ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1729/2021
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1729/2021 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2021)
Ședința publică din data de 18 martie 2021
Asupra conflictului negativ de competență de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
Cadrul procesual
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr. x/2020, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâtul Statul Roman prin Ministerul de Finanțe, arătând că își întemeiază cererea pe nerespectarea de către factorii decizionali a propriei legi, Legea 127/08.07.2019, care stabilea ca punctul de pensie va creste de la data de 01.09.2020 cu 40%, aprobata de Senat si promulgata de Președintele României, B., publicată in Monitorul Oficial nr. 563/09.07.2019, data intrării in vigoare fiind 01.09.2020.
Hotărârile care au generat conflictul negativ de competență
2.1. Hotărârea Tribunalului Prahova, secția I civilă
Prin sentința civilă nr. 2886 din data de 18.11.2020, pronunțată de Tribunalul Prahova, secția I civilă s-a admis excepția necompetenței materiale și s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Ploiești, secția a II-a contencios administrativ și fiscal.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut incidența art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 sub aspectul soluționării litigiilor privind aplicarea actelor administrative emise de autoritățile publice centrale, față de obiectul demersului judiciar astfel cum a fost precizat la primul termen de judecată, în sensul că se solicită obligarea pârâtului să procedeze la aplicarea Legii nr. 127/2019.
2.2. Hotărârea Curții de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal
Prin sentința civilă nr. 12 din data de 27.01.2021, Curtea de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Prahova, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a dispus trimiterea dosarului Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării acestuia.
În considerentele acestei sentințe s-a reținut că, întrucât în cauză se invocă nerespectarea pretinsului drept al reclamantului de a i se calcula punctul de pensie începând cu 01.09.2020 majorat cu 40%, litigiul se circumscrie materiei asigurărilor sociale.
II. Decizia ÎCCJ pronunțată în regulator de competență.
Înalta Curte de Casație și Justiție sesizată cu stabilirea regulatorului de competență, în conformitate cu dispozițiile art. 135 din C. proc. civ., republicat, analizând obiectul cauzei deduse judecății și dispozițiile legale incidente, va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Prahova, pentru considerentele ce urmează:
Argumentele de fapt și de drept relevante
Înalta Curte constată că în cauză ne aflăm în fața unui conflict negativ de competență tipic, întrucât dispozițiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ., republicat, dispun că "există conflict de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanță învestită își declină la rândul său competența în favoarea uneia dintre instanțele care anterior și-au declarat necompetența".
Problema de drept care a generat conflictul negativ de competență privește norma de drept aplicabilă situației deduse judecății, din perspectiva competenței materiale de soluționare a cauzei.
Reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâtul Statul Roman prin Ministerul de Finanțe, urmărind prin prezentul demers judiciar recalcularea pensiei prin aplicarea Legii nr. 127/2019 privind sistemul public de pensii, întemeindu-și cererea pe nerespectarea de către factorii decizionali dispozițiilor din legea menționată care stabilesc faptul că punctul de pensie va crește de la data de 01.09.2020 cu 40%.
În acest context, Înalta Curte constată că litigiul dedus judecății este unul de asigurări sociale, prin care reclamantul urmărește valorificarea unor drepturi specifice acestui domeniu de reglementare.
În aceste condiții, având în vedere faptul că obiectul acțiunii nu îl reprezintă anularea unui act administrativ emis de pârât sau refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri adresate acestuia, pentru a deveni incidente prevederile art. 10 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 554/2004, competența de soluționare a cauzei revine Tribunalului Prahova.
Temeiul legal al soluției adoptate
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului Prahova.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența soluționării cauzei privind pe reclamantul A. și pe pârâtul Statul Român prin Ministerul de Finanțe, în favoarea Tribunalului Prahova.
Definitivă.
Soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.
Pronunțată astăzi, 18 martie 2021.