ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1172/2023

Ședința publică din data de 2 martie 2023

Asupra cererii de chemare în judecată de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Contestația formulată

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție sub nr. x/2022, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu Consiliul Superior al Magistraturii și cu Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, anularea Hotărârii nr. 2402/10.11.2022 a secției pentru Judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii și acordarea transferului de la Judecătoria Reghin la Tribunalul Specializat Mureș,.

În motivare, arată că a fost singurul judecător care a depus cerere de transfer care să vizeze acest post de la Tribunalul Specializat Mureș.

Consideră că Hotărârea nr. 2402 din 10.11.2022 este nelegală și netemeinică pentru considerentele următoare:

În ceea ce privește motivele profesionale, arată că a dobândit gradul profesional de tribunal ca urmare a examenului de promovare pe loc susținut în luna septembrie a anului 2018, așadar anterior modificării Legii 303/2004 cu privire la promovarea magistraților. În consecință, față de prevederile art. 110 din Legea nr. 303/2004 republicată, singura posibilitatea de a promova efectiv și de a evolua profesional pentru subsemnata o reprezintă obținerea unui transfer.

Ulterior obținerii gradului profesional de tribunal și anterior ultimei cereri de transfer a formulat alte două cereri de transfer care vizau instanța superioară, cereri care au fost respinse la data de 13.11.2018, respectiv 31.03.2020.

Precizează că este judecător definitiv din ianuarie 2016, perioadă în care a funcționat în cadrul Judecătoriei Reghin, instanță la care am soluționat dosare cu obiecte dintre cele mai diverse, cu complexitate de la ușoară și până la mare, fiind titulara unui complet specializat pe cauze civile și minori și familie.

Dorința de a activa la instanța superioară consideră că este una firească traseului profesional al oricărui magistrat, iar alegerea sa la ultima cerere de transfer a vizat Tribunalul Specializat Mureș, dat fiind faptul că începând cu data de 01.04.2021 a lucrat la această instanță pe o perioadă de 8 luni, respectiv până la data de 01.01.2022, ca urmare a delegării sale de la Judecătoria Reghin la Tribunalul Specializat. Delegarea a încetat la momentul la care postul pe care se afla a fost retras ca urmare a întoarcerii la lucru a unei colege din concediul de crestere copil, fiind vorba despre un post din fondul de rezervă. Începând cu acel moment nu au mai fost posturi libere la Tribunalul Spcializat Mureș. Ulterior încetării delegării a intrat în concediu de maternitate, la data de 26.01.2022 născându-se cel de al doilea copil al familiei.

În ceea ce privește motivele personale, susține că acestea sunt reprezentate de faptul că este mama a doi copii, cu vârsta de 4 ani și 5 luni, respectiv 10 luni.

Localitatea de domiciliu este Târgu Mureș, ceea ce înseamnă că zilnic trebuie să facă naveta dus-întors până la Reghin, distanța între localitatea de domiciliu și cea unde își exercită profesia fiind de 33 km (dus-întors 66 km), un drum foarte aglomerat deoarece este un drum de tranziție între Ardeal și Moldova. Iarna, cu aglomerație, naveta devine una destul de grea.

În perioada când a fost delegată la Tribunalul Specializat Mureș au fost situații când fetita cea mare (singura la acea vreme) a fost bolnavă și dat fiind faptul că era in imposibilitatea de a lua concediu întrucât avea de studiat ședinte, de facut pronunțări, împreună cu soțul făcea cu rândul la mersul la serviciu.

