Decizia nr. 1678/2023 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs

Obiectul litigiului dedus judecății Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 14 ianuarie 2020, sub nr. x/2020, pe rolul Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Electorală Permanentă anularea Ordinului nr. 833/23.07.2019 și repunerea părților în situația anterioară emiterii lui, prin reîncadrarea sa în funcția deținută anterior și cu obligarea pârâtei plata de despăgubiri materiale egale cu drepturile bănești la care era îndreptățit, de la data emiterii ordinului si până la data reîncadrării sale în funcție; anularea Ordinului nr. 832/23.07.2019; obligarea pârâtei la repararea prejudiciului moral, cauzat de vătămarea gravă a prestigiului profesional si de trauma emoțională pricinuită, prin plata unor despăgubiri în cuantum egal cu drepturile bănești cuvenite, potrivit funcției pe care o ocupa anterior retrogradării abuzive, de la data emiterii ordinelor de sancționare si pana la data rămânerii definitive a hotărârii judecătorești de anulare a acestora; obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată. Prin sentința civilă nr. 6037 pronunțată în data de 17 noiembrie 2020, Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal a admis in parte acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Electorală Permanentă a anulat Ordinul 832/2019 și a respins în rest acțiunea. Împotriva sentinței civile nr. 6037 pronunțată în data de 17 noiembrie 2020 de Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal a declarat recurs reclamantul A.. Cauza a fost înaintată Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal. Prin încheierea din data de 17.05.2022, în baza art. 413 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., Curtea a dispus suspendarea judecării cererii de chemare în judecată până la soluționarea definitivă a dosarului penal nr. x/2021 Curtea a reținut că obiectul dosarului menționat este reprezentat de infracțiuni de abuz în serviciu (art. 297 C. pen.) săvârșite de B. în calitate de președinte al intimatei (printre faptele penale pentru care acesta a fost trimis în judecata se număra emiterea Ordinelor nr. 832 și 833 din 23.07.2019 care fac obiectul prezentului dosar) și de către C. în calitate de secretar general al aceleiași instituții (printre faptele penale pentru care acesta a fost trimis în judecata se număra și emiterea notei nr. x/23.07.2019) care a stat la baza emiterii ordinelor menționate. AUTORITATEA ELECTORALĂ PERMANENTĂ, în temeiul dispozițiilor art. 415 raportat la art. 413 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., a formulat cerere de reluare a judecării procesului suspendat la data de 17 mai 2022.

Hotărârea primei instanțe Prin încheierea de ședință din 22 noiembrie 2022, Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a respins cererea de repunere pe rol și în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. a menținut măsura suspendării judecării cauzei formulate de recurentul-reclamant A., împotriva sentinței civile nr. 6037/17.11.2020 pronunțată de Tribunalul București, secția a II a contencios administrativ și fiscal în contradictoriu cu intimata-pârâtă Autoritatea Electorală Permanentă, până la soluționarea cauzei penale, ce formează obiectul dosarului x/2022 al Parchetului de pe lângă Tribunalul București.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva încheierii de ședință pronunțate la 22 noiembrie 2022 de Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a declarat recurs intimata-pârâtă Autoritatea Electorală Permanentă, care a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii de suspendare, repunerea pe rol și trimiterea cauzei spre continuarea judecății la instanța de fond. În motivarea căii de atac, recurenta a precizat că au fost încălcate regulile stabilite de art. 413 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., întrucât dezlegarea cauzei trebuie să depindă efectiv de soluția ce se va pronunța în celălalt dosar și instanța nu a arătat motivele pentru care soluția ce se va pronunța în dosarul penal este incidentă. Prezentând istoricul speței, arată că deși inițial, instanța rămăsese în pronunțare, la solicitarea reclamantului, a repus cauza pe rol și a dispus suspendarea, după ce reclamantul a depus rechizitoriul din data de 22.11.2021 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 3, astfel că judecătorul fondului trebuia să motiveze de ce soluția din dosarul penal nr. x/2022 are aptitudinea de a produce efecte directe și imediate asupra cauzei. Apreciază că instanța de fond nu a observat următoarele: - Instanța penală a fost