ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1791/2022
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1791/2022 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2022)
Ședința publică din data de 24 martie 2022
Asupra conflictului negativ de competență de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Circumstanțele cauzei
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată sub nr. x/2020 pe rolul Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Consiliul Superior al Magistraturii și Tribunalul București, constatarea refuzului comunicării înregistrării ședinței de judecată și a notelor de ședință ale grefierului de la termenul din data de 14.09.2020 ale Completului C 2 Fond - CA în cauza ce formează dosarul nr. x/2019 și obligarea Tribunalului București și a Consiliului Superior al Magistraturii (CSM) la soluționarea efectivă, punctuală și integrală a plângerilor prealabile adresate și înregistrate la data de 16.11.2020, obligarea Tribunalului București și a Consiliului Superior al Magistraturii la plata de despăgubiri pentru discriminare, în solidar, în cuantum de 30.000 RON pentru refuzul comunicării înregistrării solicitate și a soluționării plângerilor prealabile în integralitatea lor și plata cheltuielilor de judecată prilejuite de acest proces.
Hotărârile care au generat conflictul negativ de competență
2.1 Prin sentința civilă nr. 1369 din 21 septembrie 2021 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, s-a admis excepția de necompetență materială a Curții de Apel București și a fost declinată competența de soluționare a cererii formulate de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Tribunalul București și Consiliul Superior al Magistraturii, în favoarea Tribunalului București, secția contencios administrativ și fiscal.
Pentru a pronunța această soluție, în contextul enunțării dispozițiilor art. 10 alin. (1) din Legea 554/2004, Curtea a reținut, prin raportare la criteriul rangului autorității publice, competența de soluționare a cauzei în favoarea tribunalului, atâta timp cât pretinsul refuz nejustificat provine de la o autoritate cu competențe locale.
În ceea ce privește chemarea în judecată a Consiliului Superior al Magistraturii, instanța a reținut faptul că, așa cum arată și reclamantul în cuprinsul cererii introductive, această instituție doar a înaintat cererea reclamantului către Tribunalul București, pe cale administrativă, fără a proceda la o analiză sau o soluționare a acesteia, pentru a se putea reține un pretins refuz nejustificat din partea acestei instituții. În acest sens, instanța va aprecia faptul că formularea acțiunii și în contradictoriu cu aceasta din urmă nu este de natură a conduce la altă soluție în ceea ce privește stabilirea competenței de soluționare a cauzei, atâta timp cât obiectul principal al acțiunii este reprezentat de un pretins refuz nejustificat al Tribunalului București.
În fine, în ceea ce privește capătul de cerere referitor la acordarea despăgubirilor pentru discriminare, instanța a apreciat că acesta reprezintă un capăt de cerere accesoriu, soluționarea acestuia depinzând de soluția ce se va da asupra capătului principal de cerere, conform art. 30 alin. (4) C. proc. civ., sens în care, în raport de prevederile art. 123 C. proc. civ., competența de soluționare a acestuia aparține instanței competente să soluționeze capătul principal de cerere și anume tribunalului.
În ceea ce privește competența teritorială, instanța a reținut prevederile art. 10 alin. (3) din Legea 554/2004, în raport de care competența aparține instanței de la domiciliul reclamantului și anume Tribunalului București.
2.2 Prin sentința civilă nr. 767 din 15 februarie 2022 pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal, s-a admis excepția necompetenței materiale în cauza privind pe reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtele Consiliul Superior al Magistraturii, și Tribunalul București, și participantul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal.
S-a constatat intervenit conflictul negativ de competență și a fost trimisă cauza Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului negativ de competență.
Pentru a pronunța această soluție, în contextul enunțării art. 95 C. proc. civ., 10 alin. (1) și alin. (3) din Legea nr. 554/2004, art. 2 alin. (1) și (2) din O.U.G. nr. 57/2019 privind Codul administrativ, art. 1 alin. (2) și art. 2 din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, tribunalul a apreciat că cererile în materie de contencios administrativ și fiscal formulate împotriva unei autorități publice centrale sunt de competența curții de apel în circumscripția căreia reclamantul persoană fizică își are domiciliul.