Acestea sunt motivele pentru care a solicitat transferul de la Judecătoria Reghin la Tribunalul Specializat Mureș, intimatul prin secția de Judecători înțelegând însă să respingă cererea sa de transfer în ședința din data de 10.11.2022, pentru următoarele motive:

- petenta are o vechime de 9 ani și 11 luni în funcția de judecător, dintre care 6 ani și 8 luni la Judectoria Reghin, precum și o vechime în grad de tribunal de 3 ani și 10 luni;

- la Judecătoria Reghin din 8 posturi, 7 sunt ocupate, iar la Tribunalul Specializat din 10 posturi sunt 9 ocupate

- în anul 2021 la Judecătoria Reghin încărcătura cauzelor/judecător a fost de 949, comparativ cu media națională de 1085, iar încărcătura cauzelor/schema a fost de 641 comparativ cu media națională de 855, la Tribunalul Specializat încărcătura cauzelor/judecător a fost de 426 comparativ cu media națională de 492, iar încărcătura cauzelor/schemă a fost de 374 comparativ cu media națională de 396,

- criteriile prevăzute la art. 61

1

alin 1 din Legea nr. 303/2004 republicată nu au o ordine prioritară, astfel încât, având în vedere interesul public constând în buna funcționare a instanțelor pe care CSM este obligat să îl ocrotească și interesul privat al persoanei, ținând cont de ponderea mare a posturilor libere de la Judecătoria Reghin, instanță la care funcționează efectiv 5 judecători definitivi, precum și faptul că la Tribunalul Specializat Mureș încărcătura pe judecător este apropiată mediei naționale, s-a apreciat că nu este oportun transferul de la Judecătoria Reghin la Tribunalul Specializat Mureș, deși avizele exprimate de Judecătoria Reghin, Tribunalul Specializat Mureș și Curtea de Apel Târgu Mureș au fost toate avize pozitive.

Față de motivele arătate în Hotărârea nr. 2402/10.11.2023 pentru susținerea respingerii cererii de transfer, consideră că aceasta este neîntemeiată, și prin raportare la art. 61 indice 2 din Legea nr. 303/2002 republicată.

Din cuprinsul hotărârii atacate se poate observa faptul că, față de motivele invocate în cererea sa de transfer, intimatul nu a procedat la o analiză care să privească fiecare criteriu în parte, arătând doar că, "criteriile sunt cumulative". Intimatul, raportat la criteriul prevăzut la lit. B) a respins cererea de transfer, fără a lua în considerare și fără a analiza motivele personale care au justificat formularea cererii de transfer, respectiv criteriile de la lit. i) și j), în motivarea cererii nefacându-se referire nici măcar sumar la motivele personale care au stat la baza formulării cererii. Acest fapt echivalează cu nemotivarea hotărârii.

De lege lata nu este reglementată o ordine de prioritate între criteriile enumerate de articolul de lege în discuție. În aceste condiții, apreciază că pârâtul ar trebui să procedeze la o apreciere globală a criteriilor enumerate de art. 61

2

din Legea nr. 303/2004 sau, cel puțin, să procedeze la o analiză și la o aplicare transparentă a acestora.

Cu privire la criteriile prevăzute de articolul menționat și ținând cont de motivarea intimatului, arătă următoarele:

Încă de la momentul obținerii gradului profesional de tribunal a formulat cereri de transfer la instanța superioară. A formulat și trei cereri de transfer care au vizat Judecătoria Târgu Mureș, acestea, de asemenea, fiind respinse în ședințele sectiei pentru jduecători din 12.11.2018, 21.11.2019, respectiv 24.06.2019. În total au fost 5 cereri de transfer respinse, ultima reprezentând cea de a 6-a cererea respinsă. Trei dintre aceste cereri au vizat instanța superioară.

Cu privire la încărcătura celor două instanțe, arată că atât Judecătoria Reghin cât și Tribunalul Specializat au încărcătură apropiată mediei la nivel național. Ceea ce intimatul nu arată, dar reprezintă un fapt unanim cunoscut și pe care l-a putut, de asemenea, cunoaște personal, îl reprezintă faptul că, complexitatea cauzelor de competența celor două instanțe este incomparabilă.

La nivelul judecătoriei în numărul de dosare intră foarte multe dosare ușoare, precum încuviințări de executare silită (care repezintă un numr foarte mare), plângeri contravenționale, cereri cu valoare redusă, etc.

