 RON, restituirea acestei sume si a accesoriilor aferente, cu toate acestea, a apreciat ca reclamanta a solicitat, de fapt, dobânda fiscala reglementată de dispozițiile art. 124 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, iar nu accesoriile fiscale reglementate de dispozițiile art. 119 din același act normativ.

Or, procedând de aceasta maniera, instanța a pus in mod eronat semnul egalitatii intre doua institutii fiscale diferite, reglementate in mod distinct de legislația fiscala, denaturând practic însăși sensul dispozițiilor art. 124 din vechiul Codul de procedură fiscală, care reglementează dreptul contribuabilului la dobânda fiscala pentru sumele de restituit/rambursat de la bugetul de stat.

Contrar celor reținute de instanta de fond in sentința recurată, apreciază că termenul "accesorii" în legislația fiscală se referă strict la obligațiile fiscale ce se calculează de către organul fiscal, în conformitate cu dispozițiile art. 119 din O.G. nr. 92/2003, pentru neplata la scadenta a obligațiilor fiscale principale stabilite printr-un titlu de creanța (in speța prin decizie de impunere emisa in urma unei inspectii fiscale), denumite dobânzi si penalități de întârziere. În categoria accesoriilor fiscale nu poate fi inclusă si dobânda fiscală reglementata de dispozițiile art. 124 din O.G. nr. 92/2003, aceasta având un regim juridic diferit.

In acest sens, chiar dispozitiile art. 21 alin. (2) lit. b) din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, aplicabil in speța, definesc creanțele fiscale accesorii ca fiind dobânzile, penalitățile de întârziere sau majorarile de intarziere, dupa caz.

Apreciază ca fiind profund eronata retinerea instantei de revizuire potrivit căreia "pârâta chiar a formulat apărări in cadrul dosarului de fond cu privire la dobânda legală în materie fiscala aferenta sumelor solicitate, prin raportare la prevederile art. 124 alin. (1) din Codul de procedură fiscală, pentru ca in prezenta cerere de revizuire sa sustina ca de fapt reclamanta nu a solicitat dobanda fiscala".

In mod evident, instanța face confuzie și atribuie paratei DGAMC apărările formulate de una din celelalte parate chemate in judecata in dosar, respectiv AJFP Mures, aspect de altfel indicat si de instanța de revizuire in paragraful următor din sentinta pronuntata, unde retine ca "prin întâmpinarea depusă în fata primei instanțe, pârâta AJFP Mureș a formulat apărări exprese cu privire la solicitarea Societății de acordare a dobanzilor fiscale aferente sumelor supuse restituirii..." .

Or, procedând astfel, instanța a nesocotit dispozițiile art. 60 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora: "(1) Actele de procedura, apărările si concluziile unuia dintre reclamanți sau pârâți nu le pot profita celorlalți si nici nu ii pot prejudicia."

Intimata A. S.R.L. a depus întâmpinare, în cuprinsul căreia în principal, a invocat excepția nulității recursului, iar în subsidiar, a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală a soluției instanței de fond.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Înalta Curte, examinând hotărârea atacată în raport de prevederile legale incidente, și față de criticile recurentei-pârâte, constată recursul nefondat și îl va respinge, pentru considerentele ce urmează.

În prezentul recurs revizuenta a solicitat verificarea soluției de respingere a cererii de revizuire, întrucât instanța interpretând în mod eronat prevederile art. 119 si ale art. 124 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală nu a avut în vedere la pronunțarea hotărârii faptul că s-a acordat dobânda stabilită la art. 124 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, iar nu accesoriile fiscale reglementate de dispozițiile art. 119 din același act normativ.

Înainte de a păși la examinarea legalității acestei soluții prin prisma criticilor formulate în recurs, se impune a se verifica excepția nulității recursului invocată pe cale de întâmpinare.

Înalta Curte, raportat la dispozițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., apreciază că excepția nulității recursului invocată prin întâmpinare este neîntemeiată, întrucât recurenta-pârâtă a formulat critici ce pot fi încadrate în motivele de casare prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., nefiind incidentă sancțiunea prevăzută de art. 489 alin. (2) din C. proc. civ.

Înalta Curte constată că instanța de fond a făcut o corectă interpretare și aplicare a dispozițiilor legale incidente cauzei.

