ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2670/2023

Ședința publică din data de 18 mai 2023

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 4 octombrie 2017 sub dosar nr. x/2017 pe rolul Tribunalului Hunedoara, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților, anularea deciziei nr. 8941/31.08.2017 și emiterea unei noi decizii, în concordanță cu prejudiciul real, obligarea pârâtului la despăgubiri ca urmare a pagubei suferite în urma condițiilor meteo nefavorabile din perioada 17-19.06.2016 și plata dobânzii de la data formulării cererii, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința nr. 596/CA/11.05.2018, Tribunalul Hunedoara a admis excepția necompetenței materiale a Tribunalului Hunedoara, și în consecință a declinat competența de soluționare a cererii, în favoarea Curții de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București sub nr. x/2017.

Prin sentința civilă nr. 159 pronunțată la 23 aprilie 2021, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a anulat ca netimbrate capetele de cerere privind obligarea pârâtului la plata despăgubirii și a dobânzii, a admis în rest cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților, a anulat în parte decizia nr. 8941/31.08.2017, în ceea ce privește respingerea cererii de plată pentru suma de 2.316 RON, a obligat pârâtul să emită o nouă decizie prin care să acorde reclamantului diferența de 2.316 RON și a obligat pârâtul la plata către reclamant a sumei de 1.050 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva sentinței civile nr. 159 pronunțată la 23 aprilie 2021 de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a declarat recurs pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților, care invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și pe fond respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

După prezentarea pe scurt a istoricului speței, instituția pârâtă a susținut că sentința pronunțată este dată cu încălcarea prevederilor art. 1270 și art. 2214 C. civ.

Comisia specială din cadrul pârâtei a hotărât ca pretențiile intimatului sa fie parțial admise, în sensul ca s-a acordat si platit suma de 5.783 RON reprezentând c/valoare despăgubiri, respingând suma de 2.316 RON.

Motivele respingerii sumei de 2316 RON se circumscriu clauzelor contractului de asigurare facultativa a locuinței si conținutului avantaj seria x nr. x, cu valabilitate între 11.05.2016-10.05.2017 încheiat intre asiguratorul B. si intimat.

Astfel dispozițiile art. 5.5 din Conditiile de Asigurare stabilesc faptul ca indemnizația se va acorda prin aplicarea principiului "asigurare de prim-risc" (deci fără a se aplica asupra acesteia proporția intre suma asigurată și valoarea Bunurilor), dar nu poate depăși valoarea Bunurilor din momentul producerii evenimentului asigurat, cuantumul daunei asigurate și nici suma asigurată, iar, art. 5.7. menționează faptul ca, valoarea daunei asigurate reprezintă costul refacerii din care se scad valoarea părților neavariate sau a celor care pot fi refăcute.

Raportat la dispozițiile art. 5.5 citate, FGA a procedat la analizarea documentației aferente dosarului de dauna, concluzionând faptul că suma pentru aducerea imobilului la starea anterioara producerii evenimentului este în cuantum de 5.783 RON si aceasta suma a fost plătită reclamantului cu titlu de despăgubire.

Raportat la faptul ca se va ține seama de starea Bunului anterioară producerii evenimentului trebuind a se lua in calcul costul refacerii/reparații/recondiționării/înlocuirii părților avariate, specialiștii F.G.A. au procedat la întocmirea unui deviz estimativ de reparație prin raportare la preturile pentru manopera si materiale in conformitate cu sistemul de specialitate C., rezultând astfel suma in cuantum de 5.783 RON. Învederează că intimatul NU a depus in sustinere factura si chitanta anexate la actiune, iar FGA a analizat doar ceea ce intimatul a ințeles sa depună in sutinerea pretentiilor sale, respectiv un deviz estimativ de lucrări, care a fost corectata de pârâtă cu suma de 2316 RON.