Cu toate acestea, Tribunalul Specializat judecă dosare de insolvență cu zeci de volume, dosare de prima instanță cu societăți și dosare al căror obiect este de peste 200.000 RON. De asemenea judecă apeluri în cauze cu profesioniși, recursuri.

Pe perioada delegării sale a participat ca judecător în complet colegial la judecarea apelurilor, iar ședințele la care participa erau întotdeauna cu peste 50 dosare. Reprezintă un fapt incontestabil că există o responsabilitate mare cu privire la fiecare cauză în parte, indiferent de instanța la care se judecă, însă la fel de incontestabil îl reprezintă faptul că această responsabilitate este una mai mare când se judecă în ultimă instanță, cum este cazul căilor de atac.

Suspendarea raporturilor sale de lucru a intervenit abia la data de 14 noiembrie 2022 (ulterior soluționării cererii de transfer), fapt ce se poate remarca din decizia de suspendare. Până la acea dată, de la nașterea copilului a beneficiat de concediu de maternitate (126 zile in total).

Pe de altă parte, cu privire la schema Tribunalului Specializat Mureș, aceasta este de 10 judecători, dintre care 9 posturi efectiv ocupate.

Dintre cei 9 judecători, unul se află în concediu de creștere copil, iar la începutul anului 2023 se vor pensiona alți doi judecători. Aceste aspecte au fost expuse de către d-na președintă a Tribunalului Specializat Mureș în avizul dat (pe care îl atașează), însă intimatul nu a ținut cont de acesta.

Intimatul a respins cererea sa de transfer arătând că nu este oportun transferul său. dat fiind numărul de judecători de la Judecătoria Reghin, precum și cel de la Tribunalul Specializat, arătând faptrul că trebuie asigurate resursele umane și echiibrarea volumului de muncă la nivelul judecătoriei.

Motivarea intimatului este total în neconcordanță cu practica sa anterioară, când a acordat transferul unei colege judecător de la Judecătoria Reghin la Tribunalul Mureș, mai exact d-nei judecător B., prin Hotărârea nr. 1243 din 13.11.2018 (atașează hotărârea menționată).

La acea vreme, la nivelul Judecătoriei Reghin din schema de 8 judecători ocupate erau 5. Dintre cele 5 posturi, unul era ocupat de ea, care se afla în concediu creștere copil, astfel încât, urmare a transferului d-nei judecător B., la Judecătoria Reghin au funcționat efectiv 3 judecători, situația care s-a perpetuat începând cu data transferului (01.12.2018) și până la data de 06.01.2020, când la Judecătoria Reghin au venit alți doi judecători definitivi.

La acel moment, în ciuda avizului negativ exprimat de Curtea de Apel Târgu Mureș, intimatul a apreciat că Judecătoria Reghin poate funcționa în condiții absolut normale cu doar 3 judecători definitivi, însă la momentul actual apreciază că s-ar crea un dezechilibru dacă i s-ar acorda transferul, aceasta deși președintele Judecătoriei a acordat aviz pozitiv pentru transfer, apreciind că activitatea judecătoriei se poate desfășura în condiții normale și în lipsa sa. De altfel, și Curtea de Apel Târgu Mureș a avizat pozitiv solicitarea sa de transfer.

În aceste condiții, consideră că respingerea de către CSM a cererii (de fapt a cererilor) de transfer reprezintă un real impediment în evoluția sa profesională.

Arată faptul că este ultimul judecător de pe raza Tribunalului care deține gradul profesional de tribunal obținut pe vechea reglementare și care doreste să valorifice acest drept, însă fără rezultat, iar prin prezenta cerere dorește valorificarea dreptului câștigat prin examen, acela de a lucra la instanța superioară, în ordinea cronoologică firească a obținerii gradului, nu acordarea vreunui privilegiu. Așadar, marja de apreciere a CSM trebuie să fie considerabil mai redusă la cererile de transfer pe verticală decât în situația cererilor de transfer pe orizontală, în teritoriu.

