ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1228/2022

Ședința publică din data de 2 martie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată pe rolul Tribunalului Vâlcea – secția a II-a Civilă la data de 22.04.2019 sub nr. x/2019, astfel cum a fost modificată prin cererea din 30.09.2019 reclamantul A. în contradictoriu cu pârâții Colegiul Medicilor din România, Colegiul Medicilor Vâlcea, B. – consilier juridic și Președintele Colegiului Medicilor Vâlcea a solicitat instanței să dispună anularea art. 115 alin. (3) și alin. (4) din Statutul Colegilor Medicilor, obligarea pârâtului Colegiul Medicilor Vâlcea să îi soluționeze sesizarea și obligarea tuturor pârâților la plata despăgubirilor morale în cuantum de 500.000 RON.

Curtea de Apel Pitești– secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 43/F-C din 15 iunie 2020, a respins excepțiile inadmisibilității, lipsei calității procesuale pasive și a lipsei de interes, invocate prin întâmpinări, a respins ca neîntemeiată, cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost completată, formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Colegiul Medicilor Vâlcea, B. și C., în calitate de președinte al Colegiului Medicilor Vîlcea, și Colegiul Medicilor din România.

Împotriva hotărârii instanței de fond recurentul-reclamant A. a declarat recurs, criticând hotărârea instanței de fond ca fiind nelegală și netemeinică.

Menționează că dispozițiile art. 115 alin. (3), (4) din Statutul Medicilor din România sunt ilegale atâta timp cât prevăd că plângerea împotriva unui medic trebuie depusă personal sau prin reprezentant cu împuternicire specială ori transmisă prin serviciile de poștă sau curierat și că nu se va da curs plângerilor trimise prin e-mail, fax ori depuse sau trimise în copii.

Hotărârea cuprinde contradicții, respectiv se menționează fără a fi indicate motive temeinice care să-l fi împiedicat să realizeze sesizarea cu respectarea cerințelor impuse de lege, deși nu este vorba de nicio lege, ci de niște dispoziții ilegale dintr-un statut al forului medicilor adoptat de acesta. Iar potrivit articolului 25 din Regulamentul UE nr. 910/2014, unei semnături electronice nu i se refuză efectul juridic și posibilitatea de a fi acceptată ca probă în procedurile judiciare doar din motiv că aceasta este în format electronic sau că nu îndeplinește cerințele pentru semnăturile electronice calificate.

Susține că instanța nu face în niciun fel referire la înscrisurile depuse și la soluționarea unei plângeri similare formulate împotriva mai multor medici ORL de la Spitalul Județean DJ, Institutul Hociota și Spitalul Sf. Maria București, trimisă în document atașat cu semnătura incorporată pe e-mail către MS, care a trimis-o CMR, iar acesta a redirecționat-o CM DJ, respectiv CMB unde s-au declanșat acțiunile disciplinare conform deciziilor comunicate ale căror copii se afla depuse la dosar.

În întărirea celor menționate arată că o altă sesizare (plângere) privind dr. de la medicină legală din cadrul SJ VL și unui medic chirurg de la Spit. Drăgășani, deși trimisă de CMR spre soluționare CM VL, acesta a refuzat soluționarea, transmițând un răspuns pe e-mail nesemnat, la fel ca în cazul de față, cum că ar fi fost depășit termenul legal de formulare a plângerii. Acest lucru nu împiedică înregistrarea plângerii, efectuarea de cercetări și darea unei soluții disciplinare chiar în acest sens, care poate fi contestat conform disp. statutare la CMR, astfel fiind situația menționată mai sus în cazul CM DJ, care, după declanșarea acțiunii disciplinare împotriva medicului ORL D. de la Spit. Jud. DJ, a dat o decizie de respingere a plângerii ca prescrisă, ilegală însă, contestată la CMR, așa cum se menționa în cuprinsul acesteia, cu precizarea ca depunerea contestației se face la colegiul teritorial. Or, în cazul CM VL depunând o asemenea contestație și solicitând înaintarea acesteia către CMR, inclusiv am formulat sesizare la CMR în acest sens, s-a comunicat un alt răspuns nesemnat de CM VL cum că un răspuns (precum cel inițial privind pretinsa tardivitate a formulării plângerii) nu poate fi contestat la CMR, deși era obligat să dea o soluție disciplinară ca în cazul CM DJ care sa fie atacată la CMR.

