ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2444/2024

Ședința publică din data de 25 aprilie 2024

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea adresată Curții de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal și înregistrată sub nr. x/2023 la data de 15.06.2023, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educației Naționale a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună:

(i)anularea în parte a Ordinului Ministrului Educației nr. 3102/2022, publicat Monitorul Oficial al României nr. 171 din 21 februarie 2022, respectiv prevederile art. 20 alin. (3), art. 29 alin. (2) și (3), art. 36 alin. (1) și (3), art. 45 alin. (2) și (3);

(ii)obligarea pârâtului la plata despăgubirilor materiale, în valoare de 375 de RON, ce au constat în:

- achitarea sumei de 225 de RON, reprezentând contravaloarea taxei de înscriere, conform chitanței nr. x din 13.07.2022 și

- achitarea sumei de 150 de RON, reprezentând contravaloarea taxei de înmatriculare, conform chitanței nr. x din 13.07.2022;

(iii)obligarea pârâtului la despăgubiri morale în valoare de 80.000 de RON, ce constă în discriminare și a suferințele morale (psihice) fiind frica, durerea, rușinea, tristețea, neliniștea, umilirea și alte emoții negative;

(iv)cu cheltuieli de judecată.

La data de 21.06.2023, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educației Naționale, a depus la dosar o cerere prin care a solicitat suspendarea ordinului nr. 3392/2017, respectiv art. 20 alin. (3), art. 29 alin. (2) și (3), art. 36 alin. (1) și (3) și art. 45 alin. (2) și (3), până la soluționarea definitivă a litigiului, conform art. 14 și 15 din Legea 554/2004 privind contenciosul administrativ.

Prin sentința nr. 110 din 30 iunie 2023, Curtea de Apel Suceava a respins, ca nefondată, cererea de suspendare formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educației Naționale.

Împotriva sentinței menționate la pct. 2 reclamantul A. a declarat recurs, ce a fost înregistrat pe rolul ÎCCJ-SCAF, la data de 26 iulie 2023, sub dosar nr. x/2023.

Recurentul și-a întemeiat recursul pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., formulând critici care, în esență, vizează următoarele aspecte:

- sunt îndeplinite condițiile art. 14 și 15 din Legea nr. 554/2004, cazul bine justificat fiind demonstrat de motivul de nelegalitate vădită a Ordinului nr. 3102/2022, dar nereținut de instanța de fond, anume, emiterea ordinului cu nerespectarea principiului ierarhiei normelor juridice; astfel, nu este posibilă limitarea sferei destinatarilor facilității de gratuitate prin actul administrativ a cărui suspendare se solicită (Ordinul nr. 3102/2022), deoarece acesta completează un act normativ cu forță juridică superioară (Legea nr. 1/2011);

- un alt argument de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ și care impune temporizarea executării Ordinului nr. 3102/2022 este acela că încalcă și principiile egalității în drepturi și nediscriminării;

- din perspectiva pagubei iminente, condiție cumulativă a suspendării actului administrativ, s-a arătat că menținerea Ordinului în circuitul juridic echivalează cu imposibilitatea recurentului de a dormi în cămin și de a se înscrie și înmatricula în anul universitar 2023-2024 la Facultatea de Drept și Științe Administrative din cadrul USV Ștefan cel Mare Suceava, iar plata sumelor aferente înscrierii și înmatriculării pe propria cheltuială echivalează cu golirea de conținut a patrimoniului recurentului și cu îngrădirea accesului și dreptului la învățământ, încălcarea principiului egalității de tratament, drepturi și șanse, fără nicio justificare întemeiată.

Pentru aceste motive, s-a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței recurate și în rejudecare, admiterea cererii de suspendare până la soluționarea definitivă a litigiului.

Legal citat, intimatul-pârât Ministerul Educației Naționale nu a formulat întâmpinare în dosarul de recurs.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată în raport cu motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul este lipsit de interes.

2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante.

