ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 321/2024

Ședința publică din data de 23 aprilie 2024

Deliberând asupra contestației formulată de contestatorul A., reține următoarele:

Prin sentința penală nr. 30 din data de 14 martie 2024 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori în baza art. 598 din C. proc. pen. s-a respins, ca inadmisibilă, contestația la executare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei penale nr. 133/06.02.2024 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori în dosarul nr. x/2022.

În esență, Curtea a reținut că petentul A. a formulat contestație la executare, criticând obligarea sa la plata cheltuielilor judiciare către stat, menționând, pe de o parte, că nu el a făcut apel, iar pe de altă parte, criticând soluția pe latură penală.

Curtea a constatat că, deși a contestat cheltuielile judiciare la care a fost obligat prin decizia penală nr. 133/06.02.2024 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori în dosarul nr. x/2023, în ampla motivare scrisă a cererii sale contestatorul A. a criticat aspecte care țin de fondul cauzei penale, ce nu pot fi soluționate pe calea contestației la executare.

În ceea ce privește cheltuielile judiciare la plata cărora a fost obligat contestatorul prin decizia penală nr. 133/06.02.2024 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, Curtea a reținut că numitul A. nu a criticat aspecte ce țin de punerea în executare a cheltuielilor judiciare, ci însăși obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată, or acest aspect nu poate fi contestat pe calea contestației la executare.

Împotriva sentinței penale nr. 30 din data de 14 martie 2024 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, contestatorul A. a formulat contestație.

Contestatorul a solicitat admiterea contestației, arătând, în esență, că a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare în condițiile în care nu a declarat apel în cauză și că decizia penală contestată ar fi netemeinică și nelegală, supusă nulității absolute, cauza sa fiind judecată cu rea intenție, în scopul de a fi respinsă fără a se administra probatoriul solicitat.

Analizând contestația declarată de contestatorul A., în temeiul art. 597 raportat la art. 598 din C. proc. pen. Înalta Curte constată că este nefondată, pentru următoarele considerente:

Prealabil, Înalta Curte amintește că contestația la executare reprezintă mijlocul procesual ce se poate exercita în vederea soluționării incidentelor prevăzute de legea penală sau procesual penală, apărute înaintea sau în cursul executării hotărârii penale definitive ori după executarea hotărârii penale definitive, dar în legătură cu aceasta, fără însă ca prin acest demers să poată fi schimbată sau modificată soluția pronunțată pe fondul cauzei, întrucât aceasta are autoritate de lucru judeca. În literatura de specialitate contestația la executare a fost definită ca un procedeu jurisdicțional de rezolvare a cererilor sau plângerilor, ocazionate de punerea în executare a hotărârilor penale.

Prin contestația la executare nu se reclamă nelegalitatea sau netemeinicia hotărârilor penale definitive, ci nelegalitatea ce s-ar constata prin punerea în executare a hotărârii.

Contestația împotriva executării hotărârii penale se poate face, potrivit art. 598 alin. (1) din Codul de procedură penală, în următoarele cazuri:

a) când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă. În conformitate cu prevederile legii, pot fi puse în executare numai hotărârile judecătorești care au căpătat autoritate de lucru judecat. De la această regulă fac excepție hotărârile care sunt executorii potrivit legii, chiar fiind nedefinitive.

b) când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare. În ipoteza în care, dintr-o eroare a organelor judiciare, este supusă executării o altă persoană, iar nu cea condamnată, instanța de judecată poate să îndrepte această eroare prin intermediul contestației la executare.

c) când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare.

d) când se invocă amnistia, prescripția, grațierea sau orice altă cauză de stingere ori de micșorare a pedepsei.

În acest context, analizând cererea contestatorului, Înalta Curte constată că în speță se critică dispoziția de obligare a acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 200 RON dispuse prin decizia penală nr. 133 din data de 06.02.2024 pronunțată de Curtea de Apel Suceava în dosarul nr. x/2022 și faptul că decizia penală contestată ar fi netemeinică și nelegală, supusă nulității absolute, cauza sa fiind judecată cu rea intenție.