investită să statueze asupra existenței sau inexistenței elementelor de vinovăție specifice unui conflict juridic de drept penal; - Existenta altor două cauze similare a persoanelor vătămate D. și E., care au fost soluționate definitiv de către Curtea de Apel, chiar în perioada în care cauza pendinte a fost suspendată, părți în dosarul penal nr. x/2022, ca si reclamantul A.. Consideră că aprecierea realizată în cauza pendinte de către Curtea de Apel București asupra art. 413 din C. proc. civ. este eronată și a transformat o cauză de suspendare facultativă, într-o cauză de suspendare obligatorie, deși de dezlegarea pricinii penale nu depinde, nici în tot și nici în parte, existența sau inexistența unui drept, deoarece tocmai soluționarea definitivă a ei va consfinți asupra plenitudinii exercitării drepturilor de către reclamantul A.. Apreciază că, nu există niciun argument logic și juridic ca acțiunea să fie suspendată în faza apelului, cu argumentul existenței unui dosar penal, câtă vreme, în alte două cauze, aflate pe rolul aceleași instanțe, cu privire la alți reclamanți, de asemenea implicați în același dosar penal, instanța nu a suspendat cauza și a emis hotărâri definitive, care au și fost deja executate. Problematica existenței sau inexistenței presupusei vinovății în materie penală nu pot avea nicio înrâurire asupra chestiunilor de drept administrativ ce formează obiectul acțiunii promovate de reclamantul A.. Acestea sunt argumentele pentru care Curtea de Apel București trebuia să constate că dezlegarea cauzei nu este influențată de soluționarea dosarului penal nr. x/2022, atât prin raportare la temeiurile de fapt cât și la cele de drept, să dispună repunerea cauzei pe rol, să reia dezbaterile și să se pronunțe asupra apelului formulat. Neprocedând astfel, soluția de menținere a suspendării tinde către o denegare de dreptate, deoarece indiferent de soluția din materia penală, chestiunea supusă cenzurii instanțelor judecătorești civile de către reclamantul A. nu va putea fi deslușită de către instanțele penale.

Apărări formulate în cauză Intimatul-reclamant a depus întâmpinare în cuprinsul căreia în principal, a invocat excepția nulității recursului (nu au fost indicate motivele de nelegalitate), iar în subsidiar, a solicitat respingerea recursului ca nefondat, menținerea ca legală a soluției instanței de fond și acordarea cheltuielilor de judecată în cuantum de 4200 RON.

Procedura de soluționare a recursului În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererilor de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013. În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin rezoluția din data de 15 februarie 2023, s-a fixat termen de judecată la data de 23 martie 2023, în ședință publică, cu citarea părților. II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând cererea de recurs, în raport de criticile formulate, Înalta Curte va analiza cu prioritate, conform art. 248 C. proc. civ., excepția nulității recursului pe care o consideră întemeiată pentru argumentele expuse în cele ce urmează. Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ.: "(1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni: d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat". Articolul 487 alin. (1) din C. proc. civ. prevede că: "Recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile și în recurs." Conform art. 489 alin. (1) din C. proc. civ.: "Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului prevăzut la alin. (3)." Potrivit alin. (2) al aceluiași articol: "Aceeași sancțiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488". Prin dispozițiile art. 489 C. proc. civ. legiuitorul sancționează cu nulitatea nemotivarea recursului, înțeleasă atât în contextul în care cererea de exercitare a căii de atac nu cuprinde nicio critică la adresa hotărârii atacate (ipoteza prevăzută la alin. (1) al articolului menționat) dar și în situația în care motivele expuse în cererea de recurs nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 (art. 489 alin. (2) C. proc. civ.). Cererea de recurs trebuie să cuprindă arătarea motivelor de casare și dezvoltarea lor. Recursul nu se poate limita la o simplă indicare formală a textului articolului 488 C. proc. civ., condiția legală a dezvoltării motivelor implicând determinarea greșelilor anume imputate, o minimă expunere a criticii în fapt și în drept, arătarea probelor pe care se bazează. Motivele de recurs desemnează ipotezele expres și limitativ prevăzute de lege pentru care se poate cere casarea hotărârii atacate. Prevederile legale menționate se interpretează în sensul formulării unei argumentări