ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție

Sursă originală

ÎCCJ 23.04.2024

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 315/2024

HOTĂRÂRE

23.04.2024

CAMERĂ

penal

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2024
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 315/2024 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2024)

Ședința publică din data de 23 aprilie 2024

Deliberând asupra cauzei de față,

În baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 28/P.I. din data de 01 februarie 2024, pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția penală, în temeiul art. 533 C. proc. pen., raportat la art. 168 C. pen., coroborat cu art. 166 lit. a) C. pen. cu aplicarea art. 6 C. pen., s-a respins ca neîntemeiată cererea de reabilitare judecătorească formulată de petentul A..

Pentru a dispune în acest sens, Curtea de Apel Timișoara a reținut că prin sentința nr. 258/PI/24.12.2012 a Curții de Apel Timișoara pronunțată în dosarul nr. x/2011 în baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 320

C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa închisorii de 4 ani și 6 luni pentru săvârșirea infracțiunii de aderare la un grup infracțional organizat.

În baza art. 65 alin. (3) C. pen. raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 s-a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. pe o perioadă de 10 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 254 alin. (2) C. pen. raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și a art. 320

C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul la o pedeapsă de 4 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită în formă continuată .

În baza art. 65 alin. (3) C. pen. raportat la art. 254 alin. (2) C. pen. s-a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. pe o perioadă de 10 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 26 C. pen. raportat la art. 270 alin. (2) lit. a) și art. 274 din Legea nr. 86/2006, în referire la art. 17 lit. f) și la) art. 18 alin. (3) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și a art. 320

C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul la o pedeapsă de 4 ani și 6 luni închisoare pentru complicitate la infracțiunea de contrabandă calificată în formă continuată.

În baza art. 65 alin. (3) C. pen. raportat la art. 274 din Legea nr. 86/2006 s-a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. pe o perioadă de 10 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 34 alin. (1) lit. b) și a) art. 35 raportat la art. 33 C. pen. a contopit pedepsele stabilite pentru infracțiunile concurente, aplicând pedeapsa cea mai grea de 4 ani și 6 luni pe care a sporit-o cu 2 ani închisoare urmând ca inculpatul A. să execute pedeapsa rezultantă de 6 ani și 6 luni închisoare și 10 ani interzicerea, după executarea pedepsei principale, a exercitării drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. pe durata executării pedepsei rezultante principale.

În baza art. 88 alin. (1) C. pen. a scăzut din durata pedepsei rezultante perioada reținerii și arestării preventive de la 09.02.2011 la 22.02.2011.

În baza art. 19 din Legea nr. 78/2000 a confiscat de la inculpatul A. sumele de 60 de RON și 505 euro sau echivalentul în RON la data executării.

A menținut măsura asiguratorie a sechestrului luat prin ordonanța nr. 269/P/2010 din 08.03.2011 asupra imobilului situat în com. Bucovăț, sat B., nr. 79, jud. Timiș.

A admis în parte acțiunea civilă formulată de Ministerul Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală - Autoritatea Națională a Vămilor - Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Timișoara împotriva inculpaților A. și C. și obligă în solidar acești inculpați la plata către partea civilă a sumei de 3.584.797 RON (reprezentând taxe vamale, TVA și accize) plus dobânzi și penalități de întârziere calculate conform O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală de la scadență până la data plății efective,; obligă inculpatul A. la plata către partea civilă a sumei de 2.845.395 RON (reprezentând taxe vamale, TVA și accize) plus dobânzi și penalități de întârziere calculate conform O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală de la scadență până la data plății efective; obligă inculpatul C. la plata către partea civilă a sumei de 195.886 RON (reprezentând taxe vamale, TVA și accize) plus dobânzi și penalități de întârziere calculate conform O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală de la scadență până la data plății efective; respinge restul pretențiilor față de acești inculpați.

În baza art. 191 alin. (2) C. proc. pen. a obligat inculpatul A. la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 15.000 RON.

