ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 387/2024

Ședința publică din data de 21 mai 2024

Deliberând asupra cauzei de față,

În baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 74/F din data de 07 mai 2024 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, s-a luat act că persoana solicitată A. nu a fost de acord să fie predată autorităților judiciare din Germania.

S-a admis cererea autorităților judiciare germane și s-a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare emis la data de 02.04.2024 de către autoritățile judiciare din Germania, respectiv Judecătoria Gustrow, în dosarul având număr de referință 931 Ds 409/19, pe numele persoanei solicitate A..

În baza art. 12 din Decizia - cadru nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002 a Consiliului Uniunii Europene și art. 104 alin. (6) și (10) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, republicată a doua oară, a dispus arestarea persoanei solicitate A. pe o durată de 30 de zile, cu începere de la data de 11.05.2024 și până la data de 09.06.2024, inclusiv, și predarea acesteia către autoritățile judiciare germane.

A dispus emiterea de îndată a mandatului de arestare.

A constatat că persoana solicitată A. a fost reținută și arestată cu începere de la data de 26.04.2024.

Pentru a dispune în acest sens, Curtea de Apel a reținut că, la data 02.04.2024, autoritățile judiciare din Germania, respectiv Judecătoria Gustrow, au emis un mandat european de arestare pe numele persoanei solicitate A.. Mandatul european de arestare a fost dispus în vederea cercetării pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală periculoasă, prevăzută de art. 223 alin. (1), art. 224 alin. (1) din C. pen. german, comisă în calitate de autor, sancționată cu pedeapsa maximă de 10 ani închisoare.

În fapt, autoritățile judiciare din Germania au reținut în sarcina persoanei solicitate A. următoarele:

La data săvârșirii infracțiunii, respectiv 23.06.2019, în urma unor atacuri verbale anterioare ale lui B.. și ale altor persoane care se aflau în fața unei case din localitatea Gollin - Germania, numitul A., care se afla sub influența băuturilor alcoolice, a intrat în apartamentul său și, inițial, a insultat persoanele de la fereastră. Când martorul M. a intrat ulterior în scară, A. s-a grăbit spre el și, dintr-o dată, l-a înjunghiat pe acesta cu un cuțit (cu lungimea lamei de aproximativ 11 cm) sub axilă, apoi amândoi au căzut pe scări într-o încăierare, în care martorul M. a primit un pumn în față, fiind înjunghiat superficial de două ori în partea stângă a feței și înjunghiat ușor în brațul stâng. După ce amândoi s-au ridicat, A. a dat din nou cu cuțitul în direcția martorului. Însă, un alt martor prezent l-a ținut de braț pe A., prevenind astfel alte vătămări. În urma comiterii infracțiunii, victima a suferit fracturi, răni înjunghiate și tăieturi la partea superioară a corpului, fractură la pomeți și contuzii. În urma prelevării unei probe de sânge de la persoana solicitată, a rezultat că aceasta avea o alcoolemie de 1,43 mg/l alcool.

Verificând mandatul european de arestare, Curtea a constatat că acesta îndeplinește condițiile prevăzute de art. 84 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, republicată a doua oară, în sensul că mandatul european de arestare a fost emis de o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene, respectiv Judecătoria Gustrow - Germania, precum și condițiile de conținut și formă prevăzute de art. 87 din aceeași lege.

De asemenea, Curtea a constatat că infracțiunea reținută în sarcina persoanei solicitate este o faptă ce dă naștere la predare, potrivit articolului 97 alin. (1) pct. 14 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, republicată a doua oară, fiind sancționată cu o pedeapsă de cel puțin 3 ani închisoare, nefiind supusă verificării îndeplinirii condiției dublei incriminări. Totuși, Curtea a observat că fapta pentru care este cercetată persoana solicitată este prevăzută și de legislația română ca infracțiune, în dispozițiile art. 193 alin. (2) C. pen. (infracțiunea de lovire sau alte violențe).

Față de natura și gravitatea infracțiunii menționată în mandatul european de arestare emis pe numele persoanei solicitate, având în vedere durata pedepsei privative de libertate care se poate aplica pentru infracțiunea pentru care este cercetată persoana solicitată, Curtea a apreciat că punerea în executare a mandatului european de arestare cu consecința arestării și predării persoanei solicitate către autoritățile judiciare germane este pe deplin justificată, iar măsura se impune pentru buna desfășurare a procedurii de executare și recunoaștere a mandatului european de arestare, ce are la bază principiului recunoașterii și încrederii reciproce, în conformitate cu dispozițiile Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene nr. L 190/1 din 18 iulie 2002.

În fața instanței de fond, persoana solicitată A. a precizat că nu este de acord cu predarea sa către autoritățile judiciare germane, invocând motive ce țin de situația sa familială precum și faptul că a fost arestat în Germania în prezenta cauză timp de 27 de zile, după care a fost liberat și nu i s-au mai impus alte interdicții.

Curtea a observat că motivele invocate de persoana solicitată nu se încadrează în cele expres prevăzute de dispozițiile art. 99 din Legea nr. 302/2004, republicată a doua oară, persoana solicitată nefiind într-o situație specială care ar impune refuzul predării, urmând a se lua în considerare rațiunile ce țin, preponderent, de asigurarea bunei desfășurări a procedurii și recunoașterea și încrederea reciprocă ce stau la baza executării mandatelor europene de arestare.

