ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1884/2023

Ședința publică din data de 4 aprilie 2023

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Constanța, sub nr. x/2022, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Uniunea Națională a Barourilor din România, în temeiul art. 1 alin. (1), art. 2 alin. (1) lit. b), art. 10 alin. (1) și urm. din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, art. 59 alin. (2), art. 66 lit. ț) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat, art. 39 din Statutul profesiei de avocat a solicitat obligarea Uniunii Naționale a Barourilor din România:

i) prin organul de conducere abilitat Consiliul U.N.B.R. să emită o decizie interpretativă potrivit art. 66 lit. ț) din Legea nr. 51/1995 privind organizarea și exercitarea profesiei de avocat în care să recunoască dreptul pretins în cadrul acestei cereri de chemare în judecată, respectiv: suspendarea din activitatea de avocat pe perioada angajării într-o funcție temporar vacantă de grefier (prin concurs organizat de către Curtea de Apel pentru ocupare funcție temporar vacantă până la întoarcerea din concediul de maternitate al titularului postului de grefier) nu atrage interdicția prevăzută de art. 39 din Statutul profesiei de avocat, întrucât nu se circumscrie statutului de grefier stabilit potrivit Cap. IV Secțiunea 1 numirea în funcția de grefier din Legea specială nr. 567 din 9 decembrie 2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe langă acestea.

ii) repararea prejudiciului cauzat prin pierderea șansei de a obține un avantaj, respectiv obligarea la plata unei indemnizații compensatorii stabilită conform art. 1532 alin. (2) și art. 1385 alin. (4) C. civ. potrivit unui calcul al probabilităților, în cuantum de 83202 RON, sau în cuantumul stabilit potrivit art. 1532 alin. (3) C. civ. de către instanța de judecată în prezenta cauză, reprezentând valoarea compensării calculată până la data introducerii cererii de chemare în judecată, și, în continuare majorată potrivit calculului probabilităților până la data soluționării definitive a prezentei cauze și actualizată până la data plății potrivit dobânzii legale calculată conform O.G. nr. 13/2011 privind dobânda legală remuneratorie și penalizatoare, ca urmare a interdicției nejustificate de exercitare a profesiei de avocat la Judecătoria Constanța prin răspunsul Consiliului Uniunii Naționale a Barourilor din România (U.N.B.R.) nr. 211-D.I.V.-2021 din data de 10.10.2022 cu privire la cererea de emitere a unei decizii interpretative referitor la interdicția prevăzută în art. 39 din Statutul profesiei de avocat.

Prin sentința civilă nr. 9 din 23 ianuarie 2023, Curtea de Apel Constanța, secția de contencios administrativ și fiscal a hotărât următoarele:

A respins excepția inadmisibilității acțiunii.

A respins acțiunea formulată de către reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Uniunea Națională a Barourilor din România, ca neîntemeiată.

A obligat reclamantul să plătească pârâtului cheltuieli de judecată în cuantum de 800 RON reprezentând onorariu de avocat.

A respins cererea de sesizare a Curții Constituțională a României cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 2 alin. (1) din Legii nr. 51/1995 ca inadmisibilă.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul A. în motivarea căii de atac arătându-se că sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate a Curții Constituționale textele legale sunt în vigoare, Curtea Constituțională nu a pronunțat anterior o decizie de neconstituționalitate a normelor legale și există o strânsă legătură cu prezenta cauză.

Totodată, se arată că dispozițiile art. 2 alin. (1) din Legea nr. 51/1995 sunt neconstitutionale prin reglementarea interdicției prevăzute în art. 39 din Statutul profesiei de avocat.

În concluzie, consideră recurentul că dispozițiile atacate, respectiv art. 2 alin. (1) din Legea nr. 51/1995 sunt neconstituționale în măsura în care interdicția prevăzută în art. 39 din Statutul profesiei de avocat operează în persoana avocatului incompatibil angajat prin concurs într-o funcție temporar vacantă de grefier conform art. 36 alin. (2) din Legea nr. 567 din 9 decembrie 2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea.

Deși a fost legal citată, intimata-pârâtă intimata-pârâtă Uniunea Națională a Barourilor din România nu a depus întâmpinare.

