ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1057/2024

Cererea de chemare în judecată Prin acțiunea formulată reclamanții A., B., C., D. și E., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiției, au solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea parțială a Ordinului 6245/C din 30.12.2021, respectiv anularea parțială a art. I din respectivul ordin, în ceea ce privește data de la care se plătesc drepturile salariale ale judecătorilor din cadrul judecătorilor, tribunalelor, tribunalelor specializate și a curților de apel la valoarea de referință sectorială de 605,225 RON și obligarea pârâtului Ministerul de Justiție să stabilească data de la care se plătesc drepturile respective ca fiind data de 1.08.2016.

Soluția instanței de fond Curtea de Apel Craiova - secția. de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 70 din 24 noiembrie 2022, a respins excepția privind necompetența teritorială, privind lipsa calității procesuale active și lipsa calității procesuale pasive invocată de pârâtul Ministerul Justiției, prin întâmpinare, a admis excepția prescripției parțiale a dreptului material la acțiune invocată de pârâtul Ministerul Justiției, prin întâmpinare și a respins acțiunea formulată de reclamanții A., B., C., D., E., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiției.

Calea de atac exercitată Împotriva hotărârii instanței de fond reclamanții A., B., C., D. și E. au declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. După o amplă prezentare a situației de fapt, în motivarea recursului, reclamanții arată că au avut calitatea de judecători în cadrul Tribunalului Olt, iar în prezent au calitatea de pensionari. Prin deciziile de actualizare a pensiilor de serviciu au fost actualizate pensiile în conformitate cu dispozițiile art. 82 din Legea nr. 303/2004 și art. 85 din aceeași lege, potrivit cărora, pensiile de serviciu ale judecătorilor și procurorilor se actualizează anual în raport cu salariile judecătorilor și procurorilor în activitate. Actualizarea pensiilor reclamanților a fost determinată de modificarea veniturilor judecătorilor în activitate, modificare intervenită ca urmare a Ordinului 6245/C/30.12.2021 emis de Ministerul Justiției care, prin art. 1 a dispus că drepturile salariale ale judecătorilor se stabilesc având în vedere valoarea de referință sectorială de 605,225 RON începând cu data emiterii ordinului, respectiv cu data de 30.12.2021. Pe de altă parte, se arată că prin Ordinul 2295/7.12.2021 Procurorul General al României a ordonat ca, începând cu data de 1.08.2016, procurorii tuturor parchetelor să fie salarizați având în vedere valoarea de referință sectorială de 605,225lei. Prin urmare, aceeași valoare de referință de 605,225lei se stabilește atât pentru judecători cât și pentru procurori, cu diferența că, pentru procurori se aplică de la data de 1.08.2016, iar pentru judecători se aplica de la data emiterii ordinului, respectiv 30.12.2021, ceea ce reprezintă o vădită discriminare. Dreptul la recalculare și plată, pentru trecut, este limitat la doar două zile, respectiv între data emiterii 30.12.2021 și data aplicării 1.01.2022, situație unică la nivelul familiei ocupaționale Justiție de natură să îi pună pe reclamanți într-o situație de discriminare. Chiar Ordinul nr. 6245/C/30.12.2021 menționează ordine similare emise de alți ordonatori de credite din sistemul judiciar, respectiv Ordinul 221/2020, Ordinul nr. 224/2020, Ordinul nr. 229/2020. Ordinul nr. 102/2.04.2021 sau Ordinul nr. 143/28.12.2020. Prin aceste ordine s-a recunoscut dreptul la calcularea și plata salariilor prin raportarea la VRS 605,225lei, nu doar pentru viitor ci și pentru trecut, începând cu data de 1.08.2016. Recurenții mai invocă și Decizia nr. 8/2021(HP) pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în procedura dezlegării unor chestiuni de drept, apreciind că perpetuarea acestei inegalități este de natură să supună unei situații de evidentă discriminare, în contra literei și spiritului art. 16 din Constituția României, Convenției Europene a Drepturilor Omului, principiilor dreptului european (comunitar), Legii nr. 153/2017 și jurisprudenței constante a instanței constituționale și instanței supreme, Curții Europene a Drepturilor Omului și Curții de Justiție a Uniunii Europene. În opinia recurenților, prin intermediul art. 20 din Constituție, dispozițiile Convenției Europene a Drepturilor Omului sunt direct aplicabile, inclusiv cele ale art. 14 din Convenție, precum și cele ale art. 1 din Protocolul nr. 12 la Convenție, iar caracterul obligatoriu al convenției nu se manifestă doar față de puterea judecătorească a unui stat ci și față de celelalte puteri, legislativă și executivă, după cum rezultă și din par. 29 din Hotărârea CEDO United Commuhist Party of Turkey and others v.Turkey(133/1996/752/951) pronunțată la 30.01.1998. Potrivit art. 1 din Protocolul nr. 12 la CEDO: 1. Exercitarea oricărui drept prevăzut de lege trebuie să fie asigurata fără nici o discriminare bazată în special pe sex, rasă, culoare, limbă, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine națională sau socială, apartenența la o minoritate națională, avere, naștere sau orice altă situație. 2. Nimeni nu va fi discriminat de o autoritate publică pe baza oricăruia dintre motivele menționate în paragraful 1. Recurenții apreciază că instanța de fond în mod greșit a reținut că reclamanții s-au raportat numai la salariile procurorilor și la Ordinul Procurorului General al României nr. 2295/7.12.2021, prin care s-a dispus acordarea VRS de 605,225 din 1.08.2016. Această concluzie a instanței nu poate fi primită, neexistând o asemenea distincție în lege, atât judecătorii, cât și procurorii fiind salarizați conform prevederilor familiei ocupaționale "Justiție". De asemenea, în cuprinsul Notei interne nr. 121215/30.12.2021 a Ministerului Justiției se recunoaște faptul că "la nivelul MJ au fost înregistrate mai multe solicitări de stabilire, prin ordin al ministrului (OMJ) a drepturilor salariale ale judecătorilor și asistenților judiciari, prin raportare la valoarea de referință sectorială VRS 605,225lei, fiind invocate în susținere hotărâri judecătorești executive și definitive". Și în cadrul procedurii prealabile, Ministerul Justiției recunoaște existența unor hotărâri judecătorești definitive și executorii prin care au fost admise astfel de cereri de acordare a VRS de 605,225 RON. Se mai arată că Ordinul MJ 6245/C/30.12.2021 nu acoperă perioada anterioară, iar Ordinul 2295/7.12.2021 al Procurorului General al României acoperă și perioada anterioară, chiar de la 1.08.2016, deci și pentru procurorii pensionați după această dată. În cuprinsul Deciziei nr. 55/31.09. 2021a Înaltei Curți de Casație și Justiție-completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial al României, partea I nr. 1102/19.11.2021 s-a constatat că "plecând de la premisa că un nivel al valorii de referință sectorială de 605,225 RON a fost deja recunoscut altor magistrați aflați în situații identice, instanțele de judecată au a examina discriminarea reglementărilor succesive și de statuat asupra necesității egalizării indemnizației de încadrare la nivelul celui maxim aflat în plată". Prin urmare, recurenții consideră că instanța de fond avea de examinat situația discriminatorie în care au fost discriminați de la data pensionării - august- septembrie 2017 și până la 30.12.2021 (prin nerecunoașterea VRS 605,225lei) atât față de judecătorii în activitate (care au obținut dreptul prin hotărâri judecătorești) cât și față de procurori în general (care au obținut dreptul prin ordin de la 1.08.2016). Or, prin soluția dată, instanța de fond menține în mod cu totul nejustificat o stare de discriminare, deși menirea sa este tocmai de a înlătura asemenea situații. În susținerea recursului sunt indicate și redate texte de lege incidente pricinii și practică judiciară.

