ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2111/2023

Ședința publică din data de 26 aprilie 2023

Asupra cererii de revizuire de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 17 iunie 2021 sub nr. x/2021 pe rolul Tribunalului Vâlcea, secția a II-a civilă, reclamanta A. în contradictoriu cu Colegiul Medicilor Din România - Colegiul Teritorial Vâlcea, a solicitat anularea Deciziilor nr. 11/13.05.2021 și nr. 18/8.06.2021 ale Colegiului Medicilor din România Colegiul Județean al Medicilor Vâlcea și reînscrierea sa în Colegiul Medicilor din România.

Prin sentința civilă nr. 1293/21.09.2021, Tribunalul Vâlcea a admis cererea, a anulat Decizia nr. 11/13.05.2021 și Decizia nr. 18/08.06.2021, emise de pârât și a obligat pârâtul să o reînscrie pe reclamantă în calitate de membru al Colegiul Medicilor din România - Colegiul Medicilor Vâlcea.

Prin decizia nr. 187/R-C din 21 februarie 2022, Curtea de Apel Pitești, secția II civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis recursul declarat de pârâtul Colegiul Medicilor din România - Colegiul Teritorial Vâlcea, împotriva sentinței nr. 1293 din 21 septembrie 2021, pronunțate de Tribunalul Vâlcea, secția a II-a civilă și de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2021, intimată fiind reclamanta A., a casat sentința, iar în rejudecare a respins acțiunea, ca neîntemeiată.

Împotriva acestei decizii a formulat cerere de revizuire intimata-reclamantă A., în contradictoriu cu intimatul Colegiul Medicilor din România - Colegiul Teritorial Vâlcea .

Cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. a fost înregistrată la data de 23 martie 2022, pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, sub nr. x/2022.

Prin cererea de revizuire formulată în temeiul pe art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., revizuenta a solicitat să se constate că hotărârea a cărei revizuire se solicită este potrivnică și încalcă autoritatea de lucru judecat a deciziei penale nr. 358/2021 din 28 aprilie 2021 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, arătând că prin această din urmă decizie instanța de judecată a lămurit și conținutul pedepsei complementare și accesorii constând în interzicea exercitării dreptului prev. de art. 66 alin. (1) lit. g) C. pen., în sensul că interdicția se referă doar la specializarea psihiatrie.

A susținut că prin Decizia nr. 187/R- C din 21 februarie 2022, Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a reținut că dispozițiile Legii nr. 95/2004 privind reforma în domeniul sănătății nu îi permite exercitarea profesiei de medic în specialitatea de medic de medicină generală, în ciuda dispozițiilor definitive ale primei hotărâri - Decizia penală nr. 358/A/din 28.04.2021 a Curții de Apel Pitești, încalcând autoritatea de lucru judecat a hotărâri penale.

Revizuenta a apreciat că pe latură civilă ambele dosare au același obiect, respectiv constatarea că poate profesa ca medic generalist, ca urmare a pronunțării interdicției de a exercita profesia de medic numai în specialitatea psihiatrie de către instanța penală.

Susține că Colegiul Medicilor și instanța de contencios administrativ nu puteau modifica și extinde interdicția la alte sau toate specialitățile medicale, astfel încât să se dispună încetarea calității de membru al Colegiului Medicilor.

Conform dispozițiilor art. 28 C. proc. pen., hotărârea definitivă a instanței penale are autoritate de lucru judecat în fața instanței civile.

Instanța penală a analizat și explicat limitele concrete în care a dispus aplicarea interdicției de a exercita profesia de medic numai în specialitatea psihiatrie, raportându-se la împrejurări concrete de fapt și de drept.

Instanța penală a lămurit conținutul pedepsei complementare și accesorii constând în interzicea exercitării dreptului prev. de art. 66 alin. (1) lit. g) C. pen. în sensul că interdicția se referă DOAR la specializarea psihiatrie având în vedere dispozițiile constituționale și situația sa personală, astfel încât interdicția dispusă să fie proporțională cu situația care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatorhi și fără a aduce atingere existenței dreptului sau a libertății: are în grijă un fiu (B.) cu grave probleme de sănătate - are Sidrom Down (așa cum rezultă din înscrisurile anexate); revizuenta însăși este încadrată într-un grad de handicap (accentuai, nerevizuibil) din cauza problemelor de sănătate de care suferă (deficiențe auditive). Față de aceste împrejurări de fapt, nu pot fi lipsită de dreptul de a profesa, întrucât nu am o altă sursă de existență.

În condițiile în care instanța penală a dispus interdicția de a exercita profesia în specialitatea psihiatrie, având în vedere că este absolvență a facultății de medicină și îndeplinește condițiile prevăzute de Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății nu i se poate interzice să profeseze și de-aceea retragerea calității de membru al Colegiului Medicilor nu se justifică.