Împotriva acestei sentințe penale, în termen legal, persoana solicitată A. a formulat contestație, solicitând admiterea acesteia, desființarea sentinței penale atacate și pe cale de consecință, respingerea solicitării formulate de autoritățile germane.

Examinând contestația formulată de persoana solicitată A., în conformitate cu art. 425

1

C. proc. pen., raportat la art. 110 din Legea nr. 302/2004, Înalta Curte constată că este nefondată, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 84 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, mandatul european de arestare este o decizie judiciară prin care o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al UE solicită arestarea și predarea de către un alt stat membru a unei persoane, în scopul efectuării urmăririi penale, a judecății sau executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranță privative de libertate.

Potrivit art. 84 alin. (2) din aceeași lege, mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoașterii și încrederii reciproce, în conformitate cu dispozițiile Deciziei - cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene nr. L190/1 din 18 iulie 2002.

În cauză, predarea și arestarea persoanei solicitate se întemeiază pe existența mandatului european de arestare emis la data de 02.04.2024 de autoritățile judiciare din Germania, respectiv de Judecătoria Gustrow, Germania în dosarul de referință nr. x Ds x, față de cetățeanul român A., în vederea cercetării pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală periculoasă, prevăzută de art. 223 alin. (1), art. 224 alin. (1) din C. pen. german, comisă în calitate de autor, sancționată cu pedeapsa maximă de 10 ani închisoare.

Înalta Curte constată că, faptele pentru care se solicită predarea, constituie infracțiuni și potrivit legii române, fiind îndeplinită condiția dublei incriminări, prevăzută de dispozițiile art. 97 din Legea nr. 302/2004, republicată.

Prin urmare, cunoscând o dublă incriminare, faptele persoanei solicitate dau drept la predare, iar pe fondul ei, cererea este întemeiată.

Potrivit art. 98 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată, autoritatea judiciară română de executare refuză executarea mandatului european de arestare, în următoarele cazuri:

a) când, din informațiile de care dispune, reiese că persoana urmărită a fost judecată definitiv pentru aceleași fapte de către un stat membru, altul decât statul emitent, cu condiția ca, în cazul condamnării, sancțiunea să fi fost executată ori să fie în acel moment în curs de executare sau executarea să fie prescrisă, pedeapsa să fi fost grațiată ori infracțiunea să fi fost amnistiată sau să fi intervenit o altă cauză care împiedică executarea, potrivit legii statului de condamnare;

b) când infracțiunea pe care se bazează mandatul european de arestare este acoperită de amnistie în România, dacă autoritățile române au, potrivit legii române, competența de a urmări acea infracțiune;

c) când persoana care este supusă mandatului european de arestare nu răspunde penal, datorită vârstei sale, pentru faptele pe care se bazează mandatul de arestare, în conformitate cu legea română.

Analizând dispozițiile legale sus menționate, Înalta Curte constată că nu există niciunul dintre cazurile de refuz al predării persoanei solicitate și apreciază că nu sunt întrunite nici cerințele de refuz facultativ al predării, potrivit art. 98 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004, republicată, și anume atunci când mandatul european de arestare a fost emis în scopul executării unei pedepse cu închisoarea sau a unei măsuri de siguranță privative de libertate, dacă persoana solicitată este cetățean român și aceasta declară că refuză să execute pedeapsa ori măsura de siguranță în statul membru emitent.

Evaluând cererea formulată de persoana solicitată prin intermediul apărătorului ales, de dispunere a unei măsuri preventive mai puțin intruzive, Înalta Curte o constată neîntemeiată.

Potrivit art. 104 alin. (11) teza finală din Legea nr. 302/2004, în cazul în care instanța dispune executarea mandatului european de arestare, prin hotărârea de predare dispune și arestarea persoanei solicitate în vederea predării către autoritatea judiciară emitentă.

Totodată, potrivit art. 104 alin. (13) din Legea nr. 302/2004:

"După întocmirea sentinței prevăzute la art. 109 sau a încheierii prevăzute la alin. (2) ori (9), după caz, judecătorul emite de îndată un mandat de arestare. Dispozițiile C. proc. pen. cu privire la conținutul și executarea mandatului de arestare se aplică în mod corespunzător."

Din interpretarea sistematică a acestor texte de lege rezultă că, în cazul în care dispune executarea mandatului european de arestare, instanța dispune și arestarea persoanei solicitate în vederea predării către autoritatea judiciară emitentă, prin hotărârea de predare neputându-se lua o altă măsură.

Dispozițiile art. 104 alin. (9)-(11) din Legea nr. 302/2004, sub aspectul posibilității înlocuirii măsurii arestării cu o altă măsură mai blândă, în condițiile prevăzute de art. 211-222 din C. proc. pen., sunt aplicabile doar în cursul judecății, iar nu și după rămânerea definitivă a hotărârii prin care instanța s-a pronunțat asupra executării mandatului european de arestare prin sentință, hotărâre prin care se dispune, în mod obligatoriu, arestarea persoanei solicitate în vederea predării, măsură provizorie care se menține până la predarea efectivă a persoanei solicitate.

Pentru aceste considerente, va respinge, ca nefondată, contestația formulată de persoana solicitată A. împotriva sentinței penale nr. 74/F din data de 07 mai 2024 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori.

Va obliga contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 340 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația formulată de persoana solicitată A. împotriva sentinței penale nr. 74/F din data de 07 mai 2024 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 340 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 21 mai 2024.