ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1332/2023

Ședința publică din data de 8 martie 2023

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin contestația formulată la data de 26 iulie 2022 sub nr. x/2022 pe rolul Curții de Apel Ploiști, secția contencios administrativ și fiscal, contestatorul A., în calitate de angajator al doamnei B., cetățean filipinez, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul General Pentru Imigrări, Direcția Migrație, Biroul pentru Imigrări al Județului Dâmbovița, a formulat contestație împotriva Deciziei nr. x/DM/BIDB/SV, Târgoviștea, din data de 09.07.2022, emisa de Ministerul Afacerilor Interne, Inspectoratul General pentru Imigrări, Direcția Migrație, Biroul pentru Imigrări Dâmbovița.

Prin sentința nr. 135 pronunțată la 5 august 2022, Curtea de Apel Ploiești, secția contencios administrativ și fiscal a admis contestația formulată de contestatorul A., în calitate de angajator al doamnei B., cetățean filipinez, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul General Pentru Imigrări, Direcția Migrație, Biroul pentru Imigrări al Județului Dâmbovița, a anulat adresa din 09.07.2022 emisă de pârât și a obligat intimatul să reanalizeze cererea de acordare a avizului de muncă și înscrisurile depuse de contestator și să emită un nou act administrativ, cu respectarea dispozițiilor legale incidente.

Împotriva sentinței nr. 135 pronunțate la 5 august 2022 de Curtea de Apel Ploiești, secția contencios administrativ și fiscal a declarat recurs intimatul Ministerul Afacerilor Interne - Inspectoratul General pentru Imigrări - Direcția Migrații - Biroul pentru Imigrări Dâmbovița, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea căii de atac, casarea hotărârii atacate și, în rejudecare, respingerea cererii ca neîntemeiate.

Instituția intimată a susținut în cuprinsul motivelor de recurs că:

- soluția instanței de fond este eronată în privința respingerii excepției invocate, că refuzul emiterii avizului de angajare nu poate fi interpret ca un refuz nejustificat de a soluționa o cerere, ci ca un act administrativ emis ca urmare a soluționării acesteia, fapt pentru care, hotărârea Curții de Apel Ploiești a fost dată cu aplicarea greșită a normelor de drept material.

- la momentul soluționării cererii nu erau îndeplinite condițiile: generală prevăzută de art. 3 alin. (1) și specială prevăzută de art. 17 alin. (1) din O.G. nr. 25/2014, privind încadrarea în muncă și detașarea străinilor în România, fapt pentru care decizia de refuz a eliberării avizului de angajare pentru lucrător permanent la persoană juridică - schimbare angajator nr. x/DM/BIDB/SV/09.07.2022, emisă de Biroul pentru Imigrări Dâmbovița, este legală și temeinică.

- pe fondul cauzei, susține că instanța de fond a valorificat în mod greșit cererea de programare online depusă de intimatul-reclamant la data de 06.06.2022, aceasta neîndeplinind criteriul înregistrării efective a cererii, conform art. 28 din O.G. nr. 25/2014. Adresa de internet a fost creată pentru a facilita accesul angajatorilor și cetățenilor străini la ghișeul de primiri cereri, în ordinea depunerii cererilor, însă prezența fizică la ghișeu este absolut necesară în vederea depunerii documentelor necesare, doar în acest caz fiind primit un număr legal de înregistrare a cererii.

Arată recurentul-intimat că un argument în acest sens îl reprezintă împrejurarea că, la accesarea portalului, în partea introductivă, există un mesaj adresat utilizatorilor, din care rezultă că transmiterea online a cererii și a documentelor nu reprezintă depunerea documentelor în sensul O.G. nr. 25/2014.

- a precizat că individualizarea deciziei a fost stabilită corect, iar măsura de respingere a cererii de emitere a avizului de muncă pentru B., este legală și temeinică, îndeplinind toate condițiile de fond și formă, prevăzute de O.G 25/2014, având în vedere că la data de 07.06.2022, efectele Legii nr. 55/2020, au încetat, șederea străinei devenind ilegală, fapt pentru care s-a constatat că nu erau îndeplinite condiția generală prevăzută de art. 3 alin. (1) și condiția specială prevăzută de art. 17 alin. (1) din O.C. nr. 25/2014.

