ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1286/2023

Ședința publică din data de 8 martie 2023

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București – secția a VIII a contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2021, reclamanta U.A.T. Tătărăstii de Jos, în contradictoriu cu pârâții Guvernul României și Consiliul National pentru Combaterea Discriminării, a solicitat să se constatate starea de discriminare produsă prin actul administrativ H.G. nr. 1100/2020 privind alocarea unei sume din Fondul de rezervă bugetară la dispoziția Guvernului, prevăzut în bugetul de stat pe anul 2020, pentru unele unităti/subdiviziuni administrativ-teritoriale și să fie obligat pârâtul Guvernul României la plata sumei de 850.000 RON, provenită din taxa pe valoare adăugată pentru echilibrarea bugetelor locale pe anul 2020, către U.A.T. Tătărăștii de Jos, reprezentând cheltuieli de funcționare până la sfârșitul anului 2020, precum și finanțarea cheltuielilor necesare asigurării activității de asistență socială și protecția copilului, pentru luna noiembrie 2020, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința civilă nr. 958 din data de 16 iunie 2021, Curtea de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins ca neîntemeiate, excepțiile lipsei timbrajului, lipsei de interes, lipsei plângerii prealabile administrative și inadmisibilității acțiunii, invocate de pârâtul Guvernul României și pe fondul cauzei, a respins, de asemenea, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de către reclamanta UAT Tătărăștii de Jos, în contradictoriu cu pârâții Guvernul României și Consiliul National pentru Combaterea Discriminării, astfel cum a fost precizată.

Împotriva sentinței civile nr. 958 din data de 16 iunie 2021 pronunțate de Curtea de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamanta U.A.T. Tătărăștii de Jos, invocând motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.

Prin întâmpinarea înregistrată în dosarul instanței de recurs, intimatul-pârât Guvernul României a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând cu prioritate termenul de declarare a căii de atac, Înalta Curte constată că recursul a fost declarat cu nerespectarea termenului prevăzut de lege, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004: "Hotărârea pronunțată în primă instanță poate fi atacată cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare".

Potrivit art. 489 alin. (1) din C. proc. civ., republicat: "Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului prevăzut la alin. (3)." Totodată, conform art. 185 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ.: "Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate."

În speță, sentința civilă nr. 958 din data de 16 iunie 2021, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, împotriva căreia se îndreaptă cererea de recurs, a fost comunicată recurentei-reclamante la data de 12 iulie 2021, conform dovezii de înmânare aflate la dosarul instanței de fond.

Termenul de 15 zile, prevăzut de art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, înăuntrul căruia trebuia declarată calea de atac a recursului, începea să curgă de la acest moment și se împlinea la data de 28 iulie 2021, potrivit dispozițiilor art. 181 coroborate cu art. 184 din C. proc. civ.

Cum cererea de recurs a fost depusă, prin serviciul poștal, la data de 29 iulie 2021, astfel cum rezultă din ștampila poștei, aplicată pe plicul aflat la dosarul instanței de recurs, Înalta Curte constată că recursul a fost depus în afara termenului de 15 zile prevăzut de lege, întrucât, prin raportare la data comunicării sentinței recurate, ultima zi în care putea fi promovată calea de atac era 28 iulie 2021.

Fiind reglementat de norme de ordine publică, nici părțile și nici instanța de judecată nu pot deroga de la termenul prevăzut de lege pentru exercitarea căii de atac și de la modalitatea în care acestea se calculează, astfel că intervine sancțiunea tardivității, ce poate fi invocată de oricare dintre părți sau de către instanță, din oficiu, iar actul de procedură întocmit cu nerespectarea termenului prevăzut de lege este lovit de nulitate.

Cum în cauză nu s-a făcut nici dovada existenței vreuneia din situațiile prevăzute de art. 186 alin. (1) din C. proc. civ., în temeiul dispozițiilor art. 185 alin. (1) și art. 489 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va admite excepția tardivității recursului, invocată din oficiu și va anula recursul declarat de reclamanta U.A.T. Tătărăștii de Jos, ca tardiv formulat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de reclamanta U.A.T. Tătărăștii de Jos împotriva sentinței civile nr. 958 din data de 16 iunie 2021, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca tardiv formulat.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 8 martie 2023, prin punerea soluției la dispoziția părților prin intermediul grefei instanței.