ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5289/2023

Ședința publică din data de 14 noiembrie 2023

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara la data de 24.02.2023, sub nr. x/2023, reclamanta A. S.R.L., a chemat în judecată pe pârâtul MINISTERUL AFACERILOR INTERNE - INSPECTORATUL GENERAL PENTRU IMIGRĂRI - DIRECȚIA MIGRATIE - BIROUL PENTRU IMIGRĂRI CARAȘ-SEVERIN, formulând contestație împotriva refuzului pârâtei IGI Caraș-Severin nr. x/BICS/OCA din 13.02.2023, comunicat reclamantei la data de 15.02.2023, privind eliberarea avizului de angajare solicitat de către societatea reclamantă pentru B., solicitând a se dispuneți anularea actului emis de către pârâtă și obligarea acesteia de a emite un nou act privind soluționarea favorabilă a cererii de acordare a avizului de angajare pentru cetățeanul străin, raportat la înscrisurile în probațiune depuse la dosarul cauzei de către reclamantă.

Prin sentința civilă nr. 296 din data de 18 mai 2023, Curtea de Apel Timișoara– secția de contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Afacerilor Interne – Inspectoratul General pentru Imigrări – Direcția Migrațiune – Biroul pentru Imigrări Caraș-Severin.

Împotriva sentinței civile menționate anterior, a declarat recurs reclamanta A. S.R.L., întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., solicitând casarea hotărârii recurate și rejudecarea cauzei, cu consecința admiterii contestației, în sensul anulării actului de refuz al intimatei-pârâte și obligării acesteia la emiterea unui nou act administrativ, prin care să soluționeze favorabil cererea de acordare a avizului de angajare pentru B., cetățean a statului Nepal.

În dezvoltarea motivului de recurs, recurenta-reclamantă a susținut că, prin refuzul eliberării de către pârâtă a avizului de angajare noului angajator, cetățeanul străin este forțat să lucreze într-un anumit loc de muncă de unde nu poate pleca pentru că ar intra în ilegalitate, fiindu-i astfel îngrădit un drept constituțional consfințit atât în legislația țării de origine, cât și în legislația română. În opinia sa, este inadmisibil ca tocmai instituția al cărui rol este, printre altele, cel de integrare a străinilor, să refuze soluționarea favorabilă a cererii de acordare a dreptului unui cetățean străin de a munci legal în România, pe motiv că lipsește un act pe care însăși pârâta îl deține în arhiva sa și al cărui conținut îl cunoaște.

Potrivit dispozițiilor art. 3 alin. (2) lit. m) și art. 4 din O.G. nr. 25/2014, încadrarea în muncă a străinului de la fostul angajator unde a avut contract de muncă cu normă întreagă s-a făcut în perfectă legalitate de către societatea C.. Prin noile modificări aduse art. 17 din O.G. nr. 25/2014 de către O.U.G. nr. 143/2022, în termen de 1 an de la data încheierii contractului de muncă la fostul angajator, străinul poate ocupa un alt loc de muncă, la un alt angajator, în baza acordului scris al fostului angajator, fără a se face distincție de către legiuitor cu privire la tipul de contract de muncă deținut de străin la fostul angajator. Or, această cerință legală a fost îndeplinită în prezenta cauză, fiind depus la dosar acordul scris din partea societății C. S.R.L., iar pârâta cunoaște faptul că străinului i-a încetat contractul de muncă cu normă întreagă de la fostul angajator, având în vedere că deține această decizie.

Intimatul-pârât Biroul pentru Imigări Caraș – Severin din cadrul Inspectoratului General pentru Imigrări a depus la dosarul cauzei întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

În esență, recurenta-reclamantă a criticat soluția pronunțată de către judecătorului fondului, prin raportare la împrejurarea că intimatul-pârât Biroul pentru Imigări Caraș – Severin din cadrul Inspectoratului General pentru Imigrări s-a aflat în posesia dovezii încetării contractului de muncă anterior cu privire la numita B., cetățean de origine nepaleză.

În continuare, analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivul de casare invocat, de apărările din întâmpinare și de normele legale incidente litigiului dedus prezentei judecăți, Înalta Curte constată că recursul promovat de reclamanta A. S.R.L. este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Din circumstanțele particulare ale cauzei, rezultă că, prin cererea înregistrată sub nr. x, reclamanta A. S.R.L. a solicitat eliberarea avizului de angajare pentru cetățeanul străin B., posesoare a pașaportului nr. x, valabil până la data de 12.09.2025 emis de autoritățile din Nepal și a permisului unic de ședere, valabil până la data de 4.06.2023.

Prin actul nr 5006149/BICS/OCA din data de 13.02.2023, pârâtul i-a comunicat reclamantei că cererea sa a fost soluționată nefavorabil, urmare a neîndeplinirii condițiilor prevăzute de 17 alin. (5) și (6) din O.G. nr. 25/2014, respectiv a neprezentării acordului scris din partea angajatorului anterior sau deciziei de încetare a contractului individual de muncă încheiat cu angajatorul anterior.

Față de răspunsul primit, reclamanta s-a adresat instanței de judecată, solicitând anularea adresei și obligarea pârâtului la emiterea avizului de angajare pentru cetățeanul nepalez menționat anterior.

Soluționând cererea de chemare în judecată, instanța de fond a respins-o, constatând că reclamanta nu a prezentat acordul scris din partea angajatorului anterior și că, în lipsa acestuia, era necesară depunerea deciziei de încetare a contractului de muncă pentru a se verifica motivele încetării, având în vedere că, potrivit art. 17 alin. (6) din O.G. nr. 25/2014, în anumite cazuri de încetare, precum inițiativa angajatorului anterior, acordul părților ori demisia străinului, dacă angajatorul nu își îndeplinește obligațiile asumate prin contractul individual de muncă, acordul menționat nu mai este necesar.

