Decizia nr. 2111/2024 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs

Acțiunea judiciară Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a IX-a, contencios administrativ și fiscal, reclamantul Inspectoratul General pentru Situații de Urgență (IGSU) a chemat în judecată pe pârâții Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Administrației (MDLPA) și Institutul Național de Cercetare, Dezvoltare pentru Fizica Materialelor (INCDFM), solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța în cauză să dispună: - anularea Notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. x/18.10.2021 emise de pârâtul Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Administrației - Direcția Generală Cooperare Teritorială Europeană; - anularea Deciziei privind soluționarea contestației administrative nr. 14/16.12.2021; - obligarea pârâtului Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Administrației să restituie reclamantului sumele reținute de la rambursare.

Soluția instanței de fond Curtea de Apel București, secția a IX-a, contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 1297 din 27.06.2022, a admis acțiunea reclamantului, a anulat Nota de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. x/18.10.2021 emisă de pârâtul Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Administrației - Direcția Generală Cooperare Teritorială Europeană și Decizia privind soluționarea contestației administrative nr. 14/16.12.2021 și a obligat pârâtul Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Administrației să restituie reclamantului sumele reținute de la rambursare, în temeiul notei de constatare anulate.

Calea de atac exercitată Împotriva sentinței a declarat recurs pârâtul Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Administrației, care a solicitat casarea acesteia și, în rejudecare, respingerea acțiunii reclamantului, ca neîntemeiată. 3.1. În primul motiv de recurs, întemeiat în drept pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurentul a arătat că sentința atacată este sumar motivată, că judecătorul fondului cauzei s-a limitat să preia doar susținerile formulate de către intimatul IGSU prin cererea de chemare judecată, fără a verifica dacă acestea se corelează cu documentația aferentă procedurii de achiziție care face obiectul prezentei cauze. 3.2. În cel de-al doilea motiv de recurs, încadrat în drept în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentul a susținut faptul că sentința contestată a fost dată cu aplicarea greșită a normelor de drept material. În dezvoltarea acestui motiv de recurs au fost formulate de către recurent critici de nelegalitate cu privire la hotărârea judecătorească atacată ce vor fi prezentate în continuare. 3.2.1. Prima instanță a aplicat greșit prevederile art. 2 alin. (1) lit. a), art. 5 lit. c) și art. 21 alin. (21) din O.U.G. nr. 66/2011 în ceea ce privește emiterea de către MDLPA a Notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. x/18.10.2021. Chiar dacă emitentul Notei contestate în cauză și-a însușit argumentația Autorității de Audit, acesta a făcut o evaluare proprie asupra sesizării și asupra situației de fapt, prin raportare și la controlul inițial, finalizat prin emiterea Notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. x/19.10.2020. Echipa de verificare din cadrul MDLPA a constatat existența unei nereguli, conform prevederilor art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011, urmarea nerespectării procedurii de achiziție publică, cu incidența dispozițiilor art. 6 alin. (3) și ale art. 27 din același act normativ. 3.2.2. Instanța de fond a aplicat greșit prevederile art. 8 din Instrucțiunea ANAP nr. 2/2017 emisă în aplicarea dispozițiilor art. 178, art. 179 lit. a) și b) din Legea nr. 98/2016 privind achizițiile publice, cu completările ulterioare, respectiv a prevederilor art. 191 și art. 192 it. a) și b) din Legea nr. 99/2016 privind achizițiile sectoriale. Corecția financiară aplicată prin Nota de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. x/19.10.2020 s-a datorat neîndeplinirii de către ofertantul câștigător a cerinței solicitate de IGSU la Capitolul III 2.3 a) Capacitatea tehnică și/sau profesională din Fișa de date a achiziției și din Anunțul de participare. Termenul limită pentru depunerea ofertelor stabilit de autoritatea contractantă a fost data de 24.08.2017, ceea ce înseamnă că intervalul de timp relevant pentru îndeplinirea cerinței privind experiența similară este 24.08.2014 - 24.08.2017. În mod greșit, în prima instanță a reținut faptul că raportarea de către emitentul Notei contestate în cauză la data încheierii proceselor-verbale de recepție cantitativă și nu la contracte, așa cum s-a prevăzut în cuprinsul cerințelor obligatorii, apare ca excesivă și nu respectă art. 8 din Instrucțiunea ANAP nr. 2/2017. Or, din textul cerinței anterior nominalizate, rezultă faptul că ofertanții aveau obligația să depună o listă cu produse similare din punct de vedere tehnic și al gradului de complexitate, produse care au fost livrate în ultimii 3 ani, respectiv în perioada 24.08.2014 - 24.08.2017.

