ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3019/2023

Ședința publică din data de 6 iunie 2023

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 24.08.2022, pe rolul Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, reclamanta A. S.R.L. prin reprezentant legal, a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Biroul pentru Imigrări al județului Brăila din cadrul Ministerului Afacerilor Interne - Inspectoratul General pentru Imigrări - Direcția Migrație, pronunțarea unei hotărâri judecătorești prin care să se dispună anularea deciziei nr. 487956/20.09.2022 și obligarea pârâtului la emiterea unei decizii de acordare a avizelor de muncă.

Prin sentința nr. 177/F din 20 decembrie 2022, Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal a respins excepția lipsei procedurii prealabile, ca nefondată; a admis acțiunea formulată de reclamanta A. S.R.L. prin reprezentant B., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Afacerilor Interne - Biroul Pentru Imigrări al Jud. Brăila; a dispus anularea deciziei nr. 487956/20.09.2022 emisă de pârât; a obligat pârâtul la emiterea deciziei de acordare a avizelor de muncă pentru C. și D..

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul Ministerul Afacerilor Interne - Biroul pentru Imigrări al Judecătoriei Brăila, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 4 și 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și, în rejudecare, respingerea acțiunii ca neîntemeiate și menținerea actului administrativ atacat ca fiind temeinic și legal.

În ceea ce privește motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., recurentul - pârât a susținut că singura autoritate care este îndrituita de legiuitor să emită documentul intitulat "AVIZ DE ANGAJARE" care dă dreptul unui angajator din România să încadreze un cetățean străin pe o anumită funcție este Inspectoratul General pentru Imigrări, după verificarea îndeplinirii tuturor condițiilor legale prevăzute de O.G. nr. 25/2014.

Ori, în maniera în care instanța de fond a dispus Biroului pentru Imigrări Brăila să emită o alta decizie, prin care să se acorde avizele de angajare pentru cei 2 cetățeni din Sri Lanka, apreciază că instanța Curții de Apel Galați și-a depășit competențele legale, ea substituindu-se competențelor date prin lege exclusiv Inspectoratului General pentru Imigrări, precizate mai sus.

Cu privire la motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentul - pârât a susținut că, din eroare, instanța de fond a acordat valoare juridica unor simple numere de ordine ale unor cereri de programare transmise online, iar nu numerelor oficiale de înregistrare, așa cum prevede expres O.G. nr. 25/2014 - art. 28. alin. (2).

Adresa de internet www.x.ro a fost creată pentru a se facilita accesul, în ordinea depunerii cererilor, angajatorilor și cetățenilor străini, la ghișeul de primiri cereri, în contextul creșterii exponențiale a numărului de cereri depuse la ghișeele instituției, fiind absolut necesară prezentarea fizica la ghișeul de primiri cereri.

Contrar susținerilor instanței de fond, numerele de înregistrare 499790 și 499788, ambele din 30.06.2022, reprezintă doar niște numere de ordine acordate în mod automat de către adresa de internet www.x.ro pentru solicitările de programare online și nu reprezintă numere de înregistrare efectivă al unor cereri depuse la ghișeu. Mai mult decât atât, conform mențiunilor din Sistemul Informatic de Management al Străinilor, data celor două solicitări din Portal este 24.07.2022 și nu 30.06.2022.

Cu referire la portalul pentru solicitările de programare online (www.x.ro), recurentul a arătat că în partea introductivă se regăsește anunțul potrivit căruia:

"Transmiterea online a cererii și a documentelor necesare nu reprezintă depunerea documentelor în sensul O.G. nr. 25/2014 … . Termenul legal de soluționare a cererii curge de la data prezentării la ghișeu în scopul înregistrării cererii … ."

Așadar, toții utilizatorii sunt informați, în mod transparent, asupra faptului că termenul legal de soluționare a cererii curge de la data înregistrării oficiale a cererii odată cu prezentarea la ghișeul de primiri cereri, iar nu de la data transmiterii online a unei simple cereri de programare, chiar dacă această este însoțită de unele documente justificative.

Instanța de fond a reținut că demersul reclamantei a început în perioada de valabilitate a permiselor unice ale celor 2 străini, prin simpla urcare pe site-ul www.x.ro a cererilor de programare online și a unor documente justificative în susținere. Mesajul transmis cu ocazia procesării cererii de programare în vederea depunerii cererii în format fizic confirma doar faptul că a fost efectuată o verificare sumară a documentelor, doar din punctul de vedere al celor solicitate pentru analizarea unei anumite cereri, nefiind efectuată analiza concretă și în detaliu a cererii și a dovezilor prezentate în sensul O.U.G. nr. 194/2002 sau O.G. nr. 25/2014, după caz.

Art. 28 alin. (2) din O.G. nr. 28/2014 prevede foarte clar faptul că "cererea se soluționează în termen de 30 zile de la data înregistrării acesteia", numărul alocat de către site-ul www.x.ro nefiind numărul de înregistrare oficială a cererii.

