ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1011/2023

Ședința publică din data de 23 februarie 2023

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal la data de 20.10.2020, sub nr. x/2020, prin declinare de competență prin sentința nr. 72/2020 din 7 octombrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal, reclamanta Întreprindere Individuală A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Concurenței, anularea Ordinului nr. 845/11.10.2019, precum și a Deciziei nr. 30/26.05.2020.

Prin sentința civilă nr. 488 din 30 martie 2021, Curtea de Apel București a admis excepția de inadmisibilitate și a respins acțiunea, ca inadmisibilă.

Împotriva sentinței menționate la pct. I.2 a declarat recurs reclamanta Întreprindere Individuală A., întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.

În motivarea recursului, reclamanta susține că instanța de fond a admis excepția inadmisibilității acțiunii, cu aplicarea greșită a art. 16

1

din Legea nr. 554/2004, reținând că niciuna dintre părțile în litigiu nu a solicitat introducerea în cauză a terțului B. S.R.L., deși instanța a apreciat că se impune participarea lui la judecată.

Recurenta consideră că nu îi poate fi imputabil faptul că terțul nu a participat la judecată, de vreme ce, prin nota de ședință depusă la dosarul cauzei la data de 08.03.2021, nu s-a opus introducerii în cauză a acestei persoane, lăsând la aprecierea instanței necesitatea lărgirii cadrului procesual. Totodată, a solicitat ca instanța de fond să pună în vedere pârâtului Consiliul Concurenței să comunice la dosarul cauzei Decizia de sancționare nr. 3/19.01.2021, prin care a sancționat întreprinderea B. S.R.L. pentru săvârșirea faptei de concurență neloială față de reclamantă, arătând în acest sens că acest act administrativ reprezintă un înscris util în soluționarea prezentei cauze și se impune a fi depus la dosar în vederea pronunțării soluției de introducere în prezenta cauză a societății sancționate.

Cu toate acestea, instanța de fond nu a ținut cont de solicitarea sa de a se completa dosarul cu actul administrativ precizat și nici nu a dispus introducerea în cauză a B. S.R.L., conform propriei convingeri, alegând să rămână în pronunțare asupra excepției de inadmisibilitate a acțiunii.

Astfel, apreciază că instanța de fond a făcut o aplicare greșită a normelor de drept material în cauză, stabilind în mod arbitrar că niciuna dintre părți nu a solicitat introducerea în cauză a terțului, deși, nu s-a opus acestei propuneri ci, din contră, a solicitat completarea înscrisurilor de la dosar cu un act determinant în soluționarea litigiului.

În plus, prin citația comunicată de instanță la data de 24.02.2021, nu se preciza nimic în legătură cu eventuala admitere a excepției de inadmisibilitate a cererii, în cazul în care reclamanta nu solicită în mod expres introducerea în cauză a B. S.R.L., ci, formularea instanței a fost de a preciza "în ce măsură se impune introducerea în cauză a persoanei pretins vătămate de fapta de concurență neloială, respectiv S.C. B. SRL". Or, o astfel de formulare este una evazivă și nu poate duce la reținerea că s-a opus la introducerea în cauză a terțului sau că nu a solicitat în mod expres acest lucru.

Intimatul-pârât Consiliul Concurenței a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, pentru apărările dezvoltate la dosar.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivul de casare invocat - art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamantă este nefondat.

Obiectul acțiunii recurentei îl constituie, după cum bine s-a reținut, verificarea legalității Ordinului nr. 845/11.10.2019 emis de Președintele Consiliului Concurenței, prin care s-a declanșat cercetarea aprofundată a reclamantei pentru pretinsa încălcare a art. 2 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 11/1991 și a Deciziei nr. 30/26.05.2020 prin care aceasta a fost sancționată pentru fapta de concurență neloială constând în denigrarea concurentului B. S.R.L..

