ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2682/2023

Ședința publică din data de 18 mai 2023

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată la data de 12 ianuarie 2021 sub nr. x/2021 pe rolul Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta UAT Videle a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Guvernul României și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, să se dispună următoarele:

1.1. să se constate starea de discriminare produsă față de reclamantă prin actul administrativ, Hotărâre Guvern nr. 1100/2020, privind alocarea unei sume din Fondul de rezerva bugetara la dispoziția Guvernului, prevăzut in bugetul de stat pe anul 2020, pentru unele unitati/subdiviziuni administrativ-teritoriale, obligarea

1.2. obligarea pârâtului Guvernul României, la plata sumei de 1.106.455,20 RON, suma provenită din taxa pe valoare adăugată pentru echilibrarea bugetelor locale pe anul 2020, către U.A.T. Videle, reprezentând cheltuieli de funcționare pana la sfârșitul anului 2020, precum si finanțarea cheltuielilor necesare asigurării activității de asistență socială și protecția copilului, pentru luna noiembrie 2020;

1.3. acordarea cheltuielilor de judecată ocazionate cu acest proces.

Prin sentința civilă nr. 1255 pronunțată la 17 septembrie 2021, Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția inadmisibilității cererii, a respins cererea formulată de reclamanta UAT Videle, în contradictoriu cu pârâții Guvernul României și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, ca inadmisibilă.

Împotriva sentinței civile nr. 1255 pronunțată la 17 septembrie 2021 de Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a declarat recurs reclamanta UAT Videle, care invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și rejudecând cauza să se admită acțiunea astfel cum a fost formulată și motivată, respectiv emiterea unei hotărâri (anulare H.G. nr. 1100/2020).

- Sentința civilă atacată este nelegala si nu reprezintă o cercetare judiciară în concret, dar nici conforma legislației în vigoare.

Astfel, conform dispozițiilor art. 27 alin. (1) din O.G. nr. 137/2000 persoana care se consideră discriminată poate formula în fața instanței de judecată o cerere pentru acordarea de despăgubiri și restabilirea situației anterioare discriminării sau anularea situației create prin discriminare potrivit dreptului comun.

Instanța de fond în mod eronat a admis excepția inadmisibilității motivând că, prin acțiune nu s-a solicitat anularea H.G. nr. 1100/2020, întrucât a solicitat constatarea stării de discriminare, acordarea de despăgubiri si restabilirea situației anterioare, restabilire ce consta în obligarea intimatului parat de a emite o noua hotărâre in care sa fie cuprinsa si UAT Videle cu suma de 1.106.455,20 RON, solicitare formulată în cererea precizatoare, pct. 1, paragraf 2, si ultimul paragraf al pct. I din cererea precizatoare.

Opinează ca fiind eronată reținerea instanței în ce privește lipsa solicitării anularii actului administrativ H.G. nr. 1100/2020, întrucât nu îi sunt opozabile dispozițiile invocate de către instanța, respectiv art. 1 si 8 din Legea nr. 554/2004, având in vedere ca acțiunea este o acțiune în constatare, de drept comun, care se adresează instanței competente material (judecătorie), însă actul normativ fiind un act administrativ, cererea este de competenta instanței de contencios, aceasta fiind singura legătura a cererii cu Legea nr. 554/2004 si instanța de contencios.

Dispozițiile art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 invocate de către instanța de fond nu redau o situatie imperativa de a solicita anularea unui act administrativ, ci creează posibilitatea persoanei, entității care se considera vătămata într-un drept al său, să solicite instanței recunoașterea dreptului pretins, cerința care nu este legata de anularea actului administrativ.

- Hotărârea atacata este nelegala si din punct de vedere al reținerii eronate a instanței de fond cu privire la împrejurarea ca motivele acțiunii ar putea constitui motivele unei cereri in constatarea nelegalității actului administrativ atacat, bazându-se pe faptul ca textul art. 4 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, precizează că actele administrative cu caracter normativ, ca in cazul de fata, nu pot forma obiectul excepției de nelegalitate.

Textul art. 27 din O.G. nr. 137/2002, text în baza căruia a fost formulata actiunea, prevede anularea actului administrativ contestat, precum si restabilirea situației anterioare, sens în care a fost formulată acțiunea. În cauză este vorba de o acțiune în constatare (de drept comun) și singura legătura cu instanța de contencios administrativ fiind imprejurarea ca actul contestat este un act administrativ.

De altfel, dispozițiile art. 1 alin. (4), art. 2 alin. (1), art. 3 lit. c), art. 10 lit. h) din O.G. nr. 137/2000 sunt incidente în cauza, întrucât există discriminare prin neplata facturilor restante, precum si a plaților privind persoanele cu handicap si asistentii personale, a salariilor institutiei, etc.

Intimatul-pârât Guvernul României a depus întâmpinare și, fără a invoca excepții, a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală a soluției instanței de fond.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. (în ale cărui dispoziții se încadrează criticile expuse în calea de atac), Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamant este nefondat, pentru următoarele considerente:

Prin sentința recurată, prima instanță a admis excepția inadmisibilității acțiunii și a respins în consecință cererea de chemare în judecată, reținând că reclamanta a solicitat să se constate starea de discriminare produsă prin actul administrativ, Hotărâre Guvern nr. 1100/2020, fără a solicita anularea acestui act.

În recurs, reclamanta a susținut că acțiunea sa este civilă și pretenția principală a acțiunii nu este cea de revocare a hotărârii de guvern, ci aceea de constatare a stării de discriminare și subsecvent constatării acesteia să i se aloce suma de 1.106.455,20 RON reprezentând TVA adăugat pentru echilibrarea bugetelor locale.

Înalta Curte constată că aceste critici sunt nefondate, urmând a fi respinse, cu consecința menținerii sentinței recurate.

În ceea ce privește obiectul cererii de chemare în judecată, în raport de modul de configurare a acesteia și de motivele de fapt și de drept expuse în susținerea ei, Înalta Curte constată, contrar susținerilor reclamantei, că pretenția principală vizează un act administrativ și ca atare se aplică legea specială, cea a contenciosului administrativ.

Astfel, petitul referitor la recunoașterea stării de discriminare nu poate reprezenta o pretenție propriu-zisă, ci eventual un argument în sprijinul nelegalității H.G. nr. 1100/2020, întrucât reclamanta avea la dispoziție, potrivit art. 1 și art. 8 din Legea nr. 554/2004, o acțiune în realizare (anularea actului administrativ discriminatoriu), iar nu una în constatare.

Prin urmare, în mod corect instanța de fond a apreciat că petitul acțiunii este inadmisibil, întrucât nu s-a cerut și anularea actului care a creat, în opinia reclamantei, discriminarea. Mai exact, în speță reclamantul ar fi trebuit să solicite anularea H.G. nr. 1100/2020 pe criteriul discriminării, astfel că soluția primei instanțe, de inadmisibilitate a acțiunii este conformă prevederilor art. 1 și 8 din legea nr. 554/2004 care delimitează obiectul acțiunii judiciare.

Susținerea vizând faptul că acțiunea este un civilă, având la bază dispozițiile art. 27 din O.G. nr. 137/2002 și nu dispozițiile legii speciale, nu poate fi primită, atâta timp cât reclamanta a sesizat instanța de contencios administrativ.

Pentru aceste considerente, constatând că nu este incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în temeiul prevederilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 și art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamantă, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Unitatea Administrativ Teritorială Orașul Videle împotriva sentinței civile nr. 1255 din 17 septembrie 2021 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

Pronunțată astăzi, 18 mai 2023.