Contrar celor afirmate de către reclamantă și de către instanță, la nivelul Inspectoratului General pentru Imigrări nu a fost adoptată nicio decizie de întrerupere a termenului de 90 zile, odată cu înregistrarea online a cererii. În acest sens, reclamanta a anexat o simplă corespondență purtată cu un lucrător din cadrul unei structuri teritoriale a Inspectoratului General pentru Imigrări, simplu lucrător, care a furnizat informații fără temei, în contradicție cu actele normative și dispozițiile în vigoare care reglementează domeniul de activitate al recurentului.

Serviciul de depunere online a cererilor de programare nu reprezintă un serviciu de soluționare a cererilor, ci oferă solicitanților posibilitatea de a obține o programare pentru depunerea fizica a documentelor, evitând astfel cozile de la ghișeu, scutindu-i totodată pe lucrătorii I.G.I. de scanarea acestor documente.

A mai susținut recurentul - pârât că sintagma "30 de zile de la data înregistrării" este foarte clară, iar sensul termenilor folosiți se referă la înregistrarea oficială, primindu-se un număr de înregistrare oficial, iar nu la cea care decurge din transmiterea unei simple cereri de programare online.

La momentul adoptării acestui act normativ, legiuitorul român a avut în vedere ca înregistrarea cererilor în vederea emiterii avizelor de angajare să se facă și în format electronic, prin transmiterea unei simple cereri de programare online. Dacă s-ar fi gândit și la modalitatea online de transmitere și înregistrare a cererilor, ar fi făcut-o menționând atare fapt în mod expres, printr-o modificare ulterioara a textului legal, lucru care nu s-a întâmplat.

Intimata-reclamantă A. S.R.L. a depus întâmpinare, prin care a invocat excepția nulității recursului, iar pe fond, a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței instanței de fond ca fiind legală și temeinică.

Excepția nulității recursului a fost respinsă de instanță, astfel cum rezultă din practicaua prezentei decizii.

II. Considerentele și soluția Înaltei Curți asupra recursului

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de pârâtul Biroul pentru Imigrări al Județului Brăila din cadrul Inspectoratului General pentru Imigrări - MAI este nefondat, pentru următoarele considerente:

În ceea ce privește primul motiv de nelegalitate invocat - când instanța a depășit atribuțiile puterii judecătorești (art. 488 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ.), Înalta Curte reține că acest motiv de casare, astfel cum este reglementat, are în vedere ingerința autorității judecătorești în domeniul de competență a celorlalte puteri ale Statului, cum este cea legislativă sau executivă, astfel cum acestea sunt delimitate de prevederile constituționale sau de către legile organice.

Depășirea atribuțiilor puterii judecătorești vizează așadar depășirea limitelor competenței jurisdicționale în cadrul organizării statale, potrivit principiului separației și echilibrului puterilor, or în cauză nu se constată o asemenea situație.

Instanța de fond a soluționat litigiul potrivit regulilor de drept care îi sunt aplicabile, respectiv potrivit art. 18 alin. (1) din Legea nr. 554/2004:

"Instanța, soluționând cererea la care se referă art. 8 alin. (1), poate, după caz, să anuleze, în tot sau în parte, actul administrativ, să oblige autoritatea publică să emită un act administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze o anumită operațiune administrativă."

Constatând că este nelegal și anulând actul administrativ emis de recurentul-pârât, dispoziția de obligare la emiterea deciziei de acordare a avizelor de muncă pentru se înscrie pe deplin în atribuțiile instanței de judecată, astfel cum sunt prevăzute de lege.

Referitor la motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., criticile de nelegalitate formulate în prezentul recurs vizează pretinsa interpretare și aplicare greșită a dispozițiilor art. 28 din O.G. nr. 25/2014, recurentul-pârât susținând, în esență, că acest text de lege nu permite depunerea cererii pentru eliberarea avizului de angajare a cetățeanului străin decât în format fizic, prin prezentarea solicitantului la ghișeul de primiri cereri, iar nu online, cum a procedat intimata-reclamantă.

Contrar acestor susțineri, Înalta Curte constată că prima instanță a făcut o corectă aplicare a normei legale amintite, de vreme ce art. 28 alin. (1) din O.G. nr. 25/2014 prevede că "Cererea pentru eliberarea avizului de angajare/detașare se depune de către angajator/beneficiarul prestării de servicii la oricare dintre formațiunile teritoriale ale Inspectoratului General pentru Imigrări. (...)", fără a specifica o anumită modalitate de depunere a cererii.

Cum legea nu distinge, nu se poate reține obligativitatea depunerii cererilor exclusiv în format fizic, solicitanții putând recurge și la modalitatea alternativă a depunerii cererii online.

În cauză, intimata-reclamantă a depus online cererea de acordare a avizului de angajare pentru cei doi cetățeni din Sri Lanka la data de 30.06.2022, iar la aceeași dată recurentul-pârât a comunicat reclamantei tot în format electronic că solicitarea sa a fost verificată, sens în care are obligația de a se prezenta cu documentele în original, copie și solicitare tipărită în data de 22.08.2022, în scopul depunerii cererii.

