ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1623/2024

Ședința publică din data de 21 martie 2024 Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Obiectul acțiunii. Hotărârea primei instanțe Prin cererea înregistrată, inițial, la data de 01.11.2022, pe rolul Tribunalului Constanța, secția de contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenția Domeniilor Statului, suspendarea executării Notei de informare și a Deciziei nr. 152039/19.06.2019 emise de pârâtă, până la pronunțarea asupra anulării acestor acte de către instanța de contencios administrativ. Prin sentința civilă nr. 1513 din 10 noiembrie 2022, Tribunalul a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cererii în favoarea Curții de Apel Constanța, secția de contencios administrativ și fiscal, reținând incidența art. 10 alin. (1) și (3) din Legea nr. 554/2004 și calitatea pârâtei de autoritate publică centrală.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Constanța la data de 19.12.2022. Prin sentința civilă nr. 6 din 16 ianuarie 2023, Curtea a respins cererea reclamantului de suspendare a executării actului administrativ reprezentat de Nota de informare și Decizia nr. 152039/19.06.2019, emisă de Agenția Domeniilor Statului-Serviciul Fond Funciar, ca neîntemeiată. 2. Calea de atac exercitată Împotriva acestei încheieri, reclamantul A. a formulat recurs, solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii recurate și admiterea acțiunii pe fond, astfel cum a fost formulată. 3. Apărările formulate Intimata-pârâtă Agenția Domeniilor Statului a depus întâmpinare, prin care a invocat excepția tardivității recursului.

II. Soluția instanței de recurs Analizând, cu prioritate, conform art. 248 C. proc. civ., excepția tardivității recursului invocată de intimata-pârâtă prin întâmpinare, în condițiile art. 499 C. proc. civ., Înalta Curte, în raport cu actele și lucrările dosarului, constată că recurentul-reclamant nu a exercitat calea de atac în termenul prevăzut de lege. 1. Argumente de fapt și de drept relevante Potrivit art. 14 alin. (4) din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, hotărârea prin care se pronunță suspendarea poate fi atacată cu recurs în termen de 5 zile de la comunicare. Hotărârea instanței de fond a fost comunicată reclamantului la data de 25.01.2023, conform procesului-verbal de înmânare aflat la fila x verso dosarul Curții de Apel Constanța.

Potrivit art. 185 alin. (1) din C. proc. civ., "Când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate." În cauză, în raport cu data comunicării sentinței recurate, termenul de 5 zile de la comunicare, prevăzut de art. 14 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, s-a împlinit la data de 31.01.2023. Or, cererea de recurs a fost depusă la instanța de fond abia la data de 22.09.2023, conform vizei aplicate pe cererea de recurs, recurentul-reclamant depășind cu mult termenul stabilit de lege pentru exercitarea căii de atac.

2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 185 C. proc. civ. coroborat cu art. 489 alin. (1) C. proc. civ., republicat, va respinge recursul, ca tardiv formulat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca tardiv, recursul formulat de reclamantul A. împotriva sentinței nr. 6 din 16 ianuarie 2023 a Curții de Apel Constanța, secția de contencios administrativ și fiscal. Definitivă. Pronunțată astăzi, 21 martie 2024, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.