Apărările formulate în cauză Intimatul Ministerul Justiției a formulat note de ședință prin care solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Soluția instanței de recurs Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurenți, a apărărilor expuse de intimat, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat. Pentru a ajunge la această soluție instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate. Din actele și lucrările dosarului rezultă că recurenții-reclamanți au solicitat obligarea Ministerului de Justiție ca, în urma anulării art. 1 din Ordinul nr. 6245/C din 30.12.2021 sub aspectul datei de la care se plătesc drepturile salariale ale judecătorilor din cadrul judecătoriilor, tribunalelor, tribunalelor specializate și curților de apel, la valoarea de referință de 605,225 RON, să fie obligat Ministerul să stabilească o nouă dată, și anume 01.08.2016. Având în vedere că acțiunea a fost introdusă la instanța de judecată la data de 01.08.2022, cu depășirea termenului de prescripție de 3 ani, Înalta Curte constată că instanța de fond în mod temeinic și legal a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru perioada 01.08.2016-01.08.2019. Pe fondul cauzei, Înalta Curte reține că instanța de fond în mod corect a reținut că pentru a stabili existența unei situații de discriminare, trebuie ca persoanele care suferă de un tratament diferit bazat pe criteriile de nediscriminare, să se afle în aceeași situație, însă, așa cum rezultă din argumentarea reclamanților, aceștia se raportează la situația procurorilor, nu la cea a judecătorilor aflați în funcție. Instanța de fond a reținut că sistemul de salarizare poate fi modificat sau chiar înlocuit cu un altul care să fie mai adecvat pentru atingerea scopului urmărit, ținând seama și de resursele financiare disponibile în diferite perioade de timp, mai ales câtă vreme diferența dintre Ordinul din prezenta cauză și cel ce reglementa situația procurorilor și-a găsit rațiunea într-un element obiectiv, respectiv existența unor hotărâri judecătorești pentru respectiva perioadă de timp. Astfel fiind, neretroactivitatea legii, nediscriminarea ori restrângerea numai în situații limitativ prevăzute a exercițiului unor drepturi sau libertăți fundamentale, principii consacrate de art. 15 alin. (2), art. 16 alin. (1) și art. 53 din Constituție, în deplină concordanță cu reglementările internaționale invocate, nu sunt încălcate prin dispozițiile Ordinului. Înalta Curte reține că actualizarea pensiei de serviciu a judecătorului urmează o procedură stabilită de lege și se face în raport de indemnizația lunară brută a unui judecător aflat în activitate, recurenții-reclamanți, în calitate de pensionari, neputând avea mai multe drepturi decât judecătorii aflați în plată. În raport cu cele reținute, Înalta Curte constată că toate criticile sunt nefondate, judecătorul fondului apreciind în mod corect și legal starea de fapt dedusă judecății, hotărârea pronunțată nefiind susceptibilă de criticile formulate, dimpotrivă, aceasta a fost dată cu aplicarea corectă a dispozițiilor legale aplicabile cauzei, după cercetarea atentă a fondului și a probatoriilor administrate. Prin urmare, instanța constată că susținerile și criticile recurenților sunt neîntemeiate și nu pot fi primite, iar instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală.

Temeiul legal al soluției instanței de recurs Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.