ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2558/2021

Ședința publică din data de 20 aprilie 2021

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr. x/2020, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâtul Statul Roman prin Ministerul de Finanțe legal reprezentat de Administrația Județeană a Finanțelor Publice Prahova, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să se dispună admiterea cererii astfel cum a fost formulată.

Reclamanta a precizat că își întemeiază dreptul de a chema în judecată Statul Român, prin Ministerul de Finanțe, motivat de refuzul de a respecta Legea nr. 127/08.07.2019, care prevedea punctul de pensiei să fie de 1775 RON de la data de 01.09.2020, în conformitate cu art. 86 lit. b), iar) de la 01.09.2021 art. 86 lit. c),va fi de 1875 RON, apreciind că motivația că nu sunt bani pentru pensionarii care au muncit și achitat lună de lună toate contribuțiile datorate, reținute pe ștatul de salarii nu poate fi acceptată

2.1 Prin sentința civilă nr. 3281 din data de 22 decembrie 2020, Tribunalul Prahova, secția I civilă a admis excepția necompetenței materiale invocată prin întâmpinare și a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta A. în contradictoriu cu pârâtul Statul Roman prin Ministerul de Finanțe, legal reprezentat de Administrația Județeană a Finanțelor Publice Prahova, în favoarea Curții de Apel Ploiești, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal.

Pentru a pronunța această sențință, tribunalul a reținut că refuzul aplicării unui act normativ, de către organe ale puterii executive, se manifestă prin acte administrative sau refuzul de emitere a unor acte administrative de penre in aplicare a legii, ambele conduite fiind supuse cenzurii instanței de contencios administrativ.

2.2. Prin sentința civilă nr. 43 din data de 10 martie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal s-a admis excepția necompetenței materiale a Curții de Apel Ploiești.

S-a declinat competența materială de soluționare a cauzei, în favoarea Tribunalului Prahova.

S-a constatat ivit conflictul negativ de competență între Curtea de Apel Ploiești și Tribunalul Prahova și s-a dispus sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție cu soluționarea acestuia.

Pentru a pronunța această soluție, curtea de apel a reținut că obiectul cauzei nu se încadrează in dispozițiile art. 8 din Legea nr. 554/2004 întrucât în cauză se invocă nerespectarea pretinsului drept al reclamantei de a i se calcula punctul de pensie începând cu data de 01.09.2020 majorat cu 40%, astfel că litigiul se circumscrie materiei asigurărilor sociale.

Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 alin. (2), (13)4 și 135 alin. (1) din C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii.

Prin prezentul demers judiciar reclamanta urmărește recalcularea pensiei prin aplicarea Legii nr. 127/08/2019 privind sistemul public de pensii, invocând nerespectarea de către factorii decizionali, a dispozițiilor care prevăd că punctul de pensie va creste de la data de 01.09.2020 cu 40%.

Obiectul acțiunii judiciare în contencios administrativ este reglementat prin art. 8 din Legea nr. 554/2004.

Potrivit acestui text de lege, persoana vătămată în vreun drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim, printr-un act administrativ unilateral, nemulțumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă sau dacă nu a primit nici un răspuns în termenul prevăzut la art. 7 alin. (4), poate sesiza instanța de contencios administrativ competentă, pentru a solicita anularea, în tot sau în parte, a actului, repararea pagubei cauzate și, eventual reparații pentru daune morale.

De asemenea, se poate adresa instanței de contencios administrativ și cel care se consideră vătămat într-un drept al său, recunoscut de lege, prin nesoluționarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluționare a cererii.

Noțiunea de contencios administrativ este definită de legea contenciosului administrativ în art. 2 alin. (1) lit. f) ca fiind activitatea de soluționare de către instanțele de contencios administrativ competente a litigiilor în care cel puțin una dintre părți este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în sensul prezentei legi, fie din nesoluționarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim.

În speță, în raportul juridic litigios dintre reclamantă și autoritate, aceasta din urmă nu acționează în regim de "putere publică" în accepțiunea legii contenciosului administrativ, ci ca titular al obligației prevăzute de art. 1 din Legea nr. 127/2019, de garantare a dreptului la asigurări sociale, corelativ contribuției reclamantei la acest sistem.

Constată Înalta Curte că nu se poate vorbi nici de un refuz nejustificat de soluționare a unei cereri, în sensul art. 2 lit. i) din Legea nr. 554/2004, întrucât în condițiile în care ar fi nesocotite drepturile ce decurg din aplicarea Legii nr. 127/2019, protejarea acestora se poate realiza la cererea părții vătămate, însă în cadrul unui demers judiciar circumscris jurisdicției asigurărilor sociale.

În raport acțiunea formulată, cu respectarea principiului disponibilității care guvernează procesul civil, Înalta Curte va stabili competența soluționării litigiului, în primă instanță, în favoarea secției specializate în judecarea conflictelor de muncă și asigurări sociale din cadrul tribunalului, potrivit dispozițiilor legale aplicabile în materie, art. 95 alin. (4) din C. proc. civ. și art. 141 din Legea nr. 127/2019.

Pentru considerentele expuse și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea în favoarea Tribunalului Prahova, secția I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența soluționării cauzei privind pe reclamanta A. în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Ministerul de Finanțe în favoarea Tribunalului Prahova, secția I civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 20 aprilie 2021.