ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2102/2023

Ședința publică din data de 26 aprilie 2023

Asupra cererii formulate în cauză, din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei și hotărârea pronunțată în cauză

I.1. La data de 21 aprilie 2022, a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, sub numărul x/2022, contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva Decizie nr. 153 din 14 ianuarie 2022 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2020.

I.2. Prin Decizia nr. 472 din 1 februarie 2023 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal a fost anulată contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva Deciziei nr. 153 din 14 ianuarie 2022 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2020, ca netimbrată.

II. Cererea de lămurire și completare a deciziei

La data de 1 martie 2023, contestatorul A. a depus o cerere de lămurire-completare cu privire la Decizia nr. 472 din 1 februarie 2023 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal.

În susținerea cererii a arătat că în cadrul notelor scrise, a cererii de reexaminare, precum și a excepției de pseudo-statalitate au fost subliniate temeiurile de fapt și de drept ale contestației în anulare, respectiv exercitarea cu rea-credință a suveranității naționale de către stat și autoritatea judecătorească, încălcarea gravă a Constituției României și a tratatelor ratificate, precum și situația de incompatibilitate în care află autoritatea judecătorească.

A mai arătat că autoritatea judecătorească nu arată nici cum înlătură situația de incompatibilitate, nici care este temeiul legal pentru care este solicitată plata taxei judiciare de timbru pentru cererile adresate instanțelor judecătorești, cereri întemeiate pe fapte de uzurpare a suveranității naționale de către stat sau autorității publice și de mimare a bunei-credințe.

III. Soluția Înaltei Curți asupra cererii privind lămurirea și completarea Deciziei nr. 472 din 1 februarie 2023 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal

III.1. Solicitarea de lămurire a deciziei pronunțate în cauză.

Procedura lămuririi unor hotărâri judecătorești este reglementată la art. 443 alin. (1) din C. proc. civ., conform căruia, în cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea dispozitivului hotărârii ori dacă acesta cuprinde dispoziții contradictorii, părțile pot cere instanței care a pronunțat hotărârea să lămurească dispozitivul sau să înlăture dispozițiile potrivnice.

Înalta Curte reține faptul că, prin lămurirea hotărârii nu poate fi modificat dispozitivul, ci se pot doar clarifica, interpreta măsurile dispuse de instanță prin hotărârea a cărei lămurire se dorește. Această procedură a fost pusă la dispoziția părții interesate atunci când, din culpa instanței, dispozitivul hotărârii nu este suficient de clar, ceea ce ar genera dificultăți la executare.

Art. 443 din C. proc. civ. are în vedere caracterul neclar sau contradictoriu al mențiunilor din dispozitiv, or, în speță, dispozitivul deciziei este exprimat cu claritate în sensul anulării contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva Deciziei nr. 153 din 14 ianuarie 2022 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2020, ca netimbrată.

Având în vedere și considerentele deciziei a cărei dispozitiv se solicită a fi lămurit este evident că aspectele reliefate de petent nu vizează chestiuni de formă neclare, singurele asupra cărora se pot purta discuții pe calea procedurii vizate de dispozițiile art. 443 din C. proc. civ., în cadrul căreia nu se poate ca, sub motiv de interpretare, să se adauge hotărârii inițiale ori să i se modifice sensul.

Înalta Curte constată că dispozitivul întocmit este neechivoc, nefiind susceptibil de interpretări, de asemenea, în conținutul său nu apar menționate dispoziții contradictorii pentru ca să se pună problema ivirii unor dificultăți de punere în executare, astfel că, dispozițiile cuprinse în art. 443 alin. (1) din C. proc. civ., nu sunt incidente în cauză.

Pentru aceste considerente, nefiind incidente dispozițiile art. 443 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge cererea formulată de petentul A. privind lămurirea Deciziei nr. 472 din 1 februarie 2023 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2022.

III.2. Cererea de completare a deciziei pronunțate în cauză

Analizând cu prioritate excepția tardivității, potrivit art. 248 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că excepția invocată din oficiu este întemeiată, pentru considerentele ce vor fi prezentate în continuare.

Făcând aplicarea prevederilor art. 5 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., Înalta Curte consideră necesar a preciza că textele de lege din C. proc. civ., prin prisma cărora va fi analizată cererea petentului de completare a dispozitivului deciziei pronunțate în cauză sunt cele în vigoare la data formulării cererii de chemare în judecată ce face obiectul dosarului nr. x/2020 (data de 06.07.2020) și anume cele în forma actuală a C. proc. civ.

Potrivit art. 444 alin. (1) din

C. proc. civ.: "Dacă prin hotărârea dată instanța a omis să se pronunțe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotărârii în același termen în care se poate declara, după caz, apel sau recurs împotriva acelei hotărâri, iar în cazul hotărârilor date în căile extraordinare de atac sau în fond după casarea cu reținere, în termen de 15 zile de la pronunțare.(...)"

În cauză, hotărârea a cărei completare se solicită are caracter definitiv, fiind pronunțată în calea de a atac a contestației în anulare, motiv pentru care sunt incidente dispozițiile art. 444 alin. (1) teza II din C. proc. civ., în privința termenului de formulare a cererii de completare a hotărârii, respectiv 15 zile de la pronunțare.

Decizia nr. 472 a fost pronunțată la data de 1 februarie 2023, astfel încât, în raport de modul de calcul al termenelor de procedură socotite pe zile, prevăzut de art. 181 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ., termenul de formulare a cererii de completare a hotărârii s-a împlinit la data de 17 februarie 2023.

Având în vedere că petentul A. a depus cererea de completare a dispozitivului hotărârii prin fax, la data de 1 martie 2023, Înalta Curte constată că, în raport cu data pronunțării hotărârii, cererea a fost formulată cu depășirea termenului imperativ de 15 zile de la pronunțare, împrejurare care atrage sancțiunea decăderii părții din dreptul de a mai exercita actul de procedură, cererea fiind lipsită de funcția sa procesuală, iar instanța neputând păși la examinarea motivelor invocate.

Pentru considerentele arătate și în temeiul dispozițiilor art. 444 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte constată că excepția tardivității este întemeiată, împrejurare în raportat de care va respinge cererea formulată de petentul A. privind completarea Deciziei nr. 472 din 1 februarie 2023 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2022, ca tardiv formulată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea formulată de petentul A. privind lămurirea Deciziei nr. 472 din 1 februarie 2023 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2022.

Admite excepția tardivității invocată din oficiu.

Respinge cererea formulată de petentul A. privind completarea Deciziei nr. 472 din 1 februarie 2023 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2022, ca tardiv formulată.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 26 aprilie 2023, prin punerea soluției la dispoziția părților prin intermediul grefei instanței.