Totodată, greșit a considerat Curtea de Apel că obiectul acțiunii este îndreptat doar împotriva pârâtului Tribunalul București din moment ce reclamantul invocă lipsa unui răspuns (refuz) și în raport de pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii. Corelarea pretențiilor reclamantului cu cele ale dispozițiilor legale invocate de acesta - Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ sunt aspecte ce țin de fondul cauzei și nu fac obiectul analizei competenței materiale a unei instanțe.
Prin urmare, pentru învestirea instanței competente în vederea soluționării prezentei cauze, în temeiul art. 131 și art. 132 C. proc. civ., se impune admiterea excepției necompetenței materiale invocate de către pârâtă și declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal.
Considerentele Înaltei Curți asupra regulatorului de competență
Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 alin. (2), (13)4 și 135 alin. (1) din C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii.
Obiectul prezentului demers judiciar îl reprezintă cererea formulată de reclamantul A., prin care a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Consiliul Superior al Magistraturii și Tribunalul București, constatarea refuzului comunicării înregistrării ședinței de judecată și a notelor de ședință ale grefierului de la termenul din data de 14.09.2020 ale Completului C 2 Fond - CA în cauza ce formează dosarul nr. x/2019 și obligarea Tribunalului București și a Consiliului Superior al Magistraturii (CSM) la soluționarea efectivă, punctuală și integrală a plângerilor prealabile adresate și înregistrate la data de 16.11.2020, obligarea Tribunalului București și a Consiliului Superior al Magistraturii la plata de despăgubiri pentru discriminare, în solidar, în cuantum de 30.000 RON pentru refuzul comunicării înregistrării solicitate și a soluționării plângerilor prealabile în integralitatea lor și plata cheltuielilor de judecată prilejuite de acest proces.
Instanțele aflate în conflict și-au declinat reciproc competența materială în raport de criteriul rangului autorității publice în contradictoriu cu care sunt formulate capetele de cerere ale acțiunii.
Înalta Curte reține că potrivit art. 10 din Legea 554/2004 "(1) Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 3.000.000 de RON se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 3.000.000 de RON se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel. (…) (3) Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul său. Reclamantul autoritate publică, instituție publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul pârâtului. (...)".
În raport de aceste dispoziții, având în vedere că pretinsul refuz nejustificat provine de la tribunal, care este o autoritate cu competențe locale, prin raportare la criteriul rangului autorității publice, competența de soluționare a cauzei aparține tribunalului.
În ceea ce privește chemarea în judecată a Consiliului Superior al Magistraturii, prin raportare la plângerea prealabilă adresată acestuia de reclamant, Înalta Curte reține că instanța competentă nu se stabilește în raport de entitatea care soluționează plângerea peralabilă, ci în raport de autoritatea care a emis actul administrativ tipic sau asimilat.
În aceste condiții, formularea acțiunii și în contradictoriu cu Consiliul Superior al Magistraturii nu este de natură a conduce la altă soluție în ceea ce privește stabilirea competenței de soluționare a cauzei, atâta timp cât obiectul principal al acțiunii este reprezentat de un pretins refuz nejustificat al Tribunalului București.
În ceea ce privește capătul de cerere referitor la acordarea despăgubirilor pentru discriminare, Înalta Curte observă că acesta reprezintă un capăt de cerere accesoriu, soluționarea acestuia depinzând de soluția ce se va da asupra capătului principal de cerere, conform art. 30 alin. (4) C. proc. civ., sens în care, în raport de prevederile art. 123 C. proc. civ., competența de soluționare a acestuia aparține instanței competente să soluționeze capătul principal de cerere și anume tribunalului.
În concluzie, având în vedere și prevederile art. 10 alin. (3) din Legea 554/2004, în raport de care competența aparține instanței de la domiciliul reclamantului și faptul că domiciliul acestuia se află în municipiul București, Înalta Curte apreciază că instanța competentă să soluționeze cauza în primă instanță, pe fond, este Tribunalul București.
Temeiul legal al regulatorului de competență
Pentru considerentele expuse și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul A. în contradictoriu cu pârâții Consiliul Superior al Magistraturii și Tribunalul București în favoarea Tribunalului București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal.
Definitivă.
Pronunțată astăzi, 24 martie 2022, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.