Apreciază contestatoarea că problema deficitului de personal cu care se confruntă dintotdeauna Judecătoria Reghin, unde rareori schema a fost plină, nu îmi poate fi imputată și nu poate fi invocată în mod sistematic drept temei al soluției de respingere a cererilor sale de transfer, fiind poate necesară adoptarea unei politici mai eficente de stimulare a ocupării posturilor vacante.

Arată că ceilalți colegi de la alte judecătorii din raza Tribunalului Mureș care au obținut gradul de tribunal ulterior gradului său, ulterior modificării legii nr. 303/2004 cu privire la promovarea magistraților, au posibilitatea de a-și valorifica gradul și dreptul obținut într-un mod, la ei nu se pune problema de "oportunitate" și nu trebuie ca CSM să analizeze niciunul dintre criteriile prevăzute la art. 61 din legea 303/2004, ci trebuie doar să existe loc liber la instanța superioară.

În aceste condiții, consideră că respingerea de către CSM a cererii (de fapt a cererilor) sale de transfer reprezintă un real impediment în evoluția sa profesională, facând ca reclamanta, cu grad de tribunal dobândit anterior celorlalți judecatori, să fie discriminată.

Pentru toate aceste considerente, având în vedere faptul motivele invocate, ținând cont de criteriile prevăzute de lege pentru soluționarea cererilor de transfer, precum și de motivele invocate de intimat pentru respingerea cererii de transfer, solicită anularea Hotărârii nr. 2402 din 10.11.2020 emisă de Consiliul Superior al Magistraturii, secția pentru judecători, și pe cale de consecință obligarea intimatului la emiterea unei hotărâri prin care să dispună transferul său de la Judecătoria Reghin la Tribunalul Specializat Mureș.

II. Apărările intimatului

Pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea, ca neîntemeiată, a cererii de chemare în judecată privind anularea Hotărârii nr. 2402/10.11.2022 a secției pentru judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, arătând următoarele:

Prin Hotărârea nr. 2402/10.11.2022 a secției pentru judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii s-a respins cererea de transfer a reclamantei A. de la Judecătoria Reghin la Tribunalul Specializat Mureș .

Din analiza traseului profesional a rezultat că doamna judecător A. avea o vechime în funcția de Judecător de 9 ani și 11 luni, din care 6 ani și 8 luni ta Judecătoria Reghin, precum și o vechime în grad de tribunal de 3 ani și 10 luni. Conform evidențelor direcției de resort, la Judecătoria Reghin, instanța de la care s-a solicitat transferul, dintre cele 8 posturi de judecător prevăzute în schemă, erau ocupate 7 posturi, fiind vacant un singur post.

În anul 2021, la Judecătoria Reghin, încărcătura cauzelor/judecător a fost de 949, față de media națională de 1085, iar încărcătura cauzelor/schemă a fost de 641, comparativ cu media națională de 855.

Conform evidențelor direcției de resort, la Tribunalul Specializat Mureș, instanța la care s-a solicitat transferul, dintre cele 10 posturi de judecător prevăzute în schemă, erau ocupate 9 posturi, fiind vacant un singur post.

În anul 2021, la Tribunalul Mureș încărcătura cauzelor/judecător a fost de 426, comparativ cu media națională de 492, iar încărcătura cauzelor/schemă a fost de 374, comparativ cu media națională de 396.

Secția pentru judecători a apreciat că îndeplinirea condițiilor prevăzute de lege pentru ca un judecător să obțină transferul conferă acestuia o vocație la transfer, care poate fi valorificată în anumite condiții care să corespundă, totodată, nevoilor sistemului judiciar pentru asigurarea premiselor unul act de justiție de calitate, efectuat cu celeritate.