Prin decizia penală nr. 3166/17.10.2013 pronunțată de către Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. x/2013 a admis recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Timișoara și de inculpații A., C., D., E., F., G., H., I., J. și K. împotriva sentinței penale nr. 258/PI din 24 octombrie 2012 a Curții de Apel Timișoara, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

A casat, în parte, sentința penală atacată și rejudecând:

A descontopit pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului A. de 6 ani și 6 luni închisoare și 10 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și lit. b) C. pen. în pedepsele componente de 4 ani și 6 luni închisoare și 10 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și lit. b) C. pen., 4 ani și 6 luni închisoare și 10 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și lit. b) C. pen. și 4 ani închisoare și 10 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și lit. b) C. pen., precum și sporul de 2 ani închisoare.

A aplicat pedeapsa complementară prevăzută de art. 64 lit. a), lit. b) și lit. c) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 320

C. proc. pen. pe o durată de 3 ani.

A aplicat pedeapsa complementară prevăzută de art. 64 lit. a), lit. b) și lit. c) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 270 alin. (2) lit. a) raportat la art. 274 din Legea nr. 86/2006 cu aplicarea art. 17 lit. f) și art. 18 alin. (3) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 320

C. proc. pen. pe o durată de 3 ani.

A aplicat pedeapsa complementară prevăzută de art. 64 lit. a), lit. b) și lit. c) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 254 alin. (2) C. pen. raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 320

C. proc. pen. pe o durată de 3 ani.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b), art. 35 C. pen., a contopit pedepsele principale aplicate prin sentința penală atacată și pedepsele complementare astfel cum au fost aplicate prin prezenta decizie, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani și 6 luni închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), lit. b) și lit. c) C. pen.

A făcut aplicarea dispozițiilor art. 71 și 64 lit. a), lit. b) și lit. c) C. pen.

Conform adresei nr. x/18.12.2023 emisă de Ministerul Finanțelor - Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Timișoara - Serviciul de Colectare Executare Silită Persoane Fizice rezultă faptul ca petentul A. a achitat cheltuielile judiciare dispuse către stat prin sentința penală nr. 258/24.10.2012 pronunțată în dosarul nr. x/2011 al Curții de Apel Timișoara în sumă de 15.000 RON.

Potrivit adresei nr. x/22.01.2024 a Primăriei Comunei Bucovăț reiese faptul că petentul A. nu este înregistrat la compartimentul taxe și impozite al comunei Bucovăț cu bunuri mobile sau imobile.

Conform adresei nr. x/16.01.2024 emisă de Ministerul Finanțelor - Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Timișoara - Serviciul Registru Contribuabili Declarații Fiscale Persoane Fizice petentul A. în anul 2023 a realizat venit brut din salarii în sumă de 44.900 RON, venit net impozabil în sumă de 25630 RON, impozit pe venit în sumă de 2563 RON de la L. S.R.L..

Conform adresei nr. x/23.01.2024 emisă de Ministerul Finanțelor - Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Timișoara - Serviciul Colectare Executare Silită Persoane Fizice rezultă că conform sentinței penale nr. 258/24.10.2012, la data de 17.10.2013 numitul A. a fost obligat la plata următoarelor:

I. 7.457.185 RON - reprezentând debite, pentru taxe vamale, TVA, accize;

II. 2.308 RON - reprezentând încasări din valorificarea bunurilor confiscate;

III. 15.000 RON - reprezentând cheltuieli judiciare;

Pentru debitele restante au fost calculate de către Biroul Vamal Timiș până la data de 31.12.2022 accesorii în suma totală de 7.036.348 RON.

A mai arătat că din aceeași adresă rezultă că în vederea recuperării obligațiilor restante, organele de executare competente conform prevederilor legale în vigoare OPANAF 3744/2015, au întreprins următoarele măsuri de executare silită:

- în data de 31.01.2014 se emite somația nr. x/31-01-2014, confirmată de primire poștală de către contribuabil în data de 19.02.2014;

- în data de 29.06.2015 se instituie în sarcina debitorului poprirea bancară nr. x/29.06.2015 către unitățile bancare; M. S.A., N. S.A. și către terțul Inspectoratul Teritorial al Poliției de Frontieră Timișoara, în data de 10.10.2017 se instituie poprirea bancară nr. 200/10.10.2017 către unitățile bancare: O. S.A., P. S.A, N. S.A.; în data de 04.10.2022, se instituie poprirea nr. 1873/04.10.2022 către unitatea bancară: Q.; iar în data de 28.06.2022 se instituie poprirea nr. x/28.06.2022 către terțul L. S.R.L.;

