ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2755/2023

Ședința publică din data de 23 mai 2023

Asupra contestației de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecare înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție – secția de contencios administrativ și fiscal la data de 27.12.2022, contestatoarea A., în contradictoriu cu intimații Consiliul Superior al Magistraturii și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, a formulat contestație împotriva Hotărârii nr. 2614 emisă la data de 15 noiembrie 2022 de secția pentru Judecători a Consiliului Superior al Magistraturii, solicitând anularea acesteia și obligarea intimatului să emită o nouă hotărâre prin care să dispună transferul său de la Judecătoria Măcin la Judecătoria Oradea.

În motivarea contestației, a susținut în esență contestatoarea că a fost numită judecător la Judecătoria Măcin prin decretul nr. 1209/21.12.2017, urmare a promovării concursului de admitere în magistratură organizat în baza art. 33 din Legea nr. 303/2004, iar cu ocazia sesiunilor de transfer din cursul anului 2022 a formulat cereri prin care a solicitat transferul la Judecătoria Oradea, iar cererile sale i-au fost respinse.

Invocând dispozițiile art. 61

2

din Legea nr. 303/2004, cu modificările și completările ulterioare, susține contestatoarea că, respectivele criterii prevăzute de această normă nu au ordine de prioritate, analizându-se cumulativ, sens în care apreciază că standardul de claritate și predictibilitate impus de Convenția pentru apărarea drepturilor omului este încălcat, neexistând nici un reper concret cu privire la modul în care se soluționează cererile de transfer.

În drept, contestatoarea a invocat generic Legea nr. 303/2004, cu modificările și completările ulterioare, precum și Legea nr. 317/2004.

Doar intimatul Consiliul Superior al Magistraturii a formulat întâmpinare și, fără a invoca excepții, a solicitat respingerea, ca neîntemeiată a cererii de chemare în judecată formulată de reclamantă, susținând în esență că nu a fost răsturnată prezumția de legalitate a actului atacat.

Procedura de soluționare a contestației

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a contestației și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 200-201 C. proc. civ.

În temeiul art. 201 alin. (3) și (6) C. proc. civ., prin Rezoluția Președintelui completului învestit aleatoriu cu judecarea dosarului, din data de 03.03.2023, s-a fixat primul termen pentru soluționarea contestației, la data de 23.05.2023, în ședință publică, cu citarea părților, când, având în vedere stadiul dosarului, fiind primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe, verificând dacă este competentă general, material și teritorial să judece pricina, conform art. 131 alin. (1) C. proc. civ., din oficiu a invocat excepția necompetenței materiale a Înaltei Curți de Casație și Justiție – secția de contencios administrativ și fiscal de a soluționa contestația formulată împotriva Hotărârii nr. 2614 din data de 15.11.2022 emisă de secția pentru Judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, prin raportare la dispozițiile art. 9 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările și completările ulterioare, în vigoare la data de 15 noiembrie 2022 (data emiterii Hotărârii nr. 2614)și, luând act că nu există cereri prealabile formulate, contestatoarea solicitând în cadrul contestației și judecarea cauzei în lipsa sa, a reținut cauza pentru a se pronunța cu privire la aceasta, fiind recunoscut și consacrat caracterul absolut al excepției.

Soluția Înaltei Curți asupra excepției necompetenței materiale, invocată din oficiu

Înalta Curte, în temeiul art. 131 alin. (1) și art. 248 alin. (1) și (2) coroborat cu art. 132 alin. (1) și (3) din C. proc. civ., examinând cu prioritate excepția necompetenței sale materiale de a soluționa în primă instanță prezenta contestație, excepție invocată din oficiu, urmează a o admite, având în vedere următoarele considerente:

Se constată că prin cererea depusă și înregistrată la data de 27.12.2022 pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție –Secția contencios administrativ și fiscal contestatoarea A. a formulat contestație împotriva Hotărârii nr. 2614 din 15 noiembrie 2022 a secției pentru Judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii.

Înalta Curte reține că prin hotărârea contestată s-a respins cererea de transfer de la Judecătoria Măcin la Judecătoria Oradea, formulată de doamna judecător A., delegată în funcția de președinte al Judecătoriei Măcin.

Analizând astfel conținutul Hotărârii nr. 2614 din data de 15 noiembrie 2022, se constată că aceasta a fost emisă în baza dispozițiilor art. 40 alin. (1) lit. j) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată, cu modificările și completările ulterioare, precum și ale art. 60 și următoarele din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

Astfel, potrivit art. 29 alin. (4)-(9) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată, cu modificările și completările ulterioare:

"Art. 29. – (…)

(4) Hotărârile Consiliului Superior al Magistraturii, în plen și în secții, se iau prin vot direct și secret și se motivează.

(5) Hotărârile plenului privind cariera și drepturile judecătorilor și procurorilor se redactează în cel mult 20 de zile și se comunică de îndată.

(6) Hotărârile prevăzute la alin. (5) se publică în Buletinul Oficial al Consiliului Superior al Magistraturii și pe pagina de internet a Consiliului Superior al Magistraturii în termen de 10 zile de la redactare.

(7) Hotărârile prevăzute la alin. (5) pot fi atacate cu contestație de orice persoană interesată, în termen de 15 zile de la comunicare sau de la publicare, la secția de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție. Contestația se judecă în complet format din 3 judecători.

8) Contestația formulată de judecătorul sau procurorul vizat de hotărârea prevăzută la alin. (5) suspendă executarea măsurii dispuse cu privire la cariera și drepturile acestuia.

(9) Hotărârea prin care se soluționează contestația prevăzută la alin. (7) este definitivă."

Rezultă așadar că, potrivit art. 29 alin. (5) și (7) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată, cu modificările și completările ulterioare, numai hotărârile Plenului Consiliului Superior al Magistraturii privind cariera și drepturile judecătorilor și procurorilor pot fi atacate cu contestație direct la secția de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Ori, hotărârea contestată în prezenta cauză nu se încadrează în ipoteza reglementată de art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare, întrucât nu este o hotărâre a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, ci o hotărâre a secției pentru Judecători a Consiliului Superior al Magistraturii.

Față de aceste considerente, Înalta Curte constată că în prezenta cauză sunt incidente dispozițiile art. 9 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările și completările ulterioare, în vigoare la data de 15 noiembrie 2022 (data emiterii Hotărârii nr. 2614) conform cărora " Hotărârile secției pentru judecători, respectiv ale secției pentru procurori ale Consiliului Superior al Magistraturii, în orice alte situații decât cele prevăzute la art. 134 alin. (3) din Constituția României, republicată, în care Consiliul Superior al Magistraturii îndeplinește rolul de instanță de judecată în domeniul răspunderii disciplinare a judecătorilor și procurorilor, pot fi atacate la secția de contencios administrativ a curții de apel competente, conform dreptului comun".

Cum în cauză dreptul comun în materie de contencios administrativ îl reprezintă Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, raportat la calitatea contestatoarei, de persoană fizică și la domiciliul acesteia (situat în str. x, județ Tulcea, arondat Curții de Apel Constanța) sunt aplicabile dispozițiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, conform cărora " Reclamantul persoană fizică ….se adresează exclusiv instanței de la domiciliul …său."

În consecință, cum hotărârea ce face obiectul contestației, emisă de secția pentru Judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, nu este pronunțată în materie disciplinară, contestarea acesteia se face conform dreptului comun, reprezentat de dispozițiile Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, respectiv art. 10 alin. (1) teza a doua și alin. (3) din Legea nr. 554/2004, conform cărora, raportat la rangul central al emitentului actului, competența materială de soluționare în fond revine secției de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel Constanța, instanță competentă teritorial în raport cu domiciliul contestatoarei.

Temeiul de drept al soluției

Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 248 alin. (1) și (2), coroborat cu art. 131 și art. 132 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepția necompetenței materiale de soluționare a cauzei, invocată din oficiu și, având în vedere prevederile art. 9 din Legea nr. 304/2004 și art. 10 alin. (1) teza a doua și alin. (3) din Legea nr. 554/2004, va declina competența de soluționare a contestației formulate de contestatoarea A., în contradictoriu cu intimații Consiliul Superior al Magistraturii și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, împotriva Hotărârii nr. 2614 emisă la data de 15.11.2022 de secția pentru Judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, în favoarea Curții de Apel Constanța – secția de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția necompetenței materiale de soluționare a cauzei, invocată din oficiu.

Declină competența de soluționare a contestației formulate de contestatoarea A., în contradictoriu cu intimații Consiliul Superior al Magistraturii și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, împotriva Hotărârii nr. 2614 emisă la data de 15.11.2022 de secția pentru Judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, în favoarea Curții de Apel Constanța – secția de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 23 mai 2023.