În aceste condiții, fără a ignora motivele invocate în susținerea cererii de transfer, observând pe de o parte, aspectele expuse în avizul exprimat de Judecătoria Reghin din care reieșea faptul că la acel moment la această instanță funcționau efectiv 5 judecători definitivi, reclamanta aflându-se în concediu de maternitate, iar pe de altă parte, încărcătura pe judecător de la Tribunalul Specializat Mureș, apropiată de media la nivel național care reclama ocuparea efectivă a posturilor, în mod corect secția pentru judecători a apreciat că, în pofida avizelor pozitive exprimate de instanțele implicate, la acel moment nu era oportun transferul reclamantei.

Secția pentru judecători a analizat cererea de transfer formulată de reclamantă prin raportare la criteriile legale în mod comparativ și cumulativ, fără o ordine de prioritate, dar și prin raportare la necesitatea menținerii unui echilibru între interesul public - buna funcționare a instanțelor implicate - pe care Consiliul Superior al Magistraturii are obligația să-l ocrotească în exercitarea rolului său de garant al independenței justiției si interesul legitim privat al reclamantei, reținând în mod corect ponderea mare a posturilor de judecător efectiv vacante de la nivelul Judecătoriei Reghin, precum și necesitatea ocupării efective a posturilor de la Tribunalul Specializat Mureș.

Arătă că oportunitatea în luarea unei decizii reprezintă, conform jurîsprudenței, capacitatea pe care o are organul care emite respectivul act administrativ de a alege, dintre mai multe soluții posibile și egale în aceeași măsură, pe cea care corespunde cel mai bine interesului public care trebuie satisfăcut, cu respectarea raportului dintre interesul individual și cel general, oportunitatea se află în strânsă legătură cu puterea discreționara a administrației publice, existând o marjă de libertate lăsată la libera apreciere a unei autorități, astfel că în vederea atingerii scopului indicat de legiuitor să poată recurge la orice mijloc de acțiune, în limitele competenței sale.

Soluția de respingere a cererii de transfer a reclamantei a fost adoptată în limitele competențelor legale și cu respectarea dispozițiilor prevăzute la art. 60 și urm. din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicata, cu modificările și completările ulterioare.

În cauză, nu sunt îndeplinite cerințele excesului de putere, în condițiile în care respingerea cererii de transfer a reclamantei s-a realizat prin luarea în considerare a tuturor criteriilor prevăzute de lege, iar situația personală a reclamantei nu reprezenta o situație excepțională care să ducă la inversarea raportului de preeminență al interesului public față de drepturi și interese private.

De asemenea, arată că pentru a evidenția vreun element de fapt care ar putea permite, sub aspectul scopului sau efectului creat, reținerea unui comportament de restricție, preferință, excludere sau deosebire aplicat acesteia, în raport cu persoane aflate în situații similare și pentru ca o faptă să fie calificată discriminatorie, trebuie să fie îndeplinite în mod cumulativ următoarele condiții:

- Să existe un tratament diferențiat, manifestat prin deosebire, excludere, restricție sau preferință față de persoane sau situații aflate în poziții comparabile;

- Să existe un criteriu de discriminare, potrivit art. 2 alin. (1) din O.G. nr. 137/2000;

- Tratamentul diferențiat să nu fie justificat obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere a acelui scop să nu fie adecvate și necesare.

- Scopul sau efectul tratamentului diferențiat trebuie să fie restrângerea, înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate, a unui drept recunoscut de lege.

Este evident că faptele considerate ca discriminatorii nu pot fi echivalate sau asimilate cu procesul legislativ, în speță cu situațiile ce implică adoptarea, modificarea, completarea sau abrogarea unor prevederi legale de către legiuitor.