Intimatul-contestator a depus întâmpinare și, fără a invoca excepții, a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală a soluției instanței de fond.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de intimatul Ministerul Afacerilor Interne - Inspectoratul General pentru Imigrări - Direcția Migrații - Biroul pentru Imigrări Dâmbovița este nefondat, pentru următoarele considerente:

Înalta Curte nu poate primi criticile vizând faptul că este eronată soluția instanței de fond de respingere a excepției inadmisibilității acțiunii pentru lipsa procedurii prealabile și că, la momentul soluționării cererii nu era îndeplinită condiția generală prevăzută de art. 3 alin. (1) și condiția specială prevăzută de art. 17 alin. (1) din O.G. nr. 25/2014, privind încadrarea în muncă și detașarea străinilor în România.

În acord cu judecătorul fondului, instanța de recurs constată că în cauză nu sunt incidente prevederile art. 7 din Legea nr. 554/2004, contestatorul susținând prin cererea de chemare în judecată că în mod nejustificat intimatul a respins cererea sa de emitere a avizului de muncă.

Astfel, verificând înscrisul denumit chiar de către recurentă "decizia de refuz a eliberării avizului de angajare" supus controlului judiciar, Înalta Curte constată că acesta se circumscrie în totalitate definiției prevăzute la art. 2 alin. (1) lit. i) care reglementează refuzul nejustificat de a soluționa o cerere.

Nu este fondată susținerea vizând faptul că la momentul soluționării cererii nu erau îndeplinite condiția generală prevăzută de art. 3 alin. (1) și condiția specială prevăzută de art. 17 alin. (1) din O.G. nr. 25/2014, întrucât străinul se afla legal în România permisul său unic expirând la 7 iunie 2022, iar cererea a fost depusă online inițial la 25 mai 2022 la sediul din București și, ulterior, la data de 6 iunie 2022 la cel din Dâmbovița, contestatorul încadrându-se în termenul pentru depunerea cererii de prelungire a șederii. Faptul că, ulterior, după verificarea înscrisurilor online s-a fixat termen pentru depunerea actelor și în original la data de 23 iunie 2022, nu infirmă faptul că, cererea a fost depusă online la 6 iunie 2022 .

Pe fondul cauzei, criticile de nelegalitate formulate în prezentul recurs vizează pretinsa interpretare și aplicare greșită a dispozițiilor art. 28 din O.G. nr. 25/2014, recurentul-intimat susținând, în esență, că acest text de lege nu permite depunerea cererii pentru eliberarea avizului de angajare a cetățeanului străin decât în format fizic, prin prezentarea solicitantului la ghișeul de primiri cereri, iar nu online, cum a procedat intimatul-reclamant.

Contrar acestor susțineri, Înalta Curte constată că prima instanță a făcut o corectă aplicare a normei legale amintite, de vreme ce art. 28 alin. (1) din O.G. nr. 25/2014 prevede că "Cererea pentru eliberarea avizului de angajare/detașare se depune de către angajator/beneficiarul prestării de servicii la formațiunea teritorială a Inspectoratului General pentru Imigrări în a cărei rază de competență își are sediul angajatorul/beneficiarul prestării de servicii. (...)", fără a specifica o anumită modalitate de depunere a cererii. Cum legea nu distinge, nu se poate reține obligativitatea depunerii cererilor exclusiv în format fizic, solicitanții putând recurge și la modalitatea alternativă a depunerii cererii online.

În cauză, intimatul-reclamant a depus online cererea pentru prelungire permis de munca nr. x, respectiv de acordare a avizului de angajare, în data de 25.05.2022, la Inspectoratul pentru Imigrări București. Ulterior, întrucât legea permitea depunerea oriunde în tară, în data de 06.06.2022, a depus online și înregistrat, la Inspectoratul pentru Imigrări Dâmbovița, cerere prin care a solicitat emiterea avizului de angajare în munca pentru cetățeanul filipinez B.. Cererea înregistrată online, în data de 06.06.2022, în termenul de 90 de zile, prevăzut de lege, a primit nr. x.