În cauză, reclamantul A. a solicitat, conform art. 15 din Legea nr. 554/2004, suspendarea executării Ordinului nr. 3392/2017 emis de Ministrul Educației Naționale pentru aprobarea Metodologiei-cadru privind organizarea admiterii în ciclurile de studii universitare de licență, de master și de doctorat, respectiv a prevederilor cuprinse în art. 20 alin. (3), art. 29 alin. (2) și (3), art. 36 alin. (1) și (3) și art. 45 alin. (2) și (3) din acesta, odată cu acțiunea principală vizând anularea aceluiași act administrativ, în privința acelorași dispoziții.

Potrivit dispozițiilor art. 15 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, (s)uspendarea executării actului administrativ unilateral poate fi solicitată de reclamant, pentru motivele prevăzute la art. 14, și prin cererea adresată instanței competente pentru anularea, în tot sau în parte, a actului atacat. În acest caz, instanța poate dispune suspendarea actului administrativ atacat, până la soluționarea definitivă a cauzei. Cererea de suspendare se poate formula odată cu acțiunea principală sau printr-o acțiune separată, în termen de maximum 60 de zile de la introducerea acțiunii principale.

Așadar, potrivit textului de lege enunțat, măsura suspendării unui act administrativ este limitată sub aspect temporal, putând fi dispusă numai până la soluționarea definitivă a cauze în raport de care se solicită această suspendare.

În cauza de față, cererea de suspendare întemeiată pe prevederile art. 15 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a fost respinsă de Curtea de Apel Suceava - SCAF, prin sentința nr. 110/30.06.2023, hotărârea ce formează obiectul acestui recurs.

Totodată, se reține că, în dosarul nr. x/2023 al Curții de Apel - SCAF, înaintat de această instanță la prezentul dosar de recurs, potrivit adresei înregistrate la dosar, la data de 22.04.2024, prin sentința nr. 134/17.10.2023, a fost soluționat fondul cauzei, în sensul respingerii, ca neîntemeiată, a acțiunii vizând anularea în parte a aceluiași act administrativ a cărui suspendare s-a solicitat în cauză.

De asemenea, se observă, potrivit informațiilor obținute din Ecris, că reclamantul A. nu a atacat cu recurs sentința nr. 134/17.10.2023, deși această sentință i-a fost comunicată la data de 23.11.2023, potrivit dovezii de înmânare aflată la dosarul nr. x/2023, astfel că soluția de respingere a acțiunii în anulare a rămas definitivă prin nerecurare, la 11.12.2023.

Conform dispozițiilor art. 32 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., una din condițiile necesare pentru existența dreptului la acțiune este cea privind interesul de a promova acțiunea, condiție generală care vizează orice cerere formulată în justiție și care se impune a fi îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, pe tot parcursul soluționării cauzei, atât la momentul introducerii cererii de chemare în judecată, cât și în căile de atac.

Așadar, prin interes se înțelege folosul practic imediat urmărit de cel care a formulat calea de atac, fiind necesar ca acesta să fie născut și actual, în sensul că partea s-ar expune la un prejudiciu numai dacă nu ar recurge în acel moment la acțiune, condiție ce trebuie îndeplinită atât la promovarea căii de atac, cât și pe parcursul soluționării acesteia.

În contextul celor anterior arătate, Înalta Curte constată că recurentul-reclamant nu mai justifică un interes în susținerea recursului de față, care urmărește reformarea soluției defavorabile acestuia în cererea de suspendare întemeiată pe art. 15 din Legea nr. 554/2004, câtă vreme acțiunea în anulare a fost soluționată definitiv, o eventuală soluție de admitere a recursului fiind lipsită de eficacitate juridică, atât timp cât finalitatea juridică a exercitării căii de atac era suspendarea executării actului administrativ până la soluționarea definitivă a cauzei.

Așa fiind, având în vedere că activitatea juridică nu poate fi inițiată și întreținută fără justificarea unui interes care să îndeplinească condițiile legale astfel cum au fost analizate anterior, Înalta Curte urmează să respingă, ca atare, prezenta cale de atac exercitată de recurentul-reclamant.

2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul formulat potrivit art. 15 din Legea nr. 554/2004 ca fiind lipsit de interes.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A. împotriva sentinței nr. 110 din 30 iunie 2023, pronunțate de Curtea de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal, ca lipsit de interes.

Definitivă.

Soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

Pronunțată astăzi, 25 aprilie 2024.