ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1845/2024

Ședința publică din data de 28 martie 2024

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Cluj la data de 21.11.2023 reclamanta Compania de Apă Someș S.A. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene - Direcția Generală Program Dezvoltare Durabilă - Autoritatea de Management pentru Programul Operațional Infrastructura Marea suspendarea executării procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/06.10.2023 întocmit de pârât, prin care s-a stabilit că suma de 3405,84 RON este neeeligibilă. În drept, au fost invocate dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004 și art. 50 alin. (8) din O.U.G. nr. 66/2011.

Prin sentința nr. 2835 din data de 20 decembrie 2023 Tribunalul Cluj, secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, conflicte de muncă și asigurări sociale a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată de pârât prin întâmpinare și a dispus declinarea competenței de soluționare a cererii formulate de reclamanta Compania de Apă Someș S.A. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene - Direcția Generală Program Dezvoltare Durabilă - Autoritatea de Management pentru Programul Operațional Infrastructura Mare, în favoarea Tribunalului București - complet specializat de contencios administrativ.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut calitatea reclamantei de persoană juridică de drept public, având în vedere statuările din cuprinsul deciziei Î.C.C.J. - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept nr. 28/2017, structura acționariatului (acționar majoritar - 99,637% din acțiuni sunt deținute de Județul Cluj) și împrejurarea că aceasta furnizează un serviciu în gestiune delegată de către autoritățile publice locale și județene, conform contractului de delegare, act administrativ conform Legii nr. 51/2006 și Legii nr. 241/2006. De asemenea, au fost reținute și dispozițiile art. 2

3

pct. 1 din O.U.G. nr. 109/2011, prin prisma cărora reclamanta este o întreprindere publică.

Apreciind că reclamanta nu poate fi în niciun caz asimilată unei persoane juridice de drept privat, chiar dacă este constituită în societate pe acțiuni, aceasta fiind o persoană juridică de drept public, respectiv autoritate publică asimilată, în sensul art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004, în temeiul art. 10 alin. (3) teza a II-a din același act normativ s-a stabilit că instanța competentă din punct de vedere teritorial este cea de la sediul pârâtului, respectiv Tribunalul București.

Prin sentința nr. 379 din data de 13 februarie 2024 Tribunalul București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței sale teritoriale, a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta Compania de Apă Someș SAși pe pârâtul Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene - Direcția Generală Program Dezvoltare Durabila - Autoritatea de Management pentru Programul Operațional Infrastructura Mare, având ca obiect suspendare executare act administrativ, în favoarea Tribunalului Cluj, secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, conflicte de muncă și asigurări sociale, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului de competență.

Pentru a pronunța această soluție, instanța a apreciat că prima instanță învestită, deși a considerat că reclamanta este autoritate publică asimilată, nu a analizat și condiția finală impusă de art. 2 alin. (1) lit. b)

din Legea nr. 554/2004, respectiv prestarea serviciului de utilitate publică în regim de putere publică.

În acest sens, instanța a reținut prevederile art. 5 lit. j) din Codul administrativ care definesc regimul de putere publică și a constatat că furnizarea de către reclamantă a serviciilor de apă, canalizare și întreținere, respectiv dezvoltare rețea utilitară nu este suficientă pentru a concluziona că aceasta exercită prerogative prin care se impune cu forță juridică obligatorie în raporturile sale cu persoane fizice sau juridice, pentru apărarea interesului public.

Pe de altă parte, analizând care dintre cele două părți litigante acționează în regim de putere publică în cadrul raportului juridic administrativ dedus judecății, instanța a apreciat că societatea reclamantă se manifestă în prezentul litigiu ca orice particular vătămat în drepturile sale, care dorește să temporizeze efectele executorii ale unui act administrativ emis în regim de putere publică de către autoritatea publică pârâtă, iar intenția legiuitorului a fost aceea de favorizare a părții aflate într-o poziție de inferioritate cu statul, indiferent dacă aceasta este o persoană fizică, juridică de drept privat sau juridică de drept privat asimilată unei autorități publice.

Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 pct. 2, 134 și 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii:

Prin acțiunea dedusă judecății reclamanta Compania de Apă Someș S.A. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene - Direcția Generală Program Dezvoltare Durabilă - Autoritatea de Management pentru Programul Operațional Infrastructura Marea suspendarea executării procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/06.10.2023, întocmit de pârât, referitor la contractul de lucrări nr. x/1.09.2020 - "CL 24 - Extinderea sistemului de alimentare cu apă în zona Șimleu Silvaniei - Marca" din cadrul proiectului "Proiectul Regional de dezvoltare a infrastructurii de apă și apă uzată din județele Cluj și Sălaj în perioada 2014-2020", cod SMIS 108858.

Problema de drept care a generat conflictul negativ de competență vizează aplicabilitatea în cauză a dispozițiilor art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, instanțele aflate în conflict exprimând opinii diferite în ceea ce privește consecințele pe care le atrage asupra instanței competente teritorial să judece cauza încadrarea reclamantului autoritate publică în categoria persoanelor vătămate prin actul administrativ contestat.

Potrivit art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, în forma în vigoare la data sesizării instanței:

"(3) Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul său. Reclamantul autoritate publică, instituție publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul pârâtului".

Înalta Curte apreciază că reclamanta Compania de Apă Someș S.A. are calitatea de autoritate publică asimilată, potrivit art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004:

"autoritate publică - orice organ de stat sau al unităților administrativ-teritoriale care acționează, în regim de putere publică, pentru satisfacerea unui interes legitim public; sunt asimilate autorităților publice, în sensul prezentei legi, persoanele juridice de drept privat care, potrivit legii, au obținut statut de utilitate publică sau sunt autorizate să presteze un serviciu public, în regim de putere publică". Deși este o societate înființată în temeiul Legii nr. 31/1990, reclamanta are capital majoritar public și prestează servicii de utilități publice dintre cele prevăzute de art. 1 alin. (2) din Legea nr. 51/2006, precum și de art. 1 alin. (3) din Legea nr. 241/2006 privind serviciul public de alimentare cu apă și de canalizare, încadrându-se în definiția operatorului de servicii de utilități publice dată de art. 2 lit. g) din legea privind serviciile comunitare de utilități publice.

Prin art. 10 alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 554/2004 legiuitorul a instituit o competență teritorială exclusivă, stabilind că, în situația în care reclamantul din cauză are calitatea de autoritate publică, acesta se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul pârâtului, iar în speță, pârâtul are sediul în municipiul București. Norma anterior menționată nu instituie nicio distincție în funcție de obiectul litigiului ori de calitatea pârâtului chemat în judecată, elementul esențial în determinarea competenței teritoriale de soluționare a cauzei fiind reprezentat de calitatea reclamantului de autoritate publică.

Este adevărat că în prezenta cauză reclamanta Compania de Apă Someș S.A. acționează în calitate de persoană vătămată printr-un act administrativ emis de o altă autoritate publică, iar nu ca emitent al unui act administrativ, în regim de putere publică, însă aplicarea tezei I a art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 este exclusă, aceasta reprezentând o normă specială, de strictă aplicare, ce vizează situația reclamanților persoane fizice sau juridice de drept privat. Competența trebuie, așadar, stabilită în raport de dispozițiile tezei a II-a a art. 10 alin. (3) anterior enunțat, normă care reglementează în mod expres ipoteza reclamantului autoritate publică, fără a face distincție între situațiile în care se acționează în calitate de parte vătămată și cele în care se acționează ca emitent al actelor atacate.

Prin urmare, în considerarea calității de autoritate publică asimilată a reclamantei Compania de Apă Someș S.A. și a locului situării sediului pârâtului, în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ. Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta Compania de Apă Someș S.A. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene - Direcția Generală Program Dezvoltare Durabilă - Autoritatea de Management pentru Programul Operațional Infrastructura Mare, în favoarea Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 C. proc. civ., astăzi, 28 martie 2024.