ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1250/2022

Ședința publică din data de 2 martie 2022

Deliberând asupra conflictului negativ de competență de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:

Prin sentința civilă nr. 1239 din 14.09.2020, Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Peretu și pârâții Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării și Guvernul României în favoarea Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal.

Investit prin declinare, Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 324 din 26.01.2022, a admis excepția necompetenței materiale a Tribunalului București, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curțiide Apel București, secția contencios administrativ și fiscal și a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului negativ de competență.

Înalta Curte constată că, în cauză, competența de soluționare a litigiului aparține Curții de Apel București, secția a IX a contencios administrativ și fiscal, pentru următoarele considerente:

Din actele și lucrările dosarului rezultă că, prin cererea formulată, reclamanta U.A.T. Peretu a chemat în judecată pârâții Guvernul României și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, solicitând instanței să constate starea de discriminare produsă prin H.G. nr. 1100/2020 privind alocarea unei sume din Fondul de rezervă bugetară la dispoziția Guvernului, prevăzut în bugetul de stat pe anul 2020, pentru unele unități/subdiviziuni administrativ-teritoriale; să oblige pârâtul Guvernul României, la plata sumei de 850.000 RON, suma provenita din taxa pe valoare adăugata pentru echilibrarea bugetelor locale pe anul 2020, către U.A.T. Peretu, reprezentând cheltuieli de funcționare pana la sfârșitul anului 2020, precum și finanțarea cheltuielilor necesare asigurării activității de asistenta sociala si protecția copilului, pentru luna noiembrie 2020; cheltuieli de judecata ocazionate cu acest proces.

Potrivit art. 10 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, în forma în vigoare la data sesizării Curții de Apel București, litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 1.000.000 de RON se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 1.000.000 de RON se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel.

Așadar, competența materială de fond este reglementată de lege în funcție de două criterii:

- poziționarea autorității publice emitente a actului ilegal în sistemul administrației publice (autorități centrale/locale);

- valoarea impozitului, taxei, contribuției, datoriei vamale care face obiectul actului administrativ contestat.

În consecință, există două tipuri de competență, în funcție de obiectul actului administrativ.

În cauza de față, instanța de contencios administrativ a fost sesizată de reclamantul persoană juridică de drept public ce se afirmă vătămat prin actul administrativ emis de pârâtul Guvernul României, respectiv Hotărârea Guvernului nr. 1100/2020, privind alocarea unei sume din Fondul de rezervă bugetară la dispoziția Guvernului, prevăzut în bugetul de stat pe anul 2020, pentru unele unități/subdiviziuni administrativ-teritoriale, despre care reclamantul afirmă că l-ar discrimina, context în care solicită repararea prejudiciului prin obligarea pârâtului la plata sumei de 850.000 RON.

Prin urmare, se constată că raportul juridic dedus judecății supune controlului judecătoresc al instanței de contencios administrativ actul administrativ emis de pârâtul Guvernul României, litigiul de față privind actul administrativ emis de o autoritate publică centrală, fiind de competența secției de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel, iar nu taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 1.000.000 de RON, pentru a fi de competența secției de contencios administrativ și fiscal a Tribunalului.

În consecință, aparține secției de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel competența materială de soluționare a litigiului deschis în temeiul cererii de chemare în judecată înregistrate la data de 25.01.2021 pe rolul Curții de Apel.

Din perspectiva competenței teritoriale, se are în vedere data sesizării instanței, aceasta fiind 25.01.2021, dată la care alin. (3) teza I al art. 10 din Legea nr. 554/2004 avea următorul enunț: "Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul său".

Având în vedere că sediul reclamantului este în județul Teleorman, Înalta Curte constată că aparține Curții de Apel București competența de soluționare a prezentei cauze.

În consecință, având în vedere considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Curții de Apel București, secția a IX a contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Peretu și pârâții Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării și Guvernul României în favoarea Curții de Apel București, secția a IX a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 2 martie 2022.