Soluția primei instanțe a fost criticată de către reclamantă, din perspectiva motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

În continuare, Înalta Curte va răspunde punctual criticii de nelegalitate formulate.

Relevante în litigiul de față sunt dispozițiile art. 17 din O.G. nr. 25/2015, care prevăd următoarele:

"1) Străinul încadrat în muncă în baza avizului de angajare, cu excepția celui pentru lucrători sezonieri, poate ocupa un nou loc de muncă, la același angajator sau la alt angajator, oricând pe perioada de valabilitate a permisului unic ori a Cărții albastre a UE.

(2) În situațiile prevăzute la alin. (1), străinul este încadrat în noul loc de muncă în baza unui nou aviz de angajare obținut de angajator în condițiile prezentei ordonanțe.

(3) Noul aviz de angajare se eliberează aceluiași angajator fără îndeplinirea condițiilor generale prevăzute la art. 4 alin. (2) lit. b), e) și f) și, după caz, fără îndeplinirea condițiilor speciale prevăzute la art. 7 alin. (2) lit. a) sau la art. 9 alin. (2) lit. a).

(4) Noul aviz de angajare se eliberează unui alt angajator cu îndeplinirea condițiilor generale prevăzute la art. 4 și, după caz, cu îndeplinirea condițiilor speciale prevăzute la art. 7 sau 9.

(5) În situațiile prevăzute la alin. (1), cu condiția să nu fi trecut mai mult de un an de la momentul înregistrării contractului individual de muncă încheiat cu angajatorul anterior, ocuparea unui nou loc de muncă la un alt angajator se poate realiza doar în baza acordului scris al angajatorului anterior, document care este depus de noul angajator la Inspectoratul General pentru Imigrări.

(6) Prevederile alin. (5) nu se aplică în cazul în care încetarea contractului individual de muncă a intervenit din inițiativa angajatorului anterior sau ca urmare a acordului părților ori prin demisia străinului dacă angajatorul nu își îndeplinește obligațiile asumate prin contractul individual de muncă, în condițiile prevăzute de Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, republicată, cu modificările și completările ulterioare".

Conform acestor prevederi legale, străinul încadrat în muncă în baza avizului de angajare poate ocupa un nou loc de muncă la alt angajator oricând pe perioada de valabilitate a permisului unic ori a Cărții albastre a UE, cu condiția să nu fi trecut mai mult de un an de la momentul înregistrării contractului individual de muncă încheiat cu angajatorul anterior și doar în baza acordului scris al angajatorului anterior, document care este depus de noul angajator la Inspectoratul General pentru Imigrări. Acordul scris al angajatorului anterior nu este necesar în cazul în care încetarea contractului individual de muncă a intervenit din inițiativa angajatorului anterior sau ca urmare a acordului părților ori prin demisia străinului, dacă angajatorul nu își îndeplinește obligațiile asumate prin contractul individual de muncă.

Analizând actele și lucrările dosarului Înalta Curte constată că reclamanta A. S.R.L., în calitate de nou angajator, nu a prezentat acordul scris din partea angajatorului anterior și nici decizia de încetare a contractului de muncă din care să rezulte motivele încetării. Angajatorul anterior care a obținut avizul de muncă a fost D. S.R.L., la care străinul figurează cu aviz de muncă nr. x/17.10.2022 și contractul de muncă nr. x/19.10.2022. Contractul de muncă figura ca activ, conform dovezii atașate la dosarul de fond, reclamanta nedepunând o decizie de încetare a acestuia, ori acordul părților sau demisia străinului " dacă angajatorul nu își îndeplinește obligațiile asumate prin contractul individual de muncă, în condițiile prevăzute de Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, republicată, cu modificările și completările ulterioare", pentru ca acordul prevăzut la alin. (5) al articolului 17 să nu mai fie necesar.

Reclamanta nu a fost în măsură să demonstreze că acest contract individual de muncă a încetat și nici în calea de atac a recursului, intimata – reclamantă nu a depus la dosar dovezi conform cărora contractul de muncă cu normă întreagă încheiat de cetățeanul străin B., cu angajatorul inițial – D. S.R.L., ar fi încetat.

Înalta Curte nu poate primi susținerea recurentei-reclamante potrivit căreia intimatul-pârât se afla în posesia deciziei de încetare a raporturilor de muncă în ceea ce o privește pe numita B., întrucât acest aspect nu a fost dovedit de către aceasta. Simpla alegație a recurentei-reclamante nu este suficientă pentru a conduce la reformarea sentinței recurate, mai ales în condițiile în care, astfel cum s-a arătat anterior, la dosarul de fond se regăsește un înscris din care rezultă contrariul, contractul de muncă figurând în baza de date ca fiind activ.

În concluzie, dat fiind faptul că reclamanta nu a depus dovada încetării contractului de muncă încheiat de cetățeanul străin cu D. S.R.L. și nici un acord scris din partea acesteia, Înalta Curte, în acord cu instanța de fond, constată ca fiind neîndeplinită condiția reglementată de art. 17 alin. (5) și (6) din O.G. nr. 25/2014, astfel că refuzul pârâtului, de emitere a avizului de angajare este justificat, raportat la dispozițiile art. 28 alin. (3) din O.G. nr. 25/2014, potrivit cărora " 3) Neîndeplinirea condițiilor prevăzute de prezenta ordonanță, constituie motive de refuz de eliberare a avizului de angajare/detașare."

Față de aceste considerente, Înalta Curte constată că, în cauză, nu este incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., astfel că, în temeiul prevederilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul declarat de reclamanta A. S.R.L., ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta A. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 296 din 18 mai 2023 a Curții de Apel Timișoara – secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 14 noiembrie 2023, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.