juridice a nelegalității invocate, prin indicarea dispozițiilor legale pretins încălcate ori greșit aplicate de instanță și prin precizarea eventualelor greșeli săvârșite de instanță în legătură cu aceste dispoziții legale, în lipsa acestor mențiuni neputându-se exercita controlul judiciar. Aceasta înseamnă că nelegalitatea hotărârii care se atacă trebuie să îmbrace obligatoriu una din formele prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ. În practica judiciară s-a decis că simpla nemulțumire a unei părți sau a părților în litigiu față de hotărârea pronunțată nu este suficientă pentru casarea acesteia, ci partea recurentă are obligația să-și întemeieze recursul pe cel puțin unul dintre motivele prevăzute de C. proc. civ. Motivele de recurs sunt instituite prin dispoziții procedurale speciale, de strictă interpretare, ce nu pot fi extinse prin analogie la situații ce nu au fost avute în vedere la legiferare și trebuie să vizeze numai nelegalitatea hotărârii atacate, spre deosebire de C. proc. civ. anterior, în care motivele vizau și netemeinicia acesteia. Noțiunea de motivare a recursului trebuie înțeleasă pornind de la trăsăturile specifice ale acestei căi de atac și continuând, apoi, cu faptul că motivele de casare sunt expres și limitativ prevăzute la art. 488 punctele 1-8 C. proc. civ. Reglementând calea de atac a recursului, legiuitorul prevede, fără echivoc, că scopul acestei căi extraordinare de atac este acela de a supune instanței de control judiciar competente examinarea conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile. Obligația de motivare a recursului presupune concretizarea criticilor recurentei în raport de soluția instanței de fond, astfel că motivarea imprecisă sau generală atrage sancțiunea nulității recursului, în condițiile prevăzute de art. 489 alin. (2) C. proc. civ. Recurenta-reclamantă nu circumstanțiază în niciun mod criticile sale, în sensul că alegațiile prezentate nu au corespondent vreuna dintre ipotezele motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) punctele 1-8 din C. proc. civ. Astfel, recurenta-reclamantă prezintă istoricul speței, susține că încheierea de suspendare a fost pronunțată cu încălcarea legii și relatează despre existența a două dosare civile cu acțiuni asemănătoare cu cea formulată de reclamantul A., soluționate de către Curtea de Apel, deși dosarul penal exista deja. Instanța de control judiciar constată că, în cuprinsul cererii de recurs se precizează că, judecătorul fondului a încălcat prevederile art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., deși temeiul suspendării este art. 413 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. Totodată, prin răspunsul la întâmpinare se menționează ca și temei de drept prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., dar din cuprinsul motivelor de recurs nu rezultă în ce constă nelegalitatea încheierii, respectiv cum s-au încălcat prevederile art. 413 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., care, oricum, sunt prevederi de drept procedural, iar nu de drept substanțial. Trebuie arătat că, simpla nemulțumire a părții cu privire la soluția adoptată de instanța ce a pronunțat încheierea atacată și reproducerea, prin cererea de recurs, a stării de fapt, a acțiunii și a credințelor proprii nu se constituie într-un motiv de nelegalitate a sentinței, această neregularitate sancționându-se cu nulitatea. Deoarece instituția recurentă nu a formulat critici care să permită încadrarea lor într-unul din cazurile expres și limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ., rezumându-se la expunerea unor succesiuni de fapte și afirmații, pe care nu le-a structurat din punct de vedere juridic, nesubliniind relevanța pe care acestea o prezintă în raport cu soluția instanței de fond, Înalta Curte va aplica sancțiunea nulității recursului. Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 486 alin. (1) și (3) și art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va constata nul recursul formulat de Autoritatea Electorală Permanentă împotriva încheierii pronunțată la 22 noiembrie 2022 de Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal. Cu privire la cheltuielile de judecată, Înalta Curte va face aplicarea dispozițiilor art. 451 alin. (2) din C. proc. civ., considerând că onorariul avocatului reclamantului este vădit disproporționat de mare atât în raport cu valoarea sau complexitatea cauzei, cât și în raport cu activitatea desfășurată de avocat, astfel încât va obliga pe recurenta-pârâtă la plata sumei de 3000 RON cheltuieli de judecată efectuate în recurs, către intimatul-reclamant.