ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 194/2024

Ședința publică din data de 17 ianuarie 2024

Asupra cererii de recurs de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată inițial pe rolul Tribunalului Prahova sub nr. x/2020, la data de 29.09.2020, reclamanta A. în contradictoriu cu pârâtul Statul Român, prin Ministerul de Finanțe, a solicitat instanței să dispună obligarea pârâtului să respecte Legea 127/08.07.2019, care stabilea că punctul de pensie va crește de la data de 01.09.2020 cu 40 %, lege aprobată de Senat și promulgată de Președintele României B., publicată în Monitorul Oficial Nr. 563 din 09.07.2019.

Prin sentința civilă nr. 40 din data de 03 martie 2021, Curtea de Apel Ploiești, secția contencios administrativ și fiscal a admis excepția inadmisibilității și a respins acțiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor, ca inadmisibilă.

Împotriva sentinței civile menționate anterior, a declarat recurs reclamanta A., în cuprinsul căruia a arătat că O.U.G. nr. 135/2020 prin care s-a micșorat punctul de pensie reprezintă o lege ordinară prin care se modifică o lege organică.

În esență, a susținut că demersul său judiciar vizează respectarea de către pârât a Legii nr. 127/2019 publicată în Monitorul Oficial al României nr. 563 din 09.07.2019, neresctarea acesteia reprezentând încălcarea Constituției, fiind interzisă modificarea unei legi organice, printr-o lege ordinară.

Cu privire la soluția pronunțată de prima instanță asupra excepției inadmisibilității, a arătat că în mod legal s-a adresat Tribunalului Prahova, care este, în opinia sa, instanța competentă să se pronunțe asupra dreptului său de pensie, însă competență de soluționare a cauzei a fost declinată în favoarea Curții de Apel Ploiești, secția contencios administrativ și fiscal.

Intimatul-pârât Statul Român, prin Ministerul Finanțelor nu a formulat întâmpinare față de recursul dedus judecății.

În cauză, a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471 indice 1 și art. 201 C. proc. civ., iar prin rezoluția din data de 25 august 2021 s-a fixat termen de judecată la data de 25 ianuarie 2023, în ședință publică, cu citarea părților.

Prin încheierea din 25 ianuarie 2023, Înalta Curte a dispus suspendarea judecării recursului declarat de reclamanta A., în temeiul dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., constatând că niciuna dintre părți, deși legal citate, nu s-a înfățișat la strigarea pricinii și nici nu a solicitat în scris judecarea cauzei în lipsă.

II. Soluția Înaltei Curți asupra cererii de recurs

Examinând excepția de perimare, invocată din oficiu, Înalta Curte constată că aceasta este întemeiată, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 416 alin. (1) și (2) din C. proc. civ.:

"(1) Orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părții, timp de 6 luni. (2) Termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părți sau de instanță."

Totodată, potrivit dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.:

"(1) Judecătorul va suspenda judecata: 2. Când niciuna dintre părți, legal citate, nu se înfățișează la strigarea cauzei. Cu toate acestea, cauza se judecă dacă reclamantul sau pârâtul a cerut în scris judecarea în lipsă."

Înalta Curte constată că, la termenul de judecată din 25 ianuarie 2023, a fost dispusă suspendarea judecării recursului de față, având în vedere lipsa părților, legal citate, la strigarea pricinii, precum și nedepunerea la dosar a unei cereri scrise de judecare în lipsă.

Încheierea de ședință din data de 25 ianuarie 2023 reprezintă ultimul act de procedură efectuat în cauză, de la această dată începând să curgă termenul de 6 luni prevăzut de art. 416 alin. (1) C. proc. civ., termen care s-a împlinit la data de 25 iulie 2023.

Înalta Curte reține și faptul că, în cauză, nu a fost formulată de către părți, înăuntrul termenului de perimare, nicio cerere de redeschidere a procesului, potrivit art. 415 pct. 1 C. proc. civ., nu s-a mai îndeplinit niciun act de procedură și nu subzistă vreunul din cazurile în care actul de procedură trebuia înfăptuit din oficiu de către instanța de judecată.

În consecință, față de lipsa de diligență a părților, care a condus la rămânerea cauzei în nelucrare pentru o perioadă mai mare de 6 luni, Înalta Curte constată intervenită sancțiunea perimării recursului, potrivit dispozițiilor art. 420 și art. 421 alin. (2) din C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția perimării.

Constată perimat recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 40 din data de 03 martie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția contencios administrativ și fiscal.

Cu recurs în termen de 5 zile de la pronunțare la Completul de 5 judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Pronunțată astăzi, 17 ianuarie 2024, prin punerea soluției la dispoziția părților prin intermediul grefei instanței.