În susținerea cererii de revizuire a fost invocat doar cazul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., potrivit cărora instanța " s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut ori s-a dat mai mult decât s-a cerut".

Înalta Curte reține că susținerile instituției fiscale potrivit cărora societatea A. ar fi solicitat anularea dobânzilor de întârziere pentru neachitarea la termenul scadent de către debitor a obligațiilor de plată nu are suport legal, întrucât dobânzile de întârziere nu fac obiectul litigiului soluționat in fond în dosarul nr. x/2018. În respectivul dosar s-a solicitat doar anularea sumelor impuse cu titlu de debit principal, nu și a accesoriilor aferente acestui debit.

Se poate observa cu ușurință din cuprinsul cererii de chemare în judecată faptul că intimata a solicitat accesorii și nu dobânzi, astfel că sentința pronunțată în dosarul nr. x/2018 ce a făcut obiectul cererii de revizuire, a respectat principiul disponibilității, răspunzând capetelor de cerere din petitul acțiunii în anulare. În concret prin acțiune s-a solicitat accesoriilor fiscale constând în dobânda fiscală aferentă sumelor de restituit sau de rambursat de la buget. Astfel, la punctul 3 din acțiune s-a solicitat:

"Restituirea către Societate a sumelor achitate cu titlu de obligații suplimentare de plată reținute nelegal în sarcina societății în cuantum de 3.677.588, precum și a accesoriilor aferente."

Din cuprinsul sentinței nr. 880/2022 a Curții de Apel București rezultă că societatea intimată a solicitat accesoriile fiscale reprezentante de dobânda fiscală, care a apreciat necesară restituirea sumelor achitate cu titlu de impozit pe profit și TVA anulate.

Aceste aspecte au fost reținute în mod legal atât de către prima instanță, cât și de instanța ce a soluționat cererea de revizuire,

Înalta Curte reține că în mod eronat instituția recurentă a susținut că intimata a solicitat acordarea dobânzilor și penalităților de întârziere aferente debitului principal stabilit cu titlu de impozit pe profit și TVA, întrucât, astfel cum s-a arătat anterior, societatea a solicitat acordarea accesoriilor fiscale reprezentate de dobânzi fiscale.

În mod legal, s-a observat în cadrul sentinței în revizuire că intimata A.J.F.P. Mureș a formulat apărări în cadrul dosarului de fond cu privire la solicitarea societății de acordare a dobânzii legale în materie fiscală, astfel cum de altfel, Curtea de Apel București l-a și admis ca atare în dosarul nr. x/2018.

Critica vizând faptul că aceste apărări nu au fost formulate de pârâta Direcția Generală de Administrație a Marilor Contribuabili, ci de pârâta AJFP Mureș, nu afectează legalitatea sentinței, instanța de fond constatând în mod corect că, societatea intimată a solicitat prin cererea de chemare în judecată dobânda fiscală aferentă sumelor de restituit sau de rambursat de la buget, iar susținerea că s-ar fi solicitat dobânzi și penalități de întârziere în cauză nu sunt fondate.

Trebuie precizat că, cele anterior precizate și reținute de altfel prin hotărârea recurată, nu încalcă dispozițiile art. 60 C. proc. civ., având în vedere că susținerile pârâtei AJFP Mureș nu profită societății-intimate, ele fiind doar poziția procesuală avută de părți pe parcursul derulării procesului, aspect nu aduce prejudicii DGAMC.

Înalta Curte arată că legiuitorul a prefigurat cazul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. pentru ipoteza în care instanța s-a pronunțat "plus, minus sau extra petita" ca fiind o aplicare a principiului disponibilității care guvernează procesul civil, principiu în conformitate cu care instanța este ținută să statueze numai în limitele fixate de cererile cu care a fost învestită.

Nefiind identificate motive de casare a hotărârii instanței de revizuire, Înalta Curte va menține ca legală hotărârea atacată și, pe cale de consecință, recursul formulat va fi respins.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge excepția nulității recursului invocată prin întâmpinare de intimata A. și va respinge recursul declarat de revizurenta Direcția Generală de Administrație a Marilor Contribuabili, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția nulității recursului.

Respinge recursul declarat de Direcția Generală de Administrație a Marilor Contribuabili împotriva sentinței civile nr. 880 pronunțată la 10 mai 2022 de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

Pronunțată astăzi, 31 mai 2023.