Conform Biroului Vamal Timiș la data de 23.01.2024 A. figurează cu următoarele obligații restante:

I.5.070.427,21 RON - reprezentând debite, pentru taxe vamale, TVA, accize;

II.7.036.348 RON - reprezentând, dobânzi si penalități de întârziere pentru taxe vamale, TVA, accize, calculate de la data faptei pana la data de 31.12.2023;

Din totalul obligațiilor restante de 14.493.533 RON (debit si accesorii) s-a încasat de la solidarii numitului A. suma de 2.386.757,79 RON din debitul principal.

De asemenea, a mai reținut că în anul 2019 au fost achitate în totalitate suma de 15.000 RON reprezentând cheltuieli judiciare, și suma de 2.308 RON, reprezentând încasări din valorificarea bunurilor confiscate.

Reabilitarea judecătorească reprezintă mijlocul legal prin care fostul condamnat este deplin integrat pe plan juridic în societate, având ca efect încetarea interdicțiilor, decăderilor și incapacităților ce rezultă din condamnare.

A precizat că prin prezenta cerere persoana condamnată a solicitat a se constata intervenirea reabilitării judecătorești raportat la pedeapsa de mai sus. A observat că cererea este întocmită în conformitate cu cerințele de formă impuse de art. 530 C. proc. pen. și este însoțită de înscrisuri doveditoare.

Întrucât de la momentul condamnării petentului și până la soluționarea cererii de reabilitare, a intervenit o succesiune de legi penale, instanța de fond a analizat care este legea penală mai favorabilă în prezenta cauză, conform art. 5 C. pen.

Analizând comparativ instituția reabilitării astfel cum aceasta a fost reglementată în C. pen. din 1969 și astfel cum este reglementată în prezent, după intrarea în vigoare a noului C. pen., la 01.02.2014, instanța a constatat că mai favorabilă este legislația în vigoare în acest moment întrucât noul C. pen. prevede un termen de reabilitare fix, mai scurt, fiind de asemenea înlăturată condiția privitoare la dovedirea asigurării existenței prin muncă sau alte mijloace oneste și cea privind buna conduită în cursul termenului de reabilitare.

În acest sens, a statuat și Curtea Constituțională în Decizia nr. 214/17.06.1997 potrivit căreia "Incidența dispozițiilor Noului C. pen. în raport cu faptele și cu persoanele, este guvernată de prevederile art. 15 alin. (2) din Constituție care, consfințind regula că legea dispune numai pentru viitor, admit ca unica excepție legea penală mai favorabilă. Aceste reguli referitoare la succesiunea legilor penale privesc atât legea în ansamblul său, cât și fiecare dintre normele și instituțiile sale în parte, cum este cazul liberării condiționate. Situația tranzitorie în succesiunea legilor penale se ivește dacă, de la data săvârșirii infracțiunii, când ia naștere raportul juridic penal de conflict, și până la încetarea sau stingerea acestui raport prin executarea sau considerarea ca executată a pedepsei aplicate, iar uneori până la înlăturarea consecințelor condamnării prin reabilitare, au intervenit una sau mai multe legi penale. Legea aplicabilă este totdeauna legea cea mai favorabilă."

Din interpretarea dispoziții legale în materie, respectiv potrivit art. 168 C. pen. rezultă că reabilitarea judecătorească se acordă dacă petentul nu a săvârșit o altă infracțiune în intervalul de timp prevăzut în art. 166 C. pen. și a achitat integral cheltuielile de judecată și și-a îndeplinit obligațiile civile stabilite prin hotărârea de condamnare, afară de cazul când acesta dovedește că nu a avut posibilitatea să le îndeplinească sau când partea civilă a renunțat la despăgubiri.

În cazul condamnărilor succesive, termenul de reabilitare se calculează în raport cu pedeapsa cea mai grea și curge de la data executării ultimei pedepse.

Instanța de fond a reținut, prin raportare la disp. art. 169 C. pen., că reabilitarea reprezintă mijlocul legal prin care fostul condamnat este deplin integrat pe plan juridic, în societate, având ca efect încetarea interdicțiilor, decăderilor și incