ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1680/2023

Ședința publică din data de 23 martie 2023

Asupra cererii de completare a deciziei de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 București, la data de 16 iulie 2019, sub nr. x/2019, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâtul Baroul București, solicitând obligarea pârâtului să suspende din activitatea profesională pe avocatul B..

Prin sentința civilă nr. 9185/17.12.2019 pronunțată în dosarul nr. x/2019 a fost admisă excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Sectorului 5 București, invocată din oficiu și declinată competența de soluționare a cererii formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Baroul București, în favoarea Tribunalul București, secția contencios administrativ și fiscal, avand în vedere că cererea reclamantului are natura unei cereri de contencios administrativ, astfel cum sunt acestea definite de textele de lege citate anterior, având ca obiect obligarea unei persoane asimilate autorităților publice de a emite o decizie, așadar un act administrativ, de suspendare a unui avocat de către Baroul București.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, la data de 22.01.2020 sub acelasi numar de dosar.

Prin sentința nr. 1612 pronunțată la 04 iunie 2020, Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Baroul București, privind suspendarea din activitatea profesională a unuia dintre avocații membri ai pârâtului, cu obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 800 de RON către pârât.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul, solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și, în urma rejudecării pricinii, admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.

Prin decizia nr. 2360/2020 pronunțată la 07 decembrie 2020, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal în condițiile art. 406 C. proc. civ., a luat act de renunțarea reclamantului - recurent A., la judecata recursului formulat împotriva sentinței civile nr. 1612/04.06.2020 pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2019, în contradictoriu cu intimatul - pârât Baroul București, a obligat reclamantul-recurent la plata sumei de 400 de RON cheltuieli de judecată în recurs către intimatul - pârât și a respins cererea reclamantului - recurent de acordare de cheltuieli de judecată ca nefondată.

Împotriva decizia nr. 2360/2020 pronunțată la 07 decembrie 2020 de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a declarat recurs reclamantul A., care a solicitat admiterea recursului, casarea în parte a sentinței și pe fond să se anuleze acordarea de cheltuieli de judecată către pârât sau să se acorde cheltuieli de judecată ambelor părți, în regim de echivalență.

Prin decizia nr. 696 pronunțată la data de 9 februarie 2023, Înalta Curte de Casație și Justiție a respins recursul declarat de A. împotriva deciziei nr. 2360/2020 din 7 decembrie 2020 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibil și a obligat recurentul A. la plata sumei de 400 RON, reprezentând cheltuieli de judecată în recurs, către intimatul-pârât Baroul București.

Cererea de completare dispozitiv

La data de 1 martie 2023, recurentul-reclamant A. a depus cerere de completare a Hotărârii nr. 696/09.02.2023, pronunțată în Dosarul nr. x/2019, aflat la Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ, cu mențiunea de a se preciza care este soluția pronunțată față de Solicitarea depusă în 14.11.2022, depusă la dosarul cauzei, deoarece în minuta de ședință NU se specifică nimic fată de acesta.

Apărări formulate în cauză

Intimatul-pârât Baroul București prin cererea depusă la data de 10 martie 2023, in raport de "cererea de completare a hotararii nr. 696/09.02.2023" formulata de recurentul A., prin care acesta a solicitat ca instanța sa precizeze soluția fata de solicitarea din 14.11.2022, a solicitat respingerea acesteia având în vedere ca minuta pronunțată cuprinde solutia instantei privind cererea de recurs cu care a fost investita în mod legal, iar "solicitarea din 14.11.2022" despre care face vorbire recurentul nu are legatura cu cererea de recurs formulata de către acesta.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra cererii de completare hotărâre/dispozitiv

Înalta Curte de Casație și Justiție sesizată cu soluționarea cererii de completare a dispozitivului deciziei menționate, analizând cererea în raport cu hotărârea pronunțată, care se solicită a fi completată, va respinge cererea pentru considerentele ce urmează:

Potrivit art. 444 alin. (1) din C. proc. civ. "(1) Dacă prin hotărârea dată instanța a omis să se pronunțe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotărârii în același termen în care se poate declara, după caz, apel sau recurs împotriva acelei hotărâri, iar în cazul hotărârilor date în căile extraordinare de atac sau în fond după casarea cu reținere, în termen de 15 zile de la pronunțare. În cazul hotărârilor definitive pronunțate în apel sau în recurs, completarea acestora se poate cere în termen de 15 zile de la comunicare."

