ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3977/2021

Ședința publică din data de 15 septembrie 2021

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr. x/2020, la data de 2 octombrie 2020, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâții Guvernul României reprezentat de Ministerul Muncii și Casa de Asigurări Sociale, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună majorarea valorii punctului de pensie cu 40% conform legii în vigoare.

Reclamantul a precizat că solicită calcularea pensiei sale potrivit Legii nr. 127/2019, nemodificată apreciind că nu poate fi aplicată O.U.G. nr. 135/2020, deoarece aceasta nu a fost votată de Parlamentul României și, prin urmare, scăderea valorii punctului de pensie ca urmare a ordonanței menționate este nelegală.

La data de 17.11.2020, Ministerul Muncii și Protecției Sociale a formulat cerere de intervenție accesorie în interesul Guvernului României prin care a învederat că soluția legislativă propusă de Guvern este una legală și corectă, rezultând din dispozițiile constituționale ale art. 138, alin. (2) care prevăd că Guvernul are competența exclusivă de a elabora proiectul bugetului de stat și de a-l supune spre aprobare Parlamentului.

2.1 Prin sentința nr. 754 din data de 2 martie 2021, Tribunalul Prahova, secția I civilă a admis excepția necompetenței materiale invocată din oficiu de instanță și a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, în favoarea Curții de Apel Ploiești, secția contencios administrativ și fiscal.

Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că pornind de la obiectul cauzei, în care se solicită obligarea pârâtului să procedeze la aplicarea Legii nr. 127/2019, în speță sunt incidente dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, sub aspectul soluționării litigiilor privind aplicarea actelor administrative emise de autoritățile publice centrale, dispoziție legală, conform căreia acestea se soluționează, în fond, de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege specială nu se prevede altfel.

2.2. Prin sentința civilă nr. 71 din data de 21 aprilie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția contencios administrativ și fiscal s-a admis excepția necompetenței materiale și a fost declinată competența de soluționare a cauzei, în favoarea Tribunalului Prahova, secția I civilă.

S-a constatat ivit conflictul negativ de competență și a fost sesizată Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului de competență.

Pentru a pronunța această soluție, curtea de apel a reținut că reclamantul a solicitat calcularea pensiei sale potrivit Legii nr. 127/2019, nemodificată, acesta apreciind că nu poate fi aplicată O.U.G. nr. 135/2020, deoarece nu a fost votată de Parlamentul României și, prin urmare, scăderea valorii punctului de pensie ca urmare a ordonanței menționate este nelegală, astfel că litigiul se circumscrie materiei asigurărilor sociale.

Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 alin. (2), (13)4 și 135 alin. (1) din C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii.

Prin prezentul demers judiciar reclamantul urmărește recalcularea pensiei prin aplicarea Legii nr. 127/2019 privind sistemul public de pensii, invocând nerespectarea de către factorii decizionali, a dispozițiilor care prevăd că punctul de pensie va creste de la data de 01.09.2020 cu 40%.

Înalta Curte amintește că obiectul acțiunii judiciare în contencios administrativ este reglementat de art. 8 din Legea nr. 554/2004.

Potrivit acestui text de lege, persoana vătămată în vreun drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim, printr-un act administrativ unilateral, nemulțumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă sau dacă nu a primit nici un răspuns în termenul prevăzut la art. 7 alin. (4) din același act normativ poate sesiza instanța de contencios administrativ competentă, pentru a solicita anularea, în tot sau în parte, a actului, repararea pagubei cauzate și, eventual reparații pentru daune morale.

De asemenea, se poate adresa instanței de contencios administrativ și cel care se consideră vătămat într-un drept al său, recunoscut de lege, prin nesoluționarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluționare a cererii.

Noțiunea de contencios administrativ este definită de legea contenciosului administrativ în art. 2 alin. (1) lit. f) ca fiind activitatea de soluționare de către instanțele de contencios administrativ competente a litigiilor în care cel puțin una dintre părți este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în sensul prezentei legi, fie din nesoluționarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim.

În speță, în raportul juridic litigios dintre reclamant și autoritate, aceasta din urmă nu acționează în regim de "putere publică" în accepțiunea legii contenciosului administrativ, ci ca titular al obligației prevăzute de art. 1 din Legea nr. 127/2019, de garantare a dreptului la asigurări sociale, corelativ contribuției reclamantei la acest sistem.

Constată Înalta Curte că nu se poate vorbi nici de un refuz nejustificat de soluționare a unei cereri, în sensul art. 2 lit. i) din Legea nr. 554/2004, întrucât în condițiile în care ar fi nesocotite drepturile ce decurg din aplicarea Legii nr. 127/2019, protejarea acestora se poate realiza la cererea părții vătămate, însă în cadrul unui demers judiciar circumscris jurisdicției asigurărilor sociale.

În raport de acțiunea formulată, cu respectarea principiului disponibilității care guvernează procesul civil, Înalta Curte va stabili competența soluționării litigiului, în primă instanță, în favoarea tribunalului, potrivit dispozițiilor legale aplicabile în materie, art. 95 alin. (4) din C. proc. civ. și art. 141 din Legea nr. 127/2019.

Pentru considerentele expuse și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului Prahova, secția I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul A., pârâtul Guvernul României și petentul Ministerul Muncii și Protecției Sociale în favoarea Tribunalului Prahova, secția I civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 15 septembrie 2021.