ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 52/2024

Ședința publică din data de 10 ianuarie 2024

După deliberare, asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin decizia nr. 2096 din 26 aprilie 2023, pronunțate în dosarul nr. x/2019.1, Înalta Curte de Casație și Justiție – secția contencios administrativ și fiscal a respins recursul declarat de reclamantul A. împotriva încheierii din 8 martie 2023 pronunțate de aceeași instanță, ca nefondat.

La 14 noiembrie 2023, recurentul-reclamant A. a depus cerere de completare a deciziei nr. 2096 din 26 aprilie 2023, pronunțate în dosarul nr. x/2019.1 de Înalta Curte de Casație și Justiție – secția contencios administrativ și fiscal, în sensul nesoluționării laturii penale a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 135 alin. (1) din C. pen.

Se mai susține de către recurentul-reclamant că statul s-a protejat prin omisiune împotriva unor plângeri referitoare la infracțiuni comise de autorități.

Menționează în continuare că a înțeles să invoce o faptă penală comisă de o autoritate a statului, iar textul de lege anterior menționat, încalcă în mod vădit principiul răspunderii juridice a statului și a autorităților publice pentru fapte de vătămare a persoanelor în drepturile și interesele lor legitime.

Se mai arată că, în ceee ce privește chestiunea invocată, aceasta este în conflict și cu tratatele, dat fiind faptul că Statul nu a executat anjamantele pe care și le-a luat, fiindu-i astfel incălcate drepturile și interesele legitime, principiu consacrat de art. 52 din Constituția României.

Temeiul juridic al cererii îl reprezintă art. 444 din C. proc. civ.. Invocă, de asemenea, prevederile art. 5 din C. proc. civ.

Cererea a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la 15 noiembrie 2023, sub nr. x/2019/a2.1

Prin rezoluția din 20 noiembrie 2023, s-a stabilit termen pentru soluționarea cererii de completare a deciziei nr. 2096 din 26 aprilie 2023, pronunțate în dosarul nr. x/2019.1 de Înalta Curte de Casație și Justiție – secția contencios administrativ și fiscal, în sedință publică, cu citarea părților.

Intimata-pârâtă Direcția Generală de Poliție a Municipiului București – Brigada Rutieră, nu a formulat întâmpinare.

Examinând cererea dedusă judecății din perspectiva motivelor invocate în sprijinul acesteia, precum și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte reține următoarele:

Cu titlu prealabil este de menționat că cererea de completare dispozitiv formulată de recurentul A. nu conține aspecte concrete aduse în susținerea cererii, ci doar aprecieri personale cu privire la legea și autoritatea judecătorească din România, afirmații care sunt lipsite de relevanță în raport cu raționamentul logico-juridic al instanței.

Verificând temeinicia solicitării petentului, Curtea constată că potrivit art. 444 alin. (1) C. proc. civ. "Dacă prin hotărârea dată instanța a omis să se pronunțe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotărârii în același termen în care se poate declara, după caz, apel sau recurs împotriva acelei hotărâri, iar în cazul hotărârilor date în căile extraordinare de atac sau în fond după casarea cu reținere, în termen de 15 zile de la pronunțare".

Dispozițiile arătate sunt clare și lipsite de echivoc, neputând fi supuse niciunui alte interpretări și neputând fi înlăturare de la aplicare.

Așa fiind, cererea de completare este admisibilă numai în cazul în care instanța a omis să se pronunțe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori aspra unei cereri conexe sau incidentale, procedura astfel instituită fiind expresia consacrării dreptului de acces la o instanță independentă și imparțială, care trebuie să se pronunțe asupra tuturor capetelor de cerere cu care a fost învestită.

Uzând de această procedură, de completare a dispozitivului hotărârii, nu se pot pune în discuție probleme de fond, de interpretare a actului juridic dedus judecății sau de aplicare a dispozițiilor legale incidente, ci poate fi complinită o omisiune de pronunțare a instanței, în sensul prevederilor legale menționate.

Așadar, textul de lege enunțat are în vedere ipoteza în care judecătorul a omis să soluționeze un capăt de cerere principal sau accesoriu ori o cerere conexă sau incidentală (minus petita), totalitatea cererilor constituind cadrul obiectiv al judecății și limitele învestirii instanței pe care instanța este ținută să le respecte întocmai, în conformitate cu dispozițiile art. 22 alin. (6) C. proc. civ.

Se observă că, prevalându-se de prevederile art. 444 C. proc. civ., susținerea petentului potrivit căruia instanța a omis să se pronunțe asupra faptei penale comise de o autoritate a statului cu ocazia judecării recursului promovat de acesta împotriva încheierii din 8 martie 2023 pronunțate de Înalta Curte, respectiv nemenționarea soluției instanței pe acest aspect, în cuprinsul dispozitivului hotărârii, nu poate fi primită.

Din această perspectivă, cele consemnate în practicaua deciziei care de altfel reprezintă momentul procedural de închidere al dezbaterilor și de acordare a cuvântului părților pentru prezentarea concluziilor pe fondul cauzei, demonstrează, fără echivoc, că judecătorul a pus în discuția părții prezente toate cererile formulate.

Contrar poziției exprimate de petent, instanța de control judiciar a analizat toate susținerile expuse prin memoriul de recurs cu care practic a fost sesizată în calea extraordinară de atac pe care a declarat-o, așa cum rezultă din considerentele hotărârii, instanța pronunțându-se cu privire la toate capetele de cerere cu care a fost investită.

Or, este mai mult decât evident, că niciun considerent al hotărârii nu a condus spre o atare concluzie că ne-am afla în prezența unei omisiuni asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, așa cum pretinde petentul.

Referitor la solicitarea petentului numită "denunț penal", se reține că prezenta instanță este una civilă, iar în ipoteza în care partea are suspiciuni cu privire la săvârșirea unor infracțiuni, aceasta este îndreptățită să facă demersurile pe care le consideră necesare în acest sens, adresându-se organelor de cercetare penală abilitate.

În concluzie, solicitarea petentului nu se circumscrie ipotezei reglementate prin art. 444 din C. proc. civ., în condițiile în care, prin hotărârea a cărei completare se solicită, a fost soluționată calea de atac a recursului promovat împotriva încheierii pronunțată în dosar nr. x/2019.1, nefiind identificate capete de cerere principale sau accesorii ori cereri conexe sau incidentale sau de genul celor prevăzute la alin. (3) al articolului menționat, asupra cărora instanța să fi omis a se pronunța.

În atare situație, instanța de recurs nu a omis în vreun fel a se pronunța asupra vreunei cereri care să atragă incidența dispozițiilor procedurale ale art. 444 din C. proc. civ., motiv pentru care urmează să fie respinsă cererea.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de completare a deciziei nr. 2096 din 26 aprilie 2023 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție – secția contencios administrativ și fiscal, formulată de recurentul -reclamant A., ca nefondată.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, astăzi, 10 ianuarie 2024.