ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 85/2024

Ședința publică din data de 31 ianuarie 2024

Deliberând asupra admisibilității în principiu a contestației în anulare, constată următoarele:

Prin decizia nr. 738 din 08 noiembrie 2023, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/2023.1, s-a respins, ca nefondat, recursul declarat de recurentul A. împotriva deciziei penale nr. 7/R din data de 23.10.2023, pronunțată de Curtea de Timișoara, secția penală în dosarul nr. x/2023.1.

A fost obligat recurentul la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 340 de RON, rămâne în sarcina statului.

Pentru a dispune astfel, instanța a reținut că, prin decizia penală nr. 7/R din data de 23.10.2023 a Curții de Apel Timișoara, secția penală, s-a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale formulată de inculpatul A. cu privire la prevederile art. 2 alin. (5) din Legea nr. 340/2009.

Curtea a apreciat că decizia Curții Constituționale de soluționare a excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 2 alin. (5) din Legea nr. 340/2009 nu poate avea efecte asupra soluției care vizează recursul declarat de către inculpatul A. împotriva unei hotărâri judecătorești definitive, respectiv decizia penală nr. 679 din data de 27.07.2023 a judecătorului de cameră preliminară de la Tribunalul Timiș.

S-a reținut că împotriva acestei decizii, deși definitivă, contestatorul A. a exercitat calea de atac a recursului sub aspectul respingerii cererii de sesizare a CJUE cu o întrebare preliminară, iar în cadrul procedurii de soluționare a recursului a invocat neconstituționalitatea prevederilor art. 2 alin. (5) din Legea nr. 340/2009, fiind nemulțumit de inexistența unei căi de atac împotriva soluțiilor de respingere a cererilor de sesizare a Curții de Justiție a Uniunii Europene cu o întrebare preliminară, cale de atac reglementată în procedura privind cererile de sesizare a Curții Constituționale cu o excepție de neconstituționalitate.

Împotriva deciziei nr. 738 din 08 noiembrie 2023, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/2023.1, a formulat contestație în anulare contestatorul A..

În susținerea contestației formulate, s-a susținut că nu a fost citat, ulterior pronunțării asupra declarației de abținere formulate de președintele completului de judecată, fiind necesară citarea pentru a se putea prezenta și susține calea de atac a recursului.

Examinând admisibilitatea în principiu a contestației în anulare declarate de contestatorul A., Înalta Curte constată că aceasta este inadmisibilă, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 431 alin. (2) din C. proc. pen., admiterea în principiu a contestației în anulare este condiționată de îndeplinirea cumulativă a cerințelor privind: respectarea termenului de exercitare prevăzut de legea procesual penală, indicarea unor motive din cele expres și limitativ prevăzute de art. 426 din C. proc. pen., precum și invocarea unor dovezi în sprijinul căii extraordinare de atac.

Prealabil analizării motivelor invocate de contestator, Înalta Curte va evidenția limitele și specificul căii de atac a contestației în anulare, astfel cum sunt definite în cuprinsul dispozițiilor art. 426-432 din C. proc. pen., norme care statuează că, fiind o cale de atac de retractare, aceasta poate fi exercitată în cazurile strict și limitativ prevăzute de lege, în scopul anulării unei hotărâri definitive pronunțate cu încălcarea normelor procesual penale, de către instanța care a pronunțat hotărârea cu încălcarea legii anulând hotărârea în scopul înlăturării erorilor de procedură (error in procedendo).

Așa cum s-a subliniat anterior, natura juridică a contestației în anulare, de cale extraordinară de atac, impune valorificarea principiului preeminenței dreptului și al securității raporturilor juridice, potrivit căruia soluția dată în mod definitiv de către o instanță nu poate fi repusă în discuție decât dacă o impun motive substanțiale și serioase.

Legiuitorul a prevăzut în mod explicit procedura contestației în anulare, în cadrul căreia se analizează într-o primă etapă condițiile de admisibilitate și doar în măsura în care constată incidența reală - nu doar formală - a cazului de contestație invocat, instanța trece la analiza temeiniciei cererii, în cadrul căreia verifică cererea formulată de contestator în susținerea cazului sau cazurilor de contestație invocate prin raportare la decizia instanței de recurs a cărei anulare se cere și respectiv la toate actele dosarului.

Potrivit art. 426 din C. proc. pen., împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestație în anulare:

a) când judecata în apel a avut loc fără citarea legală a unei părți sau când, deși legal citată, a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a înștiința instanța despre această imposibilitate.

Referitor la susținerea contestatorului că ulterior pronunțării asupra declarației de abținere formulate de președintele completului de judecată nu s-a dispus citarea contestatorului în susținerea căii de atac a recursului, se constată că motivul de contestație în anulare invocat nu vizează judecata în apel, ci judecata în calea de atac a recursului, care deși se finalizează cu o hotărâre definitivă, prin aceasta nu s-a soluționat fondul cauzei.

În contextul prezentat, Înalta Curte apreciază că inexistența unei concordanțe, cel puțin formale, între motivul invocat de contestator și cazurile de contestație în anulare, prevăzute în mod expres în art. 426 din C. proc. pen., contravine exigențelor art. 431 alin. (2) din C. proc. pen. și atrage inadmisibilitatea contestației.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul recurent A. împotriva deciziei penale nr. 738 din data de 08 noiembrie 2023, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/2023.1.

În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga recurentul la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În temeiul art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 340 de RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul recurent A. împotriva deciziei penale nr. 738 din data de 08 noiembrie 2023, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/2023.1.

Obligă recurentul la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 340 de RON, rămâne sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 31 ianuarie 2024.