Prin urmare, în ipoteza omisiunii instanței judecătorești de a se pronunța asupra unor cereri, se poate solicita completarea hotărârii judecătorești în procedura reglementată de art. 444 din C. proc. civ.

Sub acest aspect, Înalta Curte constată că prin decizia nr. 696 pronunțată la data de 9 februarie 2023, Înalta Curte de Casație și Justiție a respins recursul declarat de A. împotriva deciziei nr. 2360/2020 din 7 decembrie 2020 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibil și a obligat recurentul A. la plata sumei de 400 RON, reprezentând cheltuieli de judecată în recurs, către intimatul-pârât Baroul București.

Verificând motivele prezentei cereri de completare a dispozitivului deciziei nr. 696 din 9 februarie 2023, Înalta Curte reține că recurentul-reclamant a solicitat a se preciza soluția pronunțată față de solicitarea sa depusă în 14.11.2022, deoarece în minuta de ședință nu se specifică nimic față de aceasta.

Prin cererea depusă la data de 14 noiembrie 2022, recurentul-reclamant A. a solicitat următoarele:

"Având în vedere că la data de 13.05.2021 am depus o Cerere de preschimbarea a unui termen acordat ABUZIV și ILEGAL, care a fost respinsă tot din motive ABUZIVE și ILEGALE, păstrându-se inumanul termen la... 17.11.2022!!!! SOLICIT Completului 7 de judecată de la acea dată DAUNE MORALE (în cuantum de 255.000 euro pentru cele 510 zile ilegale cât a stat dosarul ne-judecat din motive dubioase și suspecte, între 14.05.2021-17.11.2022 prin pronunțare directă în ședința publică din 17.11.2022, înainte de a se judeca dosarul propriu-zis, luându-se ca o chestiune prealabilă.

În cazul în care NU se va da o hotărâre la această Solicitare sau se va da o soluție defavorabilă din anumite motive, îmi rezerv dreptul legal de a deschide de îndată toate căile legale (inclusiv PENALE !) împotriva Completului 7.

Mai precizez, că NU VOI LUA PARTE la ședința din 17.1 1.2022, considerând a fi un termen ilegal de judecată, dar și ca formă de PROTEST LEGAL împotriva Completului 7 pentru infracțiunile comise cu intenție vădită împotriva mea, fată de care voi demara alte căi legale ulterioare.

Aștept și hotărârea instanței asupra Recursului (care, din surse sigure, este deja luată, prin ante-pronuntare), pentru a completa probele viitoarelor acțiuni ce le voi întreprinde".

În prezenta cerere de completare a dispozitivului deciziei, solicitarea sa, este în sensul pronunțării unei soluții de completare a deciziei privind modul în care a fost soluționată cererea sa de reparare a pagubei și daune din data de 14 noiembrie 2022, ce reprezintă cerere nouă în recurs și ce nu a făcut obiectul cererii de chemare în judecată sau a căii de atac.

Înalta Curte constată că susținerile recurentului-reclamant, care nu se regăsesc în cererea de chemare în judecată, nu pot fi examinate cu ocazia soluționării recursului, întrucât nu au făcut obiectul analizei primei instanțe, ci au fost invocate direct în calea de atac a recursului. Or, în stadiul procesual al recursului nu pot fi invocate motive noi, care nu au fost supuse dezbaterilor în fața instanței de fond, neputând face astfel obiectul căii de atac formulate, față de disp. art. 478, raportat la art. 494 din C. proc. civ.

În acest context, în cuprinsul deciziei nr. 696/09.02.2023 pronunțată de Înalta Curte, nu există nicio omisiune de soluționare a vreunui capăt de cerere principal sau accesoriu ori vreo nesoluționare a unei cereri conexe sau incidentale în sensul celor indicate anterior de către recurent.

Așa fiind, nu sunt incidente în cauză, prevederile art. 444 C. proc. civ.

Pentru considerentele expuse, nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 444 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge cererea de completare a dispozitivului Deciziei nr. 696 pronunțate la 9 februarie 2023 de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, formulată de recurentul - reclamant A..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de completare a dispozitivului Deciziei nr. 696 pronunțate la 9 februarie 2023 de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, formulată de recurentul - reclamant A..

Definitivă.

Soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

Pronunțată astăzi, 23 martie 2023.