ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1384/2023

Ședința publică din data de 9 martie 2023

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București sub nr. x/2020, contestatorul A. a solicitat în contradictoriu cu intimații Consiliul Superior al Magistraturii și Inspecția Judiciară anularea rezoluției nr. 4512/24.12.2019 dispusă de inspectorul judiciar B. în dosarul nr. x.5511, să se dispună măsuri legale împotriva inspectorului judiciar în cauză, trimiterea în judecată a numitei C., judecător al Judecătoriei Beiuș care a soluționat dosarul și a pronunțat încheierea nr. 385 din data de 14.10.2019, exercitându-și funcția cu rea-credință și cu încălcarea drepturilor omului, a principiilor și valorilor democrației și statului de drept, fapte ce se circumscriu și vizează și fapte penale, acestea întrunind elementele constitutive ale infracțiunii de fals, abuz în serviciu, dare și luare de mită - suspiciune rezonabilă, cu privire la aceste infracțiuni pentru care se impune o cercetare de specialitate.

Prin sentința nr. 1180 din 18 noiembrie 2020 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins ca neîntemeiată contestația formulată de contestatorul A. împotriva Rezoluției nr. 20-161/17.02.2020 dispusă de inspectorul judiciar șef și a Rezoluției nr. 4512/24.12.2019 din dosarul nr. x, dispusă de inspectorul judiciar B., în contradictoriu cu intimata Inspecția Judiciară.

Împotriva sentinței a declarat recurs reclamantul A., criticând-o pentru nelegalitate și, în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a solicitat casarea hotărârii, rejudecarea acțiunii și admiterea acesteia astfel cum a fost formulată.

În motivarea recursului s-a arătat că modul de instrumentare a cauzei (depășirea termenului de redactare, nemenționarea datei redactării) conduce la concluzia intenției de a favoriza pârâții și persoanele sesizate, respectiv de a leza interesele reclamantului.

De asemenea, prima instanță nu a motivat soluția de admitere a excepțiilor invocate, respectiv excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului Superior al Magistraturii.

În opinia recurentului, soluția corectă era cea de respingere a excepției, câtă vreme Consiliul Superior al Magistraturii este garantul independenței justiției și instanță de judecată potrivit art. 133 și următoarele din Constituția României, spre deosebire de Inspecția Judiciară, care nu este prevăzută în Costituție.

Din acest motiv, rezoluțiile inspectorilor judiciari nu respectă procedurile legale, ele ignorând și motivele de fapt și de drept prezentate în cuprinsul sesizării.

Nu în ultimul rând, recurentul a apreciat că atât magistratul vizat de sesizarea adresată Inspecției Judiciare, cât și judecătorul fondului au ignorat adevărul și, implicit, legea, încălcând grav drepturi fundamentale.

Intimații-pârâți Inspecția Judiciară și Consiliul Superior al Magistraturii au depus întâmpinare, solicitând, în esență, respingerea recursului și menținerea ca legală a hotărârii primei instanțe.

Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte constată următoarele:

Reclamantul A. a supus controlului de legalitate exercitat de instanța de contencios administrativ rezoluția nr. 4512/A din data de 24 decembrie 2020, prin care, în temeiul art. 45 alin. (4) din Legea nr. 317/2004, pârâta Inspecția Judiciară a dispus clasarea sesizării înregistrate sub nr. x.

Fiind învestită cu recursul declarat de reclamant împotriva sentinței prin care prima instanță a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată, Înalta Curte constată că majoritatea susținerilor din calea de atac reprezintă aprecieri proprii asupra probității profesionale a magistratului vizat de sesizarea formulată, a celui care a instrumentat dosarul Inspecției Judiciare și chiar a judecărului fondului, susțineri care nu reprezintă, însă motive de nelegalitate a hotărârii recurate în sensul art. 488 C. proc. civ.

Se rețină, însă că recurentul-reclamant a invocat nemotivarea de către prima instanță a soluției de admitere a excepției lipsei calității procesuale pasive a Consiliului Superior al Magistraturii, critică ce va fi analizată prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., căruia îi poate fi subsumată.

Astfel, cazul de casare menționat vizează situația în care hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei. Deși aparent am fi în prezența unor motive distincte, în realitate este vorba de ipoteze diferite ale aceluiași motiv de casare - nemotivarea hotărârii -, deoarece astfel trebuie calificată și o hotărâre care nu este deloc motivată și una care cuprinde motive contradictorii ori motive care sunt străine pricinii.

Potrivit art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., în considerentele hotărârii judecătorul trebuie să arate motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât și motivele pentru care s-au respins cererile părților. Motivarea este de esența hotărârilor și este necesară pentru a o face înțeleasă și acceptată de părți, dar și pentru a permite instanței de control judiciar să verifice, după caz, stabilirea situației de fapt și a aplicării legii sau numai aplicarea legii.

Această cerință este îndeplinită de sentința recurată, iar faptul că soluția pronunțată nu este în concordanță cu opinia recurentului-reclamant nu poate să atragă casarea hotărârii în temeiul acestui motiv de nelegalitate.

Contrar susținerilor recurentului, în cuprinsul părții introductive a sentinței pronunțate, se regăsește motivarea soluției de admitere a excepției lipsei calității procesuale pasive a Consiliului Superior al Magistraturii, prima instanță reținând, în mod corect, că acesta nu este emitent al actelor administrative contestate și nu poate avea legitimare procesuală în litigiul dedus judecății.

Pentru considerentele expuse, constatând că sentința recurată nu este afectată de nelegalitate și nu poate fi reformată prin prisma cazului de casare invocat, în temeiul dispozițiilor art. 496 C. proc. civ. Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul promovat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței nr. 1180 din 18 noiembrie 2020 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 C. proc. civ., astăzi, 9 martie 2023.