Nici Statutul Colegiului Medicilor din România și nici actele administrative emise de Colegiul Medicilor - Colegiul Teritorial Vâlcea (interpretate de instanța de contencios administrativ) nu pot înfrânge dispozițiile Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății si nici dispozițiile obligatorii ale instanței penale. Dreptul său de a profesa ca medic generalist în condițiile în care s-a dispus interdicția temporară de a profesa ca medic în specialitatea psihiatrie derivă din lege și din motivarea și dispozitivul deciziei penale.

Potrivit art. 376 alin. (1) din Legea nr. 95/2006, "profesia de medic se exercită, pe teritoriul României, în condițiile prezentei legi, de către persoanele fizice posesoare ale unui titlu oficial de calificare în medicină". Conform dispozițiilor art. 383 alin. (1) din aceeași lege, "medicii care întrunesc una dintre condițiile prevăzute la art. 376 și sunt membri ai Colegiului Medicilor din România exercită profesia de medic, în regim salariat și/sau independent".

Pentru perioada de timp în care i s-a interzis dreptul de a profesa în specialitatea psihiatrie, dispozițiile art. 386 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 95/2006 îi dă dreptul să profeseze ca medic generalist:

"(1) Profesia de medic se exercită în România cu titlul profesional corespunzător calificării profesionale însușite, după cum urmează: a) medic de medicină generală pentru medicii care întrunesc condițiile prevăzute la art. 64 lit. d);"

Art. 64 lit. d) din lege reglementează și situația în care se află în prezent (când nu poate exercita profesia în specialitatea psihiatrie): "d) medic de medicină generală - absolvent al facultății de medicină sau pediatrie din România, promoție anterioară anului 2005, care nu a dobândit calificarea de medic specialist, dar a întrunit condițiile de exercitare a profesiei în baza prevederilor anterioare prezentei legi."

Este absolventă a facultății de medicină promoție anterioară anului 2005 (promoție 1994) și îndeplinește condițiile de a profesa ca medic de medicină generală.

Colegiul Medicilor Vâlcea susține că nu îndeplinește condiția de a profesa ca medic de medicină generală, întrucât a obținut, specializarea și că astfel dispozițiile art. 64 lit. d) nu îi sunt aplicabile.

Această interpretare este abuzivă, încălcând nu numai dispoziția legală citată, ci și dispozitivul deciziei penale care trebuie să se aplice exact așa cum a fost dispus de instanța penală, fără ca entitatea în care medicii își desfășoară profesia, ori instanța de contencios administrativ să poată adăuga o pedeapsă mai aspră decât a dispus-o instanța de judecată.

Interdicția de a desfășura profesia în specializarea psihiatrie, echivalează (pe perioada dispusă de instanța penală) cu lipsa specializării, astfel încât are dreptul să profeseze ca medic de medicină generală, în condițiile legii, fiind absolventă a facultății de medicină promoție anterioară anului 2005.

Această situația a fost atent și corect analizată de instanța de fond în cauza înregistrată la nr. x/2021, instanța reținând că acesta este efectul direct, concret al deciziei penale prin care mi s-a interzis temporar dreptul de a profesa ca medic în specializarea psihiatrie.

Măsura retragerii totale a calității de membru al Colegiului Medicilor din România este excesiv dispusă, peste limitele decise de instanța de judecată și îi încalcă și unul din drepturile fundamentale recunoscut de Constituția României și Curtea Europeană a Drepturilor Omului (conform jurisprudenței sale) - dreptul la muncă.

De altfel, decizia contestată a Colegiului Județean al Medicilor Vâlcea încalcă și o altă normă constituțională reglementată de art. 53 - Restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți.

Colegiul Medicilor Vâlcea afirmă (răspunzând criticilor formulate în plângerea prealabilă) că ar putea să desfășoare "o altă activitate lucrativă" în felul acesta Colegiul Medicilor Vâlcea îi încalcă tocmai drepturile și libertățile enunțate, știut fiind că profesia de medic (pentru care a fost licențiată) nu poate fi desfășurată în afara Colegiului Medicilor din România.

Decizia nr. 187/R-C a Curții de Apel Pitești încalcă autoritatea de lucru judecat a hotărârii penale prin care s-a dispus interdicția, dar și normele constituționale enunțate.

La data de 22 iulie 2022, intimata a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii de revizuire. Cu privire la contrarietatea de hotărâri, intimata a precizat că nu există, întrucât cele două decizii sunt date în materii diferite, respectiv contencios administrativ și materie penală.

Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Examinând cererea de revizuire dedusă judecății, Înalta Curte urmează a o respinge având în vedere următoarele considerente:

Potrivit art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

Autoritatea de lucru judecat este reglementată prin dispozițiile art. 430 C. proc. civ. care stabilesc că:

"(1) Hotărârea judecătorească ce soluționează, în tot sau în parte, fondul procesului sau statuează asupra unei excepții procesuale ori asupra oricărui alt incident are, de la pronunțare, autoritate de lucru judecat cu privire la chestiunea tranșată. (2) Autoritatea de lucru judecat privește dispozitivul, precum și considerentele pe care acesta se sprijină, inclusiv cele prin care s-a rezolvat o chestiune litigioasă. (3) Hotărârea judecătorească prin care se ia o măsură provizorie nu are autoritate de lucru judecat asupra fondului. (4) Când hotărârea este supusă apelului sau recursului, autoritatea de lucru judecat este provizorie. (5) Hotărârea atacată cu contestația în anulare sau revizuire își păstrează autoritatea de lucru judecat până ce va fi înlocuită cu o altă hotărâre."

Efectele lucrului judecat sunt reglementate la art. 431 C. proc. civ., potrivit căruia:

"(1) Nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeași calitate, în temeiul aceleiași cauze și pentru același obiect. (2) Oricare dintre părți poate opune lucrul anterior judecat într-un alt litigiu, dacă are legătură cu soluționarea acestuia din urmă".

Rațiunea reglementării revizuirii prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., se găsește în necesitatea de a se înlătura încălcarea principiului autorității de lucru judecat, când instanțele au dat soluții contrare în dosare diferite, dar având același obiect, aceeași cauză și aceleași părți.

În doctrină și în jurisprudență s-a apreciat în mod constant că, pentru a putea fi invocat motivul de revizuire pentru contrarietate de hotărâri, trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiții: să fie vorba de hotărâri definitive contradictorii, chiar dacă prin ele nu s-a rezolvat fondul cauzei, deoarece motivul este aplicabil și în cazul hotărârilor care nu vizează fondul cauzei; să fie vorba de hotărâri pronunțate în același litigiu, adică să fi existat tripla identitate de elemente: părți, obiect și cauză; hotărârile contradictorii să nu fi fost pronunțate în același proces (dosar), ci în procese (dosare) diferite; în cel de-al doilea proces, să nu se fi invocat excepția autorității de lucru judecat sau, dacă a fost ridicată, aceasta să nu fi fost discutată; să se ceară anularea celei de-a doua hotărâri care s-a pronunțat cu încălcarea autorității de lucru judecat.

În ceea ce privește condiția triplei identități, de părți, obiect și cauză, Înalta Curte reține că aceasta reprezintă o cerință care valorifică efectul negativ al autorității de lucru judecat, și anume interzicerea reluării aceleiași judecăți, în condițiile identității de elemente reglementate prin art. 431 alin. (1) C. proc. civ.

În cauză, prin cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., revizuenta a pretins că decizia nr. 187/R-C din 31 februarie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția II civilă, de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2021, încalcă autoritatea de lucru judecat a deciziei penale nr. 358/2021 din 28 aprilie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2015.

Prin decizia penală a fost admis recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Vâlcea și de apelantele-inculpate A., C. și D., a fost desființată în parte sentința penală, (. . . . . . . . . .) și a fost aplicat ca pedeapsă accesorie inculpatei A. (...) interdicția printre altele, de a exercita profesia de medic în specialitatea psihiatrie.

În decizia civilă a fost admis recursul, a fost casată sentința recurată și, în rejudecare, a fost respinsă acțiunea, ca nefondată.

În motivare, această instanță a reținut că "criticile recurentei-pârâte și apărările intimatei-reclamante, prin prisma celor reținute și dezlegate de instanța de fond, se constată că problema esențială care se pune în prezentul recurs este modul de aplicare a art. 64 lit. d) din Legea nr. 95/2006, actualizată, în contextul în care prin decizia penală nr. 358/23.04.2021, pronunțată de Curtea de Apel Pitești în dosarul nr. x/2015, s-a reținut că "se impune precizarea conținutului pedepsei complementare constând în interzicea exercitării dreptului prev. de art. 66 alin. (1) lit. g) C. pen., în sensul că interdicția se referă doar la specializarea psihiatrie, deoarece inculpata A. s-a folosit de această specializare pentru a savarsi faptele, iar nu de profesia de medic generalist, avand in vedere si varsta inculpatei (53 de ani), experiența sa profesională, necesitatea de desfasura in continuare o activitate lucrativă pentru a-si intretine copilul bolnav", dispunându-se, printre altele, că "Precizează conținutul pedepsei complementare aplicate inculpatei A. constând în interzicea exercitării dreptului prev. de art. 66 alin. (1) lit. g) C. pen., în sensul că interdicția se referă doar la specializarea psihiatrie."