Recurenta-pârâtă susține că cererea depusă online la data de 30.06.2022 nu poate fi valorificată în sensul art. 28 din O.G. nr. 25/2014, aceasta reprezentând doar o solicitare de programare în vederea depunerii cererii de eliberare a avizului și că doar după depunerea în format fizic a cererii și documentelor însoțitoare la data de 22.08.2022 se poate considera că cererea intimatei-reclamante a fost efectiv înregistrată.

Aceste argumente nu sunt însă sprijinite de textul art. 28 din O.G. nr. 25/2014 care, astfel cum s-a arătat anterior, nu condiționează înregistrarea cererii de depunerea în format fizic a acesteia.

Solicitarea reclamantei a dobândit dată certă la data de 30.06.2022, potrivit art. 278 alin. (1) pct. 1 și 2 C. proc. civ., moment la care a fost recepționată de instituția recurentă și a primit număr de înregistrare.

De altfel, în mesajul de răspuns comunicat intimatei la aceeași dată nu a fost înștiințată societatea că acordarea numărului de înregistrare s-a făcut doar în scopul programării în vederea depunerii ulterioare a cererii.

Nici argumentul recurentei-pârâte în sensul că, la accesarea portalului instituției, utilizatorii sunt avertizați cu privire la împrejurarea că depunerea online a cererii nu reprezintă depunerea documentelor în sensul O.G. nr. 25/2014 nu poate fi reținut, câtă vreme nu s-a demonstrat nici existența unui astfel de mesaj de avertizare și nici împrejurarea că, la depunerea de către intimata-reclamantă a cererii de eliberare a avizului, acest anunț era implementat în portalul instituției.

Mai mult decât atât, urmare a solicitării de lămuriri adresate Inspectoratului General pentru Imigrări de către reclamantă referitoare la data până la care curge termenul de 90 zile, această instituție a răspuns în sensul că cele 90 de zile se socotesc până la data înregistrării cererii pe portalul IGI.

Contrar susținerii recurentului, acest răspuns emană de la autoritatea publică în măsură să furnizeze informații corecte solicitanților.

Totodată, nu îi poate fi imputat intimatei - reclamante faptul că i-a fost solicitat a se prezenta la data de 22.08.2023 în vederea depunerii cererii în format fizic.

De asemenea, chiar și în situația în care, potrivit mențiunii din sistemul informatic, data celor două solicitări din Portal ar fi 24.07.2022 (data încărcării cazierului judiciar) și nu 30.06.2022, aceasta nu prezintă nicio relevanță, în condițiile în care înregistrarea cererilor s-a făcut în termenul de 90 de zile de la data încetării contractelor individuale de muncă de la fostul angajator.

Cât privește argumentele recurentei-pârâte deduse din interpretarea gramaticală/literală, istorică și teleologică a art. 28 din O.G. nr. 25/2014, Înalta Curte le apreciază a fi, de asemenea, nefondate.

A susținut recurenta-pârâtă că, la adoptarea O.G. nr. 25/2014, legiuitorul nu a avut în vedere modalitatea de înregistrare online a cererilor, altfel ar fi menționat expres această posibilitate în cuprinsul art. 28; or, Înalta Curte constată că tocmai caracterul general al normei, care nu precizează nicio modalitate de depunere, denotă intenția legiuitorului de a permite depunerea cererilor în orice modalitate, atât fizic cât și prin modalitatea depunerii la distanță (în speță, online).

Totodată, sintagma "30 de zile de la data înregistrării" nu se referă la modalitatea de depunere a cererii, stabilind doar că termenul de soluționare a cererii curge de la înregistrare, iar în speță cererea a fost înregistrată la data de 30.06.2022. De asemenea, nu poate fi reținut nici argumentul că legiuitorul a înțeles să dea prevalență doar înregistrării "oficiale", singura aptă să producă efecte juridice, acest argument bazându-se pe refuzul recunoașterii de către recurenta-pârâtă a cererii depuse online și considerarea ca reprezentând înregistrare "oficială" doar cererea depusă în format fizic, argument care a fost găsit neîntemeiat de instanța de control judiciar.

Prin urmare, Înalta Curte constată că nu se confirmă criticile de nelegalitate formulate de recurenta-pârâtă în raport de sentința recurată, nefiind decelată pretinsa interpretare și aplicare greșită a art. 28 din O.G. nr. 25/2014.

Pentru aceste considerente, nefiind incidente motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 4 și 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 20 din Legea nr. 554/2004 și art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul declarat de pârâtul Ministerul Afacerilor Interne - Biroul pentru Imigrări al Județului Brăila, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul-pârât Ministerul Afacerilor Interne - Biroul pentru Imigrări al Judecătoriei Brăila împotriva sentinței nr. 177/F din 20 decembrie 2022 a Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 6 iunie 2023.