Analizând încheierea atacată, prin prisma criticilor formulate de recurenți și a dispozițiilor legale incidente în materia supusă verificării, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele expuse în continuare.

Potrivit dispozițiilor art. 29 alin. (1)-(3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, "(1) Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia. (2) Excepția poate fi ridicată la cererea uneia dintre părți, sau, din oficiu, de către instanța de judecată ori de arbitraj comercial. De asemenea, excepția poate fi ridicată de procuror în fața instanței de judecată, în cauzele la care participă. (3) Nu pot face obiectul excepției prevederile constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale".

Din interpretarea logico-juridică a prevederilor art. 29 alin. (1), (2) și (3) al Legii nr. 47/1992 rezultă că pentru sesizarea Curții constituționale cu o excepție de neconstituționalitate trebuie îndeplinite următoarele condiții, în mod cumulativ:

- excepția să fie invocată în cadrul unui litigiu aflat pe rolul unei instanțe judecătorești sau de arbitraj comercial;

- excepția să aibă ca obiect neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare;

- norma vizată de excepție să aibă legătură cu soluționarea cauzei și să nu fi fost constată ca fiind neconstituțională printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale.

Condiția relevanței excepției, care impune ca normele criticate să aibă incidență în soluționarea cauzei respective, nu trebuie analizată in abstracto și dedusă din orice fel de tangență a prevederilor legale în discuție cu litigiul aflat pe rolul instanței.

Astfel se impune o analiză riguroasă, în care să fie luat în calcul interesul procesual al rezolvării excepției de neconstituționalitate, prin prisma elementelor cadrului procesual și a stadiului concret în care se află litigiul.

Or, din această perspectivă este corect raționamentul instanței de fond în sensul că reclamantul a formulat o motivare sumară și neconvingătoare, nefiind explicitat și argumentat modul în care declararea acestui text de lege ca fiind neconstituțional ar determina o soluție diferită a litigiului.

Așadar, raportat la acțiunea cu care a învestit instanța de contencios administrativ având ca obiect refuz soluționare cerere, reclamanatul fiind nemulțumit de răspunsul comunicat de pârâta UNBR prin adresa nr. x D.I.V./19.01.2022 în sensul că nu este necesară emiterea unei decizii interpretative a dispozițiilor art. 39 din Statutul profesiei de avocat întrucât acestea sunt clare și fără echivoc, nu se relevă măsura în care declararea acestui text de lege ca fiind neconstituțional ar determina o soluție diferită a litigiului și nici în ce măsură această dispoziție este neconformă prevederilor constituționale invocate.

În acest sens, Înalta Curte constată că în mod corect instanța a arătat că partea care pretinde încălcarea legii fundamentale, trebuie să argumenteze legătura cu cauza a dispozițiilor normative criticate, întrucât doar în ipoteza existenței acestei legături, neconstituționalitatea ar determina soluția ce urmează a fi pronunțată de instanța de judecată.

Altfel spus, decizia Curții Constituționale în soluționarea excepției trebuie să fie de natură să producă un efect concret asupra conținutului hotărârii în procesul principal.

Din perspectiva interesului procesual, Înalta Curte apreciază că, în cauză, nu este îndeplinită cerința legăturii cu pricina ce se judecă, impusă de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, cu privire la excepția de neconstituționalitate.

Contrar susținerilor recurentului reclamant, dispozițiile contestate, ce privesc statutul avocatului și principiile independenței și legalității care trebuie să le guverneze activitatea, nu au legătură cu soluționarea cererii sale.

Astfel fiind, Înalta Curte constată că instanța în mod corect a apreciat că, față de obiectul cererii de chemare în judecată, excepția de neconstituționalitate invocată nu are legătură cu soluționarea cauzei câtă vreme aceasta nu a fost dovedită, iar o eventuală neconstituționalitate a dispozițiilor contestate nu ar produce efecte asupra soluției ce urmează a se pronunța cu privire la cererea având ca răspunsul comunicat de pârâta UNBR prin adresa nr. x D.I.V./19.01.2022.

Pentru aceste considerente, constatând că sentința recurată nu este afectată de nelegalitate, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 9 din 23 ianuarie 2023 a Curții de Apel Constanța, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 9 din 23 ianuarie 2023 a Curții de Apel Constanța, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 4 aprilie 2023, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.