În consecință, Curtea urmează să stabilească, în esență, dacă, în urma interzicerii pe o perioadă de 4 ani a dreptului de a exercita profesia de medic în specialitatea psihiatrie, intimata-reclamantă ar putea fi considerată medic de medicină generală și membru al Colegiului Medicilor cu această calificare."

Instanța de recurs civilă interpretând art. 64 alin. (1) lit. d) din Legea 95/2006 "a constatat că medicul de medicină generală este acel absolvent al facultății de medicină sau pediatrie din România, promoție anterioară anului 2005, care nu a dobândit calificarea de medic specialist, dar a întrunit condițiile de exercitare a profesiei în baza prevederilor anterioare prezentei legi. Intimata, fiind absolventă a facultății de medicină în anul 1994, se încadra în categoria "promoție anterioară anului 2005", iar astfel, pentru a-i fi recunoscută calitatea de medic de medicină generală, conform art. 64 alin. (1) din Legea 95/2006, se impunea îndeplinirea și a condiției de a nu fi dobândit calificarea de medic specialist. (...) aspect necontestat în cauză, intimata-reclamantă a dobândit calificarea de medic specialist, în specialitatea "psihiatrie". Prin urmare, aceasta nu putea fi considerată medic de medicină generală conform art. 64 lit. d) din Legea 95/2006, tocmai întrucât a dobândit calificarea de medic specialist în specialitatea psihiatrie."

Înalta Curte constată că instanța civilă a analizat incidența în cauză a deciziei penale și a ajuns la concluzia că aceasta nu are autoritate de lucru judecat, în sensul că: - intimata putea desfășura activitatea doar în specialitatea "psihiatrie", însă această profesie i-a fost interzisă prin hotărârea penală; - " instanța penală nu a statuat în sensul că reclamanta ar putea exercita în continuare profesia de "medic de medicină generală", ci a arătat doar că se impune precizarea conținutului pedepsei complementare constând în interzicea exercitării dreptului prev. de art. 66 alin. (1) lit. g) C. pen., în sensul că interdicția se referă doar la specializarea psihiatrie, deoarece inculpata A. s-a folosit de această specializare pentru a savarsi faptele, iar nu de profesia de medic generalist, avand in vedere si varsta inculpatei (53 de ani), experiența sa profesională, necesitatea de desfasura in continuare o activitate lucrativă pentru a-si intretine copilul bolnav, fără ca instanța penală să analizeze și să statueze în sensul că intimata-reclamantă ar putea exercita "profesia de medic de medicină generală". Precizarea instanței penale, indicată mai sus, s-a făcut pentru a se arăta că interdicția dispusă ca pedeapsă complementară se referă doar la specializarea psihiatrie, urmând astfel ca mai departe, în raport cu această situație clarificată de instanța penală, organele abilitate să ia măsurile necesare potrivit prevederilor legale în domeniu, și deci inclusiv să determine în ce măsură intimata-reclamantă ar putea practica o altă specialitate decât cea interzisă."

În concret instanța civilă a constatat că, prin decizia penală i s-a permis intimatei să profeseze în altă specializare, dar aceasta avea o singură specialitate - cea interzisă și nu poate fi încadrată în noțiunea de medic de medicină generală, întrucât nu sunt întrunite cumulativ condițiile cerute de art. 64 lit. d) din Legea nr. 95/2006, ea având deja calificarea de medic specialist în specialitatea psihiatrie.

Având în vedere cele anterior menționate, se constată că nu este îndeplinită una din condițiile de admisibilitate a cererii de revizuire, respectiv aceea că, în cel de-al doilea proces, să nu se fi discutat autoritatea de lucru judecat. Din cuprinsul deciziei civile a cărei revizuire se solicită, se poate constata cu ușurință că instanța de recurs a avut în vedere hotărârea penală menționată.

Prin urmare, Curtea constată că nu sunt incidente dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Critica revizuentei vizând încălcarea dispozițiilor art. 41 - dreptul la muncă și art. 53 - Restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți din Constituția României. nu poate fi primită, întrucât exced motivului de revizuire invocat.

În aceste condiții, având în vedere considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 513 C. proc. civ., va respinge cererea de revizuire formulată de revizuenta A. împotriva deciziei nr. 187/R-C din 21 februarie 2022 pronunțate de Curtea de Apel Pitești, secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul x/2021

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de A. împotriva deciziei nr. 187/R-C din 21 februarie 2022 pronunțate de Curtea de Apel Pitești, secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul x/2021

Cu drept de recurs la Completul de 5 judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție. Cererea se depune la secția de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

Pronunțată astăzi, 26 aprilie 2023.