Așadar, contrar susținerilor reclamantei, arată că nu sunt întrunite cerințele existenței unei discriminări, așa cum este definită de art. 2 din O.G. nr. 137/2000 întrucât, pe de o parte, nu a existat o restrângere, o înlăturare a recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate, a drepturilor și a libertăților fundamentale ale reclamantei în condițiile în care nu este reglementat nîciun drept al acesteia la transfer, iar pe de altă parte, nu s-a pus problema de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, sex, orientare sexuală, vârstă, handicap, boală cronică necontagioasă. Infectare HIV, apartenență la o categorie defavorizată, reclamanta neinvocând vreun astfel de criteriu de discriminare.

În fine, intimatul subliniază că Secțiile corespunzătoare ale Consiliului analizează fiecare cerere de transfer în funcție de circumstanțele specifice și de criteriile legale. În aceste condiții, rațiunile avute în vedere de secția pentru judecători în cadrul soluțiilor respective sunt diferite, întrucât au avut la bază cereri formulate în sesiuni de transferuri diferite sau de titulari diferiți, instanțele implicate în procedura transferului având specific dinamic distinct cu privire la situația posturilor vacante, încărcătura și volumul de activitate, fiind invocate și circumstanțe personale și profesionale diferite.

IV. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție asupra contestației

Analizând actele și lucrările dosarului, în raport de obiectul cererii de chemare în judecată și de dispozițiile legale incidente în cauză, Înalta Curte reține următoarele:

Prin Hotărârea secției pentru judecători nr. 2402 din 10.11. 2022, s-a dispus respingerea cererii de transfer formulată de reclamantă, judecător cu grad profesional de tribunal, de la Judecătoria Reghin la Tribunalul Specializat Mureș, reținându-se în motivarea în drept a hotărârii incidența dispozițiilor art. 61

2

din Legea nr. 303/2004 modificată și republicată, potrivit cărora:

"La soluționarea cererilor de transfer ale judecătorilor la alte instanțe și ale procurorilor la alte parchete se au în vedere următoarele criterii:

a) motivele cuprinse în avizele consultative motivate și punctele de vedere prevăzute la art. 60 alin. (1);

b) volumul de activitate al instanței sau al parchetului de la care se solicită transferul și la care se solicită transferul, numărul posturilor vacante și al posturilor temporar vacante la instanțele sau la parchetele implicate și dificultățile de ocupare a acestora;

c) specializarea judecătorului sau a procurorului, specializările complementare, vechimea în cadrul secției sau al completului corespunzător specializării;

d) vechimea la instanța sau la parchetul de la care se solicită transferul;

e) vechimea efectivă în funcția de judecător sau, după caz, de procuror;

f) vechimea în gradul aferent instanței sau parchetului la care se solicită transferul;

g) disponibilitatea de a activa în secția sau în completul corespunzător specializării postului vacant;

h) domiciliul sau, după caz, reședința solicitantului;

i) distanța dintre domiciliul sau, după caz, reședința și sediul instanței sau al parchetului la care funcționează judecătorul sau procurorul și posibilitățile reale de navetă, inclusiv timpul afectat acesteia;

j) starea de sănătate și situația familială."

În motivarea în fapt a actului contestat s-a arătat, în esență, că transferul reclamantei de la Judecătoria Reghin la Tribunalul Secializat Mureș nu poate fi acordat, în considerarea deficitului de personal de la Judecătoria Reghin (instanță care își desfășoară activitatea cu un nr. de 7 judecători dintr-o schemă de 8 de posturi) și în considerarea faptului că la această instanță funcționează efectiv 5 judecători definitivi, iar doamna judecător se află în concediu de maternitate, iar pe de altă parte, încărcătura de judecător la Tribunalul Specializat Mureș este apropiată de medial la nivel național, secția pentru judecători apreciind, în pofida avizelor pozitive, că nu este oportun transferul reclamantei.