Înalta Curte reține că, în cauza de față, prin sentința penală nr. 267 din data de 18.10.2023, pronunțată de Judecătoria Săveni în dosarul nr. x/2022, în temeiul art. 396 alin. (6) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) teza a II-a din C. proc. pen., s-a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului B. sub spectul săvârșirii infracțiunii de amenințare, prevăzută de art. 206 alin. (1) din C. pen., ca urmare a intervenirii prescripției răspunderii penale, cheltuielile judiciare avansate de stat rămânând în sarcina acestuia.

Împotriva acestei sentințe penale a formulat apel persoana vătămată A., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie sub aspectul soluției de încetare a procesului penal pronunțate de către prima instanță, considerând că din întregul ansamblu probator administrat în cauză a reieșit, cu certitudine, vinovăția inculpatului B., astfel că, în speță, se impunea condamnarea acestuia pentru săvârșirea infracțiunii deduse judecății.

Prin decizia penală nr. 133 din data de 06.02.2024 pronunțată de Curtea de Apel Suceava în dosarul nr. x/2022, în temeiul art. 421 alin. (1) lit. b) din C. proc. pen. s-a respins, ca nefondat, apelul formulat de persoana vătămată A. împotriva sentinței penale nr. 267 din data de 18.10.2023 a Judecătoriei Săveni.

În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen. a fost obligat apelantul - persoană vătămată A. la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Înalta Curte amintește că o hotărâre judecătorească ramasă definitivă se bucură de autoritate de lucru judecat. Autoritatea de lucru judecat este consecința prezumării legalității hotărârii. Viciile de legalitate pot fi îndepărtate în cadrul căilor extraordinare de atac ori contestației la executare pentru aspecte expres si limitativ prevăzute.

Analizând motivele invocate de către contestator în susținerea cererii sale, Înalta Curte observă că acestea nu pot fi încadrate în niciunul dintre cazurile de contestație la executare prevăzute de art. 598 alin. (1) din C. proc. pen. mai mult, criticile formulate vizând aspecte ce țin de fondul cauzei soluționate definitiv prin decizia penală nr. 133 din data de 06.02.2024 pronunțată de Curtea de Apel Suceava în dosarul nr. x/2022 și care nu pot fi valorificate în prezenta procedură, care, așa cum s-a menționat mai sus privește punerea în executare a hotărârilor penale și nu rejudecarea cauzei cu consecința schimbării sau modificarii soluției pronunțată pe fondul acesteia.

În acord cu prima instanță, Înalta Curte constată că, în ceea ce privește critica referitoare la obligarea contestatorului la plata cheltuielilor judiciare către stat urmare a respingerii apelului declarat de acesta în cauză, nu vizează aspecte care să țină de punerea în executare a cheltuielilor judiciare la care a fost obligat, ci se contestă chiar obligarea la plata acestora, practic se dorește o reanalizare a cauzei sub aspectul cheltuielilor judiciare generate de respingerea apelului declarat de contestator, cu consecința schimbării soluției pronunțate, cea ce contravine autorității de lucru judecat de care se bucură hotărârea judecătorească definitivă și nu se încadrează printre cazurile prevăzute de lege pentru exercitarea contestației la executare.

Așadar, față de cele anterior expuse, Înalta Curte constată că prezenta contestație este nefondată.

Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 597 raportat la art. 598 din C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestația formulată de contestatorul A. împotriva sentinței penale nr. 30 din data de 14 martie 2024 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori în dosarul nr. x/2024.

În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga contestatorul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația formulată de contestatorul A. împotriva sentinței penale nr. 30 din data de 14 martie 2024 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori în dosarul nr. x/2024.

Obligă contestatorul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 23 aprilie 2024.