FGA nu a avut cum sa aprecieze daca reparațiile au fost efectuate sau nu de vreme ce nu s-au prezentat documente fiscale ale plații c/valorii materialelor si a manoperei implicare, fapt care in mod legal si temeinici a făcut ca din valoarea despăgubirilor sa se scadă valoarea cheltuielilor indirecte, a TVA-ului și a profitului, respectiv acele sume de bani ce se incluse in c/valoarea produselor si serviciilor, DACA acestea se efectuează si se fiscalizează. Este evident ca nu au cum sa suportate cheltuieli indirecte, si nici TVA, si nici profit daca lucrările de reparații în discuție sau materialele achiziționate NU au fost acoperite cu documente fiscale, iar daca au fost emise documente fiscale si nu au fost prezentate în susținerea cererii de plata NU este vina FGA.

Așa fiind în temeiul contractului de asigurare se poate despăgubi numai costul reparațiilor necesare pentru readucerea bunului în stare de dinaintea evenimentului, cu dovedirea cheltuielilor făcute, situație confirmată și de prevederile art. 2214 C. civ. care impun ca despăgubirea ce decurge din contractul de asigurare sa reprezinte contravaloarea pierderii suferite de persoana asigurată prin producerea riscului asigurat.

Acordarea despăgubirilor in temeiul calculului C. efectuat de inspectorii de daune ai pârâtei si raportarea la înscrisurile depuse in sustinerea cererii de plata isi are deplina justificare in clauzele corespunzătoare menționate, FGA aplicând in mod corect dispozițiile art. 13 alin. (3) din Legea 213/2015.

Prin urmare FGA nu poate plăti pur si simplu sumele pretinse prin cererile de plata depuse de petenți, ci este obligat sa facă propria evaluare și să acționeze diligent cu sumele care îi stau la dispoziție, respectând principiul echitații si rezonabilității, precum si contractele de asigurare încheiate intre părți și legislația aplicabilă în materie, astfel încât soluționarea cererilor sa respecte atât scopul înființării si funcționarii F.G.A. cât si condițiile contractuale si legislația aplicabila fiecărei cereri în parte.

Soluția adoptata de către FGA fiind corecta în raport de prevederile contractuale invocate și care nu au fost avute în vedere și de către instanța de fond, a cărei soluție ignora în totalitate aceste dispoziții.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurent, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, neputându-se reține incidența motivului de casare invocat de pârât.

Nu este întemeiată critica prin care se susține încălcarea dispozițiilor art. 1270 C. civ., text legal care consacră principiul forței obligatorii a contractului. Aceasta în condițiile în care, din analiza considerentelor sentinței atacate rezultă că soluția pronunțată este întemeiată pe Condițiile generale privind asigurarea locuinței și pe conținutul PAD Avantaj, depuse chiar de către recurent la dosarul cauzei.

Nu poate fi reținută nici o încălcare a dispozițiilor art. 2214 C. civ. și art. 13 alin. (3) din Legea nr. 213/2015, atâta timp cât despăgubirea acordată reclamantului a fost stabilită de instanța fondului pe baza înscrisurilor depuse la dosar și a expertizei tehnice construcții efectuate în cauză.

De asemenea, nu pot fi primite nici criticile prin care se susține că în dovedirea cererii de plată nu au fost prezentate "documente fiscale", în lipsa invocării de către recurent a unor dispoziții legale greșit interpretate și aplicate de judecătorul fondului cu privire la această critică

Critica vizând greșita interpretare a dispozițiilor art. 5.5 și 5.7 din Condițiile de Asigurare, nu poate fi luată în considerare, întrucât nu privește legalitatea sentinței atacate - modul de interpretare a unor prevederi contractuale este sustras controlului instanței de recurs.

Celelalte alegații ale recurentului, că nu a preluat ope legis obligațiile vreunui asigurător în faliment, nefiind succesorul în drepturi și obligații al vreunui asigurător insolvent, și că este obligat să soluționeze dosarele de daună în mod judicios, acordând doar suma reprezentând dauna efectiv suferită ce rezulta din interogarea sistemului de specialitate C., nu pot fi avute în vedere fiind străine de considerentele hotărârii atacate.

Pentru considerentele expuse, nefiind identificate motive de casare a sentinței prin prisma dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Fondul de Garantare a Asiguraților împotriva sentinței civile nr. 159 pronunțată la 23 aprilie 2021 de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

Pronunțată astăzi, 18 mai 2023.