Apărările formulate în cauză Intimatul IGSU a formulat întâmpinare în care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, pentru apărările prezentate la dosar

Soluția instanței de recurs 5.1. Considerații generale Așa cum s-a arătat la pct. 1 din decizia de față, intimatul IGSU a supus controlului instanței specializate, pe calea prevăzută în art. 51 alin. (2) din O.U.G. nr. 66/2011: - Decizia privind soluționarea contestației administrative nr. 14/16.12.2021; - Nota de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. x/18.10.2021 emisă de pârâtul Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Administrației - Direcția Generală Cooperare Teritorială Europeană. După cum s-a arătat la pct. 2 al deciziei de față, prima instanță a admis acțiunea reclamantului și a anulat actele deduse judecății, soluție care este împărtășită de instanța de control judiciar, întrucât aceasta a analizat în mod detaliat și judicios dispozițiile normative incidente pe subiectul analizat, susținerile părților litigante, precum și întregul probatoriu administrat în cauză, iar concluzia la care a ajuns este corectă. Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurent, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatului, Înalta Curte reține: 5.1. Motivul prevăzut în art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.: ("când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei") Recurentul susține faptul că judecătorul fondului cauzei s-a limitat să preia doar susținerile formulate de către intimatul IGSU prin cererea de chemare judecată, fără a verifica dacă acestea se corelează cu documentația aferentă procedurii de achiziție care face obiectul prezentei cauze. Înalta Curte apreciază că motivul de casare este nefondat. Potrivit art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., în considerentele hotărârii: "se vor arăta obiectul cererii și susținerile pe scurt ale părților, expunerea situației de fapt reținută de instanță pe baza probelor administrate, motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților." Verificând conținutul sentinței atacate, instanța de control judiciar constată că aceasta îndeplinește exigențele menționate în norma anterior citată, întrucât judecătorul fondului a expus în mod clar și logic argumentele care au fundamentat soluția adoptată, prin raportare la cadrul legislativ aplicabil și la probatoriul administrat în cauză. 5.2. Motivul prevăzut în art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.: ("când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material") 5.2.1. Referitor la critica prezentată la pct. 3.2.1. Prima instanță a apreciat faptul că emitentul Notei contestate în cauză a preluat, fără a face o verificare proprie, elementele menționate în sesizarea transmisă prin scrisoarea Curții de Conturi a României - Autoritatea de Audit, înregistrată cu nr. x/30.08.2021, sesizare pe care a considerat-o ca fiind obligatorie, conform prevederilor art. 5 lit. c) din O.U.G. nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea și sancționarea neregulilor apărute în obținerea și utilizarea fondurilor europene și/sau a fondurilor publice naționale aferente acestora. În opinia instanței, Nota de constatare analizată nu respectă cerințele impuse de prevederile art. 21 alin. (21) din O.U.G. nr. 66/2011, deoarece nu cuprinde motivele de fapt, precum și aprecierile proprii cu privire la neregula constatată. Recurentul invocă nelegalitatea sentinței pentru greșita aplicare în cauza de față a dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. a), art. 5 lit. c) și art. 21 alin. (21) din O.U.G. nr. 66/2011 în ceea ce privește emiterea de către MDLPA a Notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. x/18.10.2021. Înalta Curte apreciază că este nefondată critica de nelegalitate. Prin Nota de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. x/19.10.2020, care a avut la bază același Raport al Autorității de Audit înregistrat cu nr. x/30.08.2021, s-a consemnat, la Capitolul 9 - Concluziile activității de verificare, referitor la Lotul x din cadrul procedurii de achiziție lansate prin publicarea anunțului de participare nr. x/18.07.2017, autoritate contractantă INCDFM - lider proiect, achizitor - IGSU, furnizor - S.C. A. S.R.L. următoarele: "nu se confirmă constatarea din Raport privind impunerea în documentația de atribuire a unor specificații tehnice restrictive și nici aplicarea de corecții financiare de 25% din valoarea contractului, în acest sens; în opinia echipei de control nu sunt argumente pertinente care să fundamenteze concluzia că achiziția sau elemente ale acesteia au fost concepute special pentru a favoriza în mod nejustificat anumiți operatori economici, neîncălcându-se în acest sens prevederile art. 50 alin. (1) și (2) din Legea nr. 98/2016, cu modificările și completările ulterioare; pentru aceste motive, în acord cu afirmațiile Autorității de Management referitoare la poziția acestei structuri privind Raportul de audit în cauză, se constată că afirmațiile sesizatorului privind caracterul restrictiv al specificațiilor tehnice nu se confirmă, echipa de control considerând că specificațiile tehnice prezentate în documentație respectă atât cerințele beneficiarului, cât