Recurentul a comunicat pe mail la data de 18.06.2022 că solicitarea cu nr. x/06.06.2022, a fost verificată, dna B. având obligația să se prezinte cu documentele în original și solicitarea tipărită, în data de 23.06.2022, la ghișeu. În data de 23.06.2022, prezentându-se la ghișeu cu documentele solicitate, a primit nr. de înregistrare x.

În data de 11.07.2022, a fost informat prin Decizia contestată, de faptul că, în urma analizării documentelor depuse, IGI Dâmbovița a decis neacordarea avizului de muncă solicitat, pentru motivul că, la data depunerii cererii, permisul unic aparținând d-nei B., este în afara termenului de valabilitate, invocând dispozițiile art. 17 alin. (1) din O.G. nr. 25/2014.

Recurentul-intimat susține că cererea depusă online la data de 6 iunie 2022 nu poate fi valorificată în sensul art. 28 din O.G. nr. 25/2014, aceasta reprezentând doar o solicitare de programare în vederea depunerii cererii de eliberare a avizului și că doar după depunerea în format fizic a cererii și documentelor însoțitoare la data de 23 iunie 2022 se poate considera că cererea intimatului-reclamant a fost efectiv înregistrată.

Aceste argumente nu sunt însă sprijinite de textul art. 28 din O.G. nr. 25/2014 care, astfel cum s-a arătat anterior, nu condiționează înregistrarea cererii de depunerea în format fizic a acesteia. Prima instanță a reținut în mod corect că solicitarea contestatorului a dobândit dată certă la data de 6 iunie 2022, potrivit art. 278 alin. (1) pct. 1 și 2 C. proc. civ., moment la care a fost recepționată de instituția recurentă și a primit număr de înregistrare.

De altfel, în mesajul de răspuns comunicat intimatului contestator la data de 23 iunie 2022, după depunerea cererii în format online, recurentul-intimat a arătat că cererea a trecut în starea "În curs de verificare", fără a fi înștiințat contestatorul că acordarea numărului de înregistrare s-a făcut doar în scopul programării în vederea depunerii ulterioare a cererii.

A susținut recurentul-intimat că, la adoptarea O.G. nr. 25/2014, legiuitorul nu a avut în vedere modalitatea de înregistrare online a cererilor, altfel ar fi menționat expres această posibilitate în cuprinsul art. 28; or, Înalta Curte constată că tocmai caracterul general al normei, care nu precizează nicio modalitate de depunere, denotă intenția legiuitorului de a permite depunerea cererilor în orice modalitate, atât fizic cât și prin modalitatea depunerii la distanță (în speță, online).

De asemenea, nu poate fi reținut nici argumentul că are prevalență doar înregistrarea oficială, singura aptă să producă efecte juridice, acest argument bazându-se pe refuzul recunoașterii de către recurentul-intimat a cererii depuse online și considerarea ca reprezentând înregistrare "oficială" a cererii depusă în format fizic.

În consecință din actele dosarului rezultă cu certitudine depunerea de către contestator a unei cereri, iar nu efectuarea unei programări. Solicitarea depusă la data de 06 iunie 2022 în format electronic cuprinde toate informațiile și actele necesare rezolvării acesteia.

Prin urmare, Înalta Curte constată că nu se confirmă criticile de nelegalitate formulate de recurentul-intimat în raport de sentința recurată, nefiind decelată pretinsa interpretare și aplicare greșită a art. 28 din O.G. nr. 25/2014.

Pentru aceste considerente, nefiind incidente motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 20 din Legea nr. 554/2004 și art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul declarat de Ministerul Afacerilor Interne - Biroul pentru Imigrări al Județului Dâmbovița, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Ministerul Afacerilor Interne - Inspectoratul General pentru Imigrări - Direcția Migrații - Biroul pentru Imigrări Dâmbovița împotriva sentinței nr. 135 din 5 august 2022 pronunțate de Curtea de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

Pronunțată astăzi, 8 martie 2023.