Așadar, în cauză se poate constata reaua credință, impunându-se obligarea acestuia la plata daunelor provocate urmare a refuzului nejustificat și abuzului săvârșit.

Intimatul Colegiul Medicilor din România a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurent, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatului, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat.

Pentru a ajunge la această soluție instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Recurentul reclamant s-a adresat Colegiului Medicilor din România (CMR) în vederea anularii art. 115, alin. (5) și 7) din Statutul Colegiului Medicilor din România, printr-o petiție înregistrata la CMR sub nr. x/02.05.2019.

CMR a formulat răspunsul înregistrat sub nr. x/14.06.2019, răspuns ce a fost comunicat și primit de către petiționar în data de 20.06.2019 așa cum rezultă din confirmare de primire semnată de mama sa și atașată în prezentul dosar.

S-a precizat în răspunsul transmis reclamantului, propunerile și considerațiile referitoare la necesitatea modificării Statutului urmau a fi avute în vedere cu ocazia organizării ședinței Adunării generale naționale a CMR, organul de conducere care potrivit Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, republicata, cu modificările și completările ulterioare, adopta respectiv, modifica Statutul CMR-at. 433, lit. a) și b) din lege.

Acest fapt este recunoscut chiar de recurent în cererea sa de recurs. Prin urmare, nu ne aflam în situația unui refuz de soluționare a cererii de către Colegiul Medicilor din Romania

Prin cererea de chemare în judecată, așa cum a fost aceasta ulterior completată, recurentul-reclamant a solicitat:

• anularea art. 115, alin. (3) și alin. (4) din Statutul Colegiului Medicilor din Romania;

• obligarea pârâtului Colegiul Medicilor Vâlcea să îi soluționeze sesizarea si

• obligarea tuturor pârâților la plata despăgubirilor morale în cuantum de 500.000 RON. În opinia sa, prevederile art. 115 din Statutul Colegiului Medicilor din România referitoar: la transmiterea documentelor prin poșta/curier/depunere personală sunt nelegale, deoarece legea prevede posibilitatea trimiterii oricărui înscris în formă electronică, inclusiv cu semnătura electronică oricărei instituții sau autorități, iar potrivit dispozițiilor legii procesual civile, acest înscris are aceiași forță probatorie ca orice înscris olograf.

Totodată, recurentul reclamant a arătat că a formulat o sesizare împotriva mai multor medici, sesizare care nu a fost soluționată de Colegiul Medicilor Vâlcea în mod nejustificat.

Instanța de fond, în mod corect, a constatat că solicitarea având ca obiect anularea art. 115, alin. (3) și (4) din Statutul Colegiului Medicilor din România, aprobat prin Hotărârea nr. 2/2012 a Adunării Generale a Colegiului Medicilor din România, este neîntemeiată, reținând că potrivit art. 51, alin. (1) din Constituția României, cetățenii au dreptul să se adreseze autorităților publice prin petiții formulate numai în numele semnatarilor, însăși norma constituțională impunând cerința ca eventualele cereri adresate autorităților publice să fie semnate.

Având în vedere că dispozițiile art. 115 alin. (3) și (4) din Statutul CMR realizează o transpunere a acestui principiu, nu se poate considera că acestea sunt ilegale întrucât nu permit expedierea unei cereri prin email nesemnate. O asemenea cerere nu poate fi considerată ca fiind un înscris sub semnătură privată în condițiile în care nu îndeplinește cerințele impuse de lege privind semnătura electronică.

Înalta Curte constată că refuzul Colegiului Medicilor Vâlcea de soluționare a solicitării formulată de recurent a fost justificat de aplicarea prevederilor legale statutare.

Față de aceste aspecte, Înalta Curte apreciază că instanța de fond în mod corect a constatat că nu a existat un refuz de soluționare unei a cererii privind anularea art. 115, alin. (3) și (4) din Statutului CMR - de către Colegiul Medicilor din România și nici a sesizării formulate împotriva unor medici - de către Colegiul Medicilor Vâlcea.

Spre deosebire de cererea transmisă CMR (tot via e-mail, nesemnată) având ca obiect anularea prevederilor din Statut (și la care recurentul-reclamant a primit răspunsul înregistrat sub nr. x/14.06.2019 semnat olograf, în original, de Președintele CMR), sesizarea vizând conduita unor medici reprezintă actul pe baza căruia se declanșează o anchetă disciplinară. Această anchetă presupune cercetări ample, implicând alocarea unor resurse umane și financiare considerabile. Cheltuielile aferente activității jurisdicționale sunt suportate exclusiv din bugetul colegiilor teritoriale, respectiv din bugetul Colegiului Medicilor din România, pentru petenți această activitate fiind gratuită.

Potrivit art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004, refuzul nejustificat de a soluționa o cerere este "exprimarea explicită, cu exces de putere, a voinței de a nu rezolva cererea unei persoane", excesul de putere fiind definit în art. 2 alin. (1) lit. n): "exercitarea dreptului de apreciere al autorităților publice prin încălcarea limitelor competenței prevăzute de lege sau prin încălcarea drepturilor și libertăților cetățenilor".

În speță, refuzul Colegiului Medicilor Vîlcea de soluționare a solicitării formulată de recurentul-reclamant A. a fost justificat de faptul că potrivit art. 115 alin. (3) din Statutul Medicilor din România, aprobat prin Hotărârea nr. 2/2012 a Adunării Generale a Colegiului Medicilor din România, plângerea trebuia depusă personal, prin reprezentant cu împuternicire specială sau putea fi transmisă prin serviciile poștale sau de curierat.

De asemenea prin art. 115 alin (4) din același act normativ se prevede că "nu se va da curs plângerilor trimise prin e-mail, fax ori depuse sau trimise în copii, ci se va formula doar un răspuns în care se vor invoca prevederile statutului referitoare la condițiile prevăzute la alin. (3)".

În condițiile în care recurentul-reclamant A. nu s-a conformat cerințelor impuse de reglementarea mai sus menționată, Curtea constată că în mod corect Colegiul Medicilor Vîlcea a făcut aplicarea art. 115 alin. (4) din Statut, comunicându-i recurentului-reclamant modalitatea în care trebuie făcută sesizarea, fără ca acesta să indice motive temeinice care să-l fi împiedicat să realizeze sesizarea cu respectarea cerințelor impuse de lege.

Ca urmare a acestui fapt nu se poate reține existența unui refuz nejustificat în condițiile în care răspunsul oferit recurentului-reclamant s-a realizat în conformitate cu dispozițiile art. 115 alin. (4) din Statut.

În ce privește capătul de cerere, cuprins în cererea completatoare din data de 30.09.2019, prin care se solicită anularea art. 115 alin. (3) și (4) din Statutul Medicilor din România, aprobat prin Hotărârea nr. 2/2012 a Adunării Generale a Colegiului Medicilor din România, Curtea constată că este de asemenea neîntemeiată.

Potrivit art. 51 alin. (1) din Constituție cetățenii au dreptul să se adreseze autorităților publice prin petiții formulate numai în numele semnatarilor. Prin urmare prin norma constituțională se impune cerința ca eventualele cereri adresată autorităților publice să fie semnate.

Dispozițiile art. 115 alin. (3) și (4) din Statutul Medicilor din România, realizează o transpunere particularizată a principiului cuprins în art. 51 alin. (1) din Constituție conform căruia orice solicitare adresată unei autorități publice trebuie să fie semnată.

Nu s-ar putea considera că dispozițiile legale menționate sunt ilegale întrucât nu permit expedierea unei cereri prin email și care este semnată doar în mod olograf având în vedere că o asemenea cerere nu poate fi considerată ca fiind un înscris sub semnătură privată în condițiile în care nu îndeplinește cerințele impuse prin art. 5 din Legea nr. 455/2001 privind semnătura electronică.

Pe cale de consecință mențiunea din art. 115 alin. (4) teza a I-a din Statut, conform căreia nu se vor da curs solicitărilor formulate prin email, este justificată de faptul că sesizarea, transmisă prin email, care nu are încorporată o semnătură electronică, astfel cum este definită prin art. 4 pct. 3 din Legea nr. 455/2001, nu îndeplinește exigența impusă prin art. 51 alin. (1) din Constituție, ca sesizarea adresată autorităților publice să fie semnată.

Astfel fiind, Înalta Curte constată că susținerile și criticile formulate de recurent sunt neîntemeiate și nu pot fi primite, iar instanța de fond a pronunțat o hotărâre temeinică și legală.

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția nulității recursului.

Respinge recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva sentinței nr. 43/F-C din 15 iunie 2020, pronunțate de Curtea de Apel Pitești– secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 2 martie 2022.