și prevederile legale de prezentare a acestora în documentație, infirmând sesizarea în cauză referitoare la acest subiect." Or, prin Nota de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. x/18.10.2021, Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Administrației - Direcția Generală Cooperare Teritorială Europeană, care a analizat același Raport al Autorității de Audit înregistrat cu nr. x/30.08.2021, a ajuns la o concluzie diferită, fără a expune în cuprinsul acesteia argumentele pentru care a considerat că nu mai sunt relevante cele trei contracte prezentate de operatorul economic desemnat câștigător, motiv pentru care a aplicat o corecție financiară de 25% din valoarea contractului de furnizare nr. x/04.10.2017 încheiat de IGSU cu S.C. A. S.R.L., reprezentând, 607.801,37 euro. 5.2.2. Referitor la critica prezentată la pct. 3.2.2. Recurentul invocă nelegalitatea sentinței pentru greșita aplicare în cauza de față a dispozițiilor art. 8 din Instrucțiunea ANAP nr. 2/2017 emisă în aplicarea dispozițiilor art. 178, art. 179 lit. a) și b) din Legea nr. 98/2016 privind achizițiile publice, cu completările ulterioare, respectiv a prevederilor art. 191 și art. 192 it. a) și b) din Legea nr. 99/2016 privind achizițiile sectoriale. Înalta Curte apreciază că este nefondată critica de nelegalitate. Așa cum s-a precizat anterior, la pct. 5.2.1 din decizia de față, prin Nota de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. x/19.10.2020, structura de control a apreciat că deficiența expusă în Raportul Autorității de Audit înregistrat cu nr. x/30.08.2021 nu se confirmă. Pentru Lotul x, printre criteriile de calificare și selecție, intimatul INCDFM a prevăzut, în cadrul Fișei de date, la pct. III 2.3.a) Capacitatea tehnică și/sau profesională a prevăzut următoarele: "lista principalelor livrări de produse efectuate în ultimii 3 ani (calculați până la data limită de depunere a ofertelor) din care să rezulte că ofertantul a furnizat produse similare din punct de vedere tehnic și al gradului de complexitate, însoțită de certificate/documente emise sau contrasemnate de către o autoritate sau de către clientul beneficiar, în sensul furnizării (livrare -instalare - punere în funcțiune - instruire personal operator) a cel puțin 2 (două) unități mobile de intervenție, în cadrul a cel puțin unui contract și cel mult 2 (două) contracte (…)." În cadrul acestei proceduri, pentru Lotul x a participat ofertantul S.C. A. S.R.L.. În cuprinsul Notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. x/18.10.2021, emitentul a reținut: contractele nr. x/21.12.2013 și nr. y/21.12.2013 încheiate de operator, cu toate că sunt considerate ca fiind relevante de către autoritatea contractantă atât din punct de vedere al obiectului echipamentelor de furnizat/instalat/punere în funcțiune/instruit, cât și calității contractorului, nu sunt considerate drept relevante în raport cu termenul impus pentru dovedirea îndeplinirii acestor obligații (intervalul precizat ca fiind relevant este 24.08.2014 - 24.08.2017). Ca atare, este de observat faptul că autoritatea recurentă reține nerelevanța celor două contracte anterior nominalizate ca efect al situării lor în afara perioadei de 3 ani de la data de depunere a ofertelor, cu toate că aceste contracte sunt finalizate în anul 2014, respectiv în interiorul perioadei relevante. Contrar susținerilor recurentului, primă instanță a interpretat și aplicat corect prevederile art. 8 din Instrucțiunea ANAP nr. 2/2017; în acest sens, este ca demonstrarea livrării și recepționării să se facă în cadrul perioadei de 3 ani doar în măsura în care contractele nu au ajuns încă în faza de finalizare, dar pentru care au fost livrate și recepționate produse. Instanța de control judiciar apreciază că prezintă relevanță faptul că acest contract nr. x/21.12.2013 a fost finalizat la data de 13.10.2014, iar celălalt contract nr. x/21.12.2013 a fost finalizat la data de 12.09.2014, date la care au fost confirmate, prin plata finală în cuantum de 80% din valoarea contractelor, îndeplinirea tuturor obligațiilor contractuale. Așadar, chiar și plata finală poate fi considerată drept o confirmare a îndeplinirii tuturor obligațiilor stipulate în contract, în contextul în care aceasta nu poate fi făcută, în integralitate, în lipsa confirmării tuturor obligațiilor contractuale. În atare situație, ambele contracte au fost finalizate în interiorul perioadei de 3 ani menționate în criteriile de calificare și selecție analizate. În consecință, Înalta Curte apreciază că nu este fondat motivul de casare reglementat de prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. 5.3. Instanța de control judiciar consideră că se impune respingerea excepției nulității recursului, întrucât în cuprinsul acestuia se regăsesc critici de nelegalitate ale sentinței ce pot fi subsumate cazurilor de casare nominalizate de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.

Temeiul legal al soluției instanței de recurs Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 și art. 28 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare, raportat la art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge excepția nulității recursului, precum și recursul, ca nefondat.