Înalta Curte reține că reclamanta judecător activează în cadrul Judecătoriei Reghin, având o vechime în funcție de 9 ani și 11 luni și vechime în gradul profesional de tribunal de 3 ani și 10 luni, formulând cerere de transfer de la Judecătoria Reghin la Tribunalul Specializat Mureș în temeiul dispozițiilor art. 110 din Legea nr. 303/2004, potrivit cărora "Judecătorii și procurorii care au dobândit un grad profesional superior ca urmare a concursului de promovare până la data intrării în vigoare a prezentei legi pot fi transferați la instanțele și parchetele superioare."

Referitor la argumentul privind existența unei fapte de discriminare între situația proprie creată ca urmare a respingerilor repetate ale cererilor sale de transfer la instanța superioară și situația colegilor judecători care au participat la concursurile de promovare efectivă în aceeași perioadă, Înalta Curte are în vedere dispozițiile art. 2 alin. (1)-(3) din Ordonanța Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, conform cărora:

(1) Potrivit prezentei ordonanțe, prin discriminare se înțelege orice deosebire, excludere, restricție sau preferință, pe bază de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, sex, orientare sexuală, vârstă, handicap, boală cronică necontagioasă, infectare HIV, apartenență la o categorie defavorizată, precum și orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social și cultural sau în orice alte domenii ale vieții publice.

(2) Dispoziția de a discrimina persoanele pe oricare dintre temeiurile prevăzute la alin. (1) este considerată discriminare în înțelesul prezentei ordonanțe.

(3) Sunt discriminatorii, potrivit prezentei ordonanțe, prevederile, criteriile sau practicile aparent neutre care dezavantajează anumite persoane, pe baza criteriilor prevăzute la alin. (1), față de alte persoane, în afara cazului în care aceste prevederi, criterii sau practici sunt justificate obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere a acelui scop sunt adecvate și necesare."

Critica reclamantei este neîntemeiată, nefiind îndeplinite condițiile pentru a se putea reține în sarcina pârâtului, în sensul textului legal anterior menționat, un comportament de restricție, preferință, excludere sau deosebire în raport de persoane aflate în situații similare, întrucât aceasta ar însemna suprapunerea unor dispoziții legale care reglementează proceduri distincte de promovare a judecătorilor, respectiv cele prevăzute de dispozițiile art. 46

1

alin. (1) din Legea nr. 303/2004 (promovarea efectivă a judecătorilor) și cele prevăzute de dispozițiile art. 45 din același act normativ, referitoare la promovarea pe loc a judecătorilor, de acestea din urmă beneficiind reclamanta.

Așadar, din această perspectivă și pentru aceste considerente, ținând cont de faptul că procedurile de promovare la care reclamanta face referire se desfășoară în temeiul unor dispoziții legale diferite și în condiții diferite, nu poate fi reținută existența unei fapte de discriminare, urmând a se proceda la examinarea celorlalte critici cuprinse în contestația reclamantei.

Reclamanta a contestat legalitatea hotărârii de respingere a cererii de transfer prin raportare la modalitatea în care pârâtul a aplicat criteriile prevăzute de lege situației de fapt, în virtutea marjei sale de apreciere, astfel că vor fi avute în vedere dispozițiile art. 60 alin. (1) și art. 61^ 2 din Legea nr. 303/2004, modificată și republicată.

În acest context, Înalta Curte, în analiza criticilor formulate de către reclamantă, subliniază că cele 10 criterii prevăzute de dispozițiile art. 61^ 2 din Legea nr. 303/2004 la soluționarea cererilor de transfer ale judecătorilor nu au o ordine de prioritate și reclamă o evaluare comparativă și cumulativă, evaluare care trebuie realizată de către pârât într-o modalitate care să nu conducă la exces de putere, în sensul art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, respectiv depășirea limitelor dreptului de apreciere prin încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale cetățenilor, prevăzute de Constituție sau de lege.

Așadar, Înalta Curte observă că reclamanta deține gradul profesional de tribunal de peste 3 ani, perioadă în care a formulat mai multe cereri de transfer, toate acestea fiind respinse, experiența acesteia nefiind, așadar, valorificată la nivelul instanței la care aceasta are dreptul să funcționeze, în condițiile în care beneficiază de toate drepturile aferente acestui grad profesional.