Instanța de fond, în temeiul art. 16

1

din Legea nr. 554/2004, a apreciat că prezentul litigiu nu poate fi soluționat fără participarea terțului B. S.R.L., acesta fiind titularul sesizării pârâtului, pretinzându-se denigrat prin fapta reclamantei, iar cum prin decizie au fost tranșate chestiuni de interes direct față de B. S.R.L. (caracterul denigrator al informațiilor transmise de către reclamantă cu privire la terț; aptitudinea faptei de denigrare de a fi lezat interesele acestuia), în mod evident, că actele administrative supuse cenzurii pe calea contenciosului administrativ produc efecte asupra terțului.

Dat fiind însă refuzul exprimat al pârâtului de a solicita introducerea în cauză a terțului, precum și lipsa unui răspuns din partea reclamantei la solicitarea scrisă a instanței în sensul dacă apreciază necesară introducerea în cauză a persoanei pretins vătămate de fapta de concurență neloială, respectiv B. S.R.L., instanța a respins acțiunea, în temeiul art. 16

1

din Legea nr. 554/2004, fără a se pronunța pe fond.

Criticile formulate de recurenta-reclamantă, subsumate motivului de nelegalitate prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., sunt nefondate.

Potrivit dispozițiilor art. 16

1

cu denumirea marginală "Introducerea în cauză a altor subiecte de drept" din Legea nr. 554/2004, în forma în vigoare la data introducerii cererii de chemare în judecată, 25.06.2020, (c)ând raportul juridic dedus judecății o impune, instanța de contencios administrativ va pune în discuția părților necesitatea introducerii în cauză a altei persoane. Dacă niciuna dintre părți nu solicită introducerea în cauză a terțului și instanța apreciază că pricina nu poate fi soluționată fără participarea terțului, aceasta va respinge cererea fără a se pronunța în fond.

Acestor dispoziții din materia contenciosului administrativ le corespund, în procedura civilă generală, prevederile similare ale art. 78 alin. (2) din C. proc. civ., text de lege ce nu a suferit modificări de la momentul intrării în vigoare a Legii nr. 134/2010, potrivit cărora, (î)n materie contencioasă, când raportul juridic dedus judecății o impune, judecătorul va pune în discuția părților necesitatea introducerii în cauză a altor persoane. Dacă niciuna dintre părți nu solicită introducerea în cauză a terțului, iar judecătorul apreciază că pricina nu poate fi soluționată fără participarea terțului, va respinge cererea, fără a se pronunța pe fond.

Pe cale de consecință, în măsura în care natura juridică a litigiului impune, pentru respectarea dreptului la apărare, consacrat de art. 13 din C. proc. civ., cât și a principiul contradictorialității, prevăzut de art. 14 din C. proc. civ., participarea terților (a căror drepturi și obligații ar putea fi afectate de efectele pe care o eventuală declarare a nelegalității actului atacat le-ar produce), stabilirea de către reclamant a unui cadru procesual incomplet este sancționată cu inadmisibilitatea acțiunii. Pe de altă parte, o astfel de sancțiune nu este incidentă în mod automat, prin simpla constatare a viciului actului de sesizare, ci părților litigante le este conferită posibilitatea de a solicita complinirea unei astfel de carențe, prin extinderea cadrului procesual.

Prin notele scrise depuse la dosarul de fond la 8.03.2021, reclamanta a arătat următoarele:

"în ceea ce privește solicitarea instanței de a comunica dacă se impune introducerea în cauză a S.C. B. S.R.L., înțelegem să lăsăm la aprecierea onoratei instanțe de judecată necesitatea ca această societate să devină parte în prezentul litigiu".

Prin recurs, sub aspectul greșitei aplicări de către instanța de fond a art. 16

1

din Legea nr. 554/2004, recurenta-reclamantă susține că nu îi poate fi imputabil faptul că terțul nu a participat la judecată, deoarece prin nota de ședință depusă la dosarul cauzei la data de 08.03.2021, nu s-a opus introducerii în cauză a acestei persoane, lăsând la aprecierea instanței necesitatea lărgirii cadrului procesual.

Înalta Curte constată că aceste critici sunt nefondate.

Deși specificul raporturilor de drept administrativ impune, în unele cazuri, prezența în proces a unor terți, Înalta Curte reține că dispozițiile art. 78 din C. proc. civ. și cele ale art. 16

1

din Legea nr. 554/2004 obligă instanța de judecată doar la punerea în discuția părților a necesității introducerii în cauză a altor persoane, însă nu conferă dreptul de a dispune cu privire la cadrul procesual pasiv, în contra dreptului de dispoziție al părților, reglementat de prevederile art. 9 din C. proc. civ.

Așadar, având în vedere că dispozițiile în discuție sunt de strictă interpretare și impun în sarcina instanței doar obligația de a pune în discuția părților necesitatea introducerii în cauză a altei persoane, nu poate fi primită critica recurentei-reclamante conform căreia nu s-a opus introducerii în cauză, din oficiu, de către instanța de judecată a B. S.R.L. în măsura în care instanța de judecată a apreciat necesară soluționarea cauzei și în contradictoriu cu acest subiect de drept.

Pe de altă parte, această susținere nu poate fi primită în raport de dispozițiile art. 78 alin. (2) C. proc. civ. din a cărei interpretare reiese că, în vederea evitării inadmisibilității cererii, cel puțin una dintre părți trebuie să aibă o conduită activă și să ceară extinderea cadrului procesual, adoptarea unei poziții de genul "înțelegem să lăsăm la aprecierea onoratei instanțe de judecată necesitatea ca această societate să devină parte în prezentul litigiu" nu determină îndeplinirea cerințelor legii.

Totodată, Înalta Curte observă că la termenul din 8.12.2020, instanța de fond a pus în discuție, din oficiu, necesitatea introducerii în cauză a persoanei pretins vătămate de fapta de concurență neloială, respectiv B. S.R.L., în conformitate cu prevederile art. 78 alin. (2) din C. proc. civ., dispunând citarea părților cu mențiunea de a preciza, în ce măsură, se impune introducerea în cauză a terțului menționat.

Având în vedere că, pentru termenul din 16.02.2021, doar pârâtul Consiliul Concurenței a depus un răspuns față de aspectul pus în discuție de instanță, iar acesta nu a fost afirmativ, instanța a apreciat că se impune citarea din nou a reclamantei, pentru termenul de judecată din 30.03.2021, cu aceeași mențiune ca cea de la termenul din 8.12.2020, fiind emisă citație în acest sens.

Contrar susținerilor recurentei-reclamante, Înalta Curte constată că mențiunile din citația emisă la data de 24.02.2021 și comunicată acesteia la 01.03.2021 sunt în concordanță cu dispozițiile art. 78 alin. (2) din C. proc. civ. și cele ale art. 16

1

din Legea nr. 554/2004, din modul de redactare a celor două texte nerezultând vreo obligație a instanței de a aduce la cunoștința părților inițiale și a sancțiunii ce intervine în cazul în care se opun participării în litigiu a terțului, ci doar de a pune în discuția părților necesitatea introducerii în cauză a terțului, astfel cum a și procedat instanța de fond.

Reclamantul, în toate litigiile, are în mod indiscutabil privilegiul fixării cadrului procesual, din punct de vedere al părților pe care înțelege să le cheme în judecată, însă omisiunea introducerii în cadrul procesual a unei părți din raportul juridic dedus judecății nu permite instanței analiza pe fond a cauzei așa cum rezultă cu claritate din dispozițiile art. 16

1

din Legea nr. 554/2004 și art. 78 alin. (2) C. proc. civ., întrucât ar dispune cu privire la drepturile sau interesele legitime ale unei părți fără ca aceasta să fie legal citată și fără a i se oferi posibilitatea exercitării dreptului de apărare în legătură cu pretențiile formulate de reclamant.

În raport de aceste aspecte, în mod corect a reținut instanța de fond că atât timp cât nu s-a solicitat introducerea în cauză a terțului B. S.R.L., pricina nu poate fi soluționată fără participarea acestuia, respingând în mod corect și legal acțiunea.

Pentru considerentele expuse, în temeiul prevederilor art. 496 și art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., coroborat cu art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va respinge recursul reclamantei, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta Întreprinderea Individuală A. împotriva sentinței civile nr. 488 din 30 martie 2021, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

Pronunțată astăzi, 23 februarie 2023.