ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1168/2024

Ședința publică din data de 28 februarie 2024

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a, contencios administrativ și fiscal, la data de 06.01.2021, sub nr. de dosar x/2021, reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a chemat în judecată pe pârâtul A., solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța în cauză să constatate calitatea de colaborator al fostei Securității în ceea ce îl privește pe pârât.

Curtea de Apel București, secția a VIII-a, contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 361 din 01.03.2022, a admis acțiunea reclamantului Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității și a constatat calitatea pârâtului A. de colaborator al fostei Securității.

Împotriva sentinței a declarat recurs pârâtul, care a solicitat casarea acesteia și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe.

3.1. În primul motiv de recurs, încadrat în drept în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., recurentul a susținut faptul că hotărârea fost dată de un alt judecător decât cel stabilit în mod aleatoriu, iar compunerea instanței a fost schimbată în mod nejustificat după ce judecătorul căruia i s-a repartizat inițial cauza i-a încuviințat acestuia administrarea probei cu înscrisurile aflate în posesia instituției intimate.

3.2. În cel de-al doilea motiv de recurs, încadrat în drept în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., recurentul a arătat că judecătorul fondului cauzei a încălcat normele de procedură, respectiv cele ale art. 29 alin. (2) raportat la art. 254 alin. (1) și (2), art. 259, art. 263 și art. 271 alin. (1) C. proc. civ., împrejurare ce atrage nulitatea hotărârii pronunțate.

În dezvoltarea acestui motiv de recurs au fost formulate de către recurent critici de nelegalitate cu privire la hotărârea judecătorească atacată ce vor fi prezentate în continuare.

3.2.1. Așa cum rezultă din încheierile de ședință din datele de 15.12.2021, 15.02.2022 și 01.03.2022, judecătorul fondului, prin nesocotirea rolului său activ, prevăzut ca obligație în art. 29 C. proc. civ., și cu vădită rea-credință, a înlăturat în mod nemotivat toate probele deja încuviințate pârâtului de către judecătorul învestit aleatoriu, fără să respecte dispozițiile art. 259 C. proc. civ.

3.2.2. O altă încălcare a regulilor de procedură de către judecătorul fondului se referă la respingerea cererii de completare a probatoriului depusă la termenul din data de 15 februarie 2022, respectiv la primul termen după ce reclamanta a depus niște hârtii albe intitulate "proces-verbal" din 18.11.2020 în care se enumerau alte două note de constatare ce nu au fost anexate la cererea de chemare în judecata, respectiv S/DJ/151/12.04.2018 și S/DJ/133/12.04.2018.

Recurentul arată că, prin obligarea reclamantei să depună la dosar și cele două note de constatare, judecătorul fondului avea posibilitatea să lămurească paradoxul din nota de constatare nr. x/13.03.2018 unde, la pct. 7 "(…) Colegiul CNSAS a dispus eliberarea unei adeverințe pe numele d-lui A.", ceea ce semnifică faptul că, la data de 05.12.2017, când s-a întocmit procesul-verbal prin care s-a analizat nota de constatare nr. x din 18.02.2015, acesta nu avea calitatea de colaborator al Securității.

3.2.3. Recurentul menționează faptul că instanța de fond a încălcat drepturile sale la apărare și la un proces echitabil, în contextul în care hotărârea judecătorească a fost fundamentată numai pe notele informative anexate selectiv la acțiune.

Parte opinează în sensul că cele 109 note informative regăsite în dosarele anexate la acțiune, cărora judecătorul fondului le-a acordat forță probantă, nu pot face dovada colaborării sale cu Securitatea. La dosar există 3 note informative olografe semnate "B." ce îi sunt atribuite, însă raportul de expertiză criminalistică nr. 87/14.06.2008 este lovit de nulitate absolută pentru încălcarea prevederilor art. 11 din H.G. nr. 368/1998 privind înființarea și organizarea Institutului Național de expertize criminalistice. În fine, recurentul arată și faptul că celelalte note informative nu dovedesc în niciun mod identitatea dintre acesta și sursa "B.".

3.3. Recurentul arată că prima instanță nu a soluționat excepția lipsei calității procesuale pasive ce a fost invocată prin întâmpinare. Pe acest aspect, parte arată că se impune admiterea excepției aflate în discuție, întrucât nu avea calitatea de "Luptător pentru Victoria Revoluției din decembrie 1989", potrivit definiției aflate la art. 3 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 341/2004.

4.1. Intimatul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a formulat întâmpinare în care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, pentru apărările prezentate la dosar.

4.2. Recurentul a depus răspuns la întâmpinare .

5.1. La termenul de judecată din data de 19.10.2023, Înalta Curte a respins cererea recurentului de suspendare a cauzei până la soluționarea dosarului penal nr. x/2021 al Parchetului de pe lângă Judecătoria sectorului 3, întrucât a apreciat că nu sunt întrunite condițiile impuse de prevederile art. 413 alin. (1) pct. 1 și 2 C. proc. civ., între cele două cauze neexistând o legătură în sensul normelor anterior arătate.

5.2. La același termen de judecată, instanța de control judiciar a respins cererea recurentului de înscriere în fals, cu motivarea că această cerere a fost formulată pentru prima oară în fața instanței de fond și a fost respinsă, iar partea avea posibilitatea să recureze această soluție.

5.3. Înalta Curte a respins cererea recurentului de administrare a probei cu înscrisuri, cu motivarea că nu este vorba despre înscrisuri noi. Totodată, în raport de invocarea motivului de casare reglementat de prevederile art. 488 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., a dispus efectuarea unei adrese la instanța de fond pentru a se comunica hotărârea Colegiului de conducere al instanței de înlocuire a domnului judecător C. cu doamna judecător D., precum și planificările de ședință. Aceste acte se regăsesc la dosar.

6.1. Considerații generale

Așa cum s-a prezentat la pct. 1 al deciziei de față, intimatul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a investit instanța de contencios administrativ cu acțiunea în constatarea calității recurentului A. de colaborator al fostei Securității.

După cum s-a menționat la pct. 2 al aceleași decizii, prima instanță a admis acțiunea și a constatat că sunt îndeplinite cumulativ condițiile impuse de prevederile art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, cu modificările și completările ulterioare, pentru constatarea calității de colaborator a recurentului, reținând, în esență, următoarele argumente juridice:

Pârâtul a furnizat informații privitoare la opiniile politice ale colegilor, la atitudinile naționaliste ale acestora, la fapte făcute de aceștia în susținerea libertății de exprimare și împotriva cenzurii impuse de regimul comunist, la dorința de a pleca din țară, privitoare la percepția acestora cu privire la condițiile de viață și sociale în care trăiau și munceau, cu privire la modul în care funcționa Securitatea și în legătură cu felul în care își îndeplineau atribuțiile profesionale.

Toate aceste informări au fost prelucrate de către structura Securității care îl recrutase, iar pe baza lor s-au determinat măsuri de adoptat și organe de sesizat. Prin natura lor, toate aceste informări sunt intruzive cu privire la dreptul la viață privată, dreptul la credința religioasă proprie și dreptul la libera exprimare.

Curtea de Apel a reținut faptul că simpla obținere a unor informații cu caracter personal referitoare la cei urmăriți de Securitate, fără cunoștința lor și fără acordul acestora și pentru motive care nu aveau de a face cu apărarea intereselor naționale, constituie violarea dreptului la viață privată.

Ca atare, informațiile furnizate vizează îngrădirea dreptului la viață privată, consacrat de art. 12 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, de art. 17 din Pactul Internațional privind Drepturile Civile și Politice), precum și a dreptului la libertatea cuvântului (art. 28 din Constituția României din 1965, art. 19 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, art. 19 din Pactul Internațional privind Drepturile Civile și Politice).

Înalta Curte apreciază că prima instanță a analizat în mod detaliat și judicios dispozițiile normative comunitare și naționale incidente pe subiectul analizat, susținerile părților litigante, precum și întregul probatoriu administrat în cauză, respectiv înscrisuri și expertiza tehnică de specialitate, iar concluzia la care a ajuns este corectă.

Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurent, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatului, Înalta Curte reține:

6.2. Motivul de recurs prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. ("dacă hotărârea a fost pronunțată de un alt judecător decât cel care a luat parte la dezbaterea pe fond a procesului sau de un alt complet de judecată decât cel stabilit aleatoriu pentru soluționarea cauzei ori a cărei compunere a fost schimbată, cu încălcarea legii")

Recurentul invocă încălcarea ultimelor două teze din norma anterior citată.

Înalta Curte apreciază că motivul de casare analizat este nefondat.

Acțiunea dedusă judecății ce formează obiectul dosarului nr. x/2021 aflat pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a, contencios administrativ și fiscal a fost repartizat la completul 17 F, având ca titular pe dl. judecător C., care a participat la ședințele de judecată din datele de 23.04.2021 și, respectiv, 08.09.2021 (a se vedea filele x din vol. II dosar fond). Judecătorul anterior nominalizat a fost mutat la secția a IX-a a Curții de Apel București (prin hotărârea Colegiului de conducere al instanței nr. 205 din 09.09.2021)și a fost înlocuit cu doamna judecător D., componența completului fiind modificată începând cu data de 01.10.2021, așa cum rezultă din hotărârea Colegiului de conducere al instanței nr. 216/30.09.2021 și din planificarea ședințelor de judecată din perioada 01.10.2021 - 01.03.2022.

În fine, este de observat faptul că judecătorul ce a reținut cauza în pronunțare la termenul de judecată din data de 01.03.2022 a fost președintele completului și la termenele de judecată din datele de 15.02.2022 și, respectiv 15.12.2021, în faza cercetării judecătorești.

6.3. Motivul de recurs prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. ("când, prin hotărârea dată, instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității"),

Motivul de casare în discuție are în vedere neregularități procedurale, precum și nerespectarea unor principii fundamentale care guvernează desfășurarea procesului, în speță, principiul dreptului la apărare și principiul dreptului la un proces echitabil.

6.3.1. Înalta Curte apreciază că sunt nefondate criticile de nelegalitate ale sentinței prezentate la pct. 3.2.1. și pct. 3.2.2 din decizie

La termenul de judecată din data de 23.04.2021, instanța de fond a pus în vedere intimatului să depună la dosar Procesul-verbal nr. x/18.11.2020 al Colegiului Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității.

La termenul de judecată din data de 08.09.2021, prima instanță a încuviințat pentru ambele părți proba cu înscrisuri. Pentru recurent, instanța a încuviințat proba cu înscrisurile depuse la dosar până la acel moment, precum și emiterea unei adrese la partea adversă pentru a comunica dacă acesta a solicitat anularea certificatului de revoluționar după intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 95/2014, dacă în anul 2010 recurentul avea calitatea de Luptător pentru Victoria Revoluției sau se încadra în altă categorie și dacă, începând cu anul 2015, mai figura în evidentele sale, iar în caz afirmativ să precizeze în ce calitate figura.

La dosarul cauzei, au fost depuse: Procesul-verbal nr. x/18.11.2020 al ședinței Colegiului Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității .

La termenul de judecată din data de 23.04.2021, instanța de fond a pus în vedere intimatului să depună la dosar întreaga documentație care a stat la baza întocmirii notei de constatare nominalizate în acțiunea dedusă judecății.

La termenul de judecată din data de 15.02.2022, judecătorul fondului cauzei a respins: "ca tardive toate probele solicitate la acest moment procesual, față de împrejurarea că până la acest moment a trecut termenul prevăzut de art. 254 C. proc. civ., în care se puteau solicita probe și anume prin întâmpinare sau ulterior depunerii înscrisurilor după al doilea termen, după depunerea înscrisurilor; în ceea ce privește probele care au fost cerute până acum, solicitarea se va respinge față de împrejurarea că aceste probe deja au fost respinse în ședința de judecată din data de 08.09.2021 și în ședința de judecată de azi."

Contrar celor expuse de recurent, instanța de fond a avut un rol activ, a verificat înscrisurile existente la dosar, a dat eficiență dispozițiilor art. 13 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare, întrucât a pus în vedere instituției intimate să depună la dosarul cauzei întreaga documentație care a stat la baza întocmirii notei de constatare nominalizate în acțiunea dedusă judecății.

Așa cum s-a menționat anterior, instanța a expus în cuprinsul încheierii de ședință mai sus menționate argumentele pentru care a procedat la respingerea cererilor suplimentare de probatorii formulate de recurent cu depășirea termenului instituit de art. 254 C. proc. civ.

În plus de aceasta, instanța nu a revenit asupra unor probatorii încuviințate la termene de judecată anterioare, după cum se susține de către recurent.

6.3.2. Înalta Curte apreciază că este nefondată critica de nelegalitate a sentinței prezentată la pct. 3.2.3. din decizie, întrucât prima instanță nu a încălcat dreptul la apărare al recurentului, în contextul în care aceasta s-a pronunțat și asupra cererii sale de probatorii formulată la data de 21.02.2021, și iar la dosar au fost depuse relațiile comunicate de SSPR.

Curtea de Apel a efectuat cercetarea judecătorească în cauză cu respectarea principiului contradictorialității și a avut în vedere probatoriile administrate de ambele părți litigante.

6.3.3. Înalta Curte apreciază că este nefondată critica de nelegalitate a sentinței prezentată la pct. 3.3. din decizie, deoarece instanța de primă jurisdicție s-a pronunțat asupra excepției lipsei calității procesuale pasive a recurentului prin soluția dată în cauză.

În relațiile comunicate, SSPR a menționat următoarele aspecte:

- recurentul nu a solicitat anularea certificatului x eliberat la data de 11.12.2009 pentru calitatea de Luptător Remarcat;

- începând cu anul 2015, recurentul figurează cu cerere LRD nr. x/2015 și cu certificat x.

Ca atare, în mod justificat, prima instanță a considerat că recurentul deținea "titlul de Luptător pentru Victoria Revoluției din decembrie 1989", calitate prevăzută de dispozițiile art. 3 lit. z) din O.U.G. nr. 24/2008, la momentul formulării cererii nr. x/25.05.2010 adresate intimatului de către Secretariatul de Stat pentru Recunoașterea Meritelor Luptătorilor împotriva regimului comunist instaurat în România în perioada 1945-1989 (SSPR).

6.3.4. În raport de toate aspectele anterior prezentate, Înalta Curte apreciază că motivul de casare analizat este nefondat.

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 și art. 28 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare, raportat la art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A. împotriva sentinței civile nr. 361 din 1 martie 2022 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

Pronunțată astăzi, 28 februarie 2024.