De asemenea, reține că în temeiul art. 60 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare, Curtea de Apel Târgu Mureș, Tribunalul Specializat Mureș și Judecătoria Reghin au avizat favorabil cererea formulată de reclamantă.

Înalta Curte constată ambiguitatea motivării hotărârii contestate, în ceea ce privește afectarea activității Judecătoriei Reghin prin acordarea transferului reclamantei, care nu este susținută de vreun mijloc de probă.

În ceea ce privește deficitul de personal al judecătoriei, comparativ cu instanța la care se solicită transferul (Tribunalul Specializat Mureș), se reține, fără a se cenzura dreptul de apreciere al pârâtului, că la nivelul judecătoriei există un singur post vacant, iar la nivelul tribunalului tot un singur post vacant, astfel încât, în mod singular, nici acest criteriu nu poate conduce prin sine însuși la concluzia că prin transferul reclamantei activitatea judecătorie ar fi grav afectată, câtă vreme și instanța la care se solicită transferul are un număr similar de posturi vacante, iar reclamanta are vocația ocupării unui asemenea post ca urmare a deținerii gradului profesional de tribunal de mai mult de 3 ani.

Este neîntemeiată apărarea pârâtului referitoare la necesitatea menținerii unui echilibru între interesul public - buna funcționare a instanțelor implicate - pe care are obligația să-l ocrotească și interesul legitim privat al reclamantei, având în vedere că la cele 2 instanțe era vacant un singur post și ambele instanțe au înregistrat în anul de referință 2021, în ceea ce privește încărcătura (cauze/judecători și cauze/schemă), valori sub media națională.

În considerarea celor reținute, observând că pârâtul a procedat strict la analiza a două criterii din cele 10 prevăzute de dispozițiile legale care reglementează procedura transferului judecătorilor, criterii care sunt apreciate ca nefiind sustenabile pentru adoptarea măsurii respingerii cererii de transfer, Înalta Curte constată că dreptul legitim al reclamantei, în ceea ce privește concretizarea dreptului său de a funcționa la tribunal, ca urmare a deținerii gradului profesional, a fost ignorat de către pârât pe baza unor argumente nevalide.

Fără a nega dreptul de apreciere al pârâtului, este evident că exercitarea acestui drept impune respectarea unui echilibru rezonabil între interesul public pe care autoritatea este obligată să îl apere și drepturile sau interesele legitime și rezonabile ale reclamantei, cererea fiind întemeiată din perspectiva analizării și aplicării criteriilor prevăzute de art. 61^2 din Legea nr. 303/2004 republicată, cu modificările și completările ulterioare.

V. Temeiul legal al soluției adoptate

În raport de cele expuse anterior, Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază că aceasta a fost emisă fără o analiză temeinică și fundamentată a criteriilor prevăzute de lege, motiv pentru care în baza art. 18 din Legea nr. 554/2004 și a art. 61

1

alin. (7) din Legea nr. 303/2004 raportat la art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, Înalta Curte va admite contestația, va anula Hotărârea nr. 2402 din 10.11.2022 a secției pentru Judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii și va obliga intimatul Consiliul Superior al Magistraturii la emiterea unei hotărâri prin care să dispună transferul contestatoarei de la Judecătoria Reghin la Tribunalul Specializat Mureș.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite contestația formulată de A. împotriva Hotărârii nr. 2402 din 10 noiembrie 2022 a Consiliului Superior al Magistraturii, secția pentru Judecători.

Anulează Hotărârea nr. 2402 din 10.11.2022 a Consiliului Superior al Magistraturii.

Obligă intimatul Consiliul Superior al Magistraturii la emiterea unei hotărâri prin care să dispună transferul contestatoarei A. de la Judecătoria Reghin la Tribunalul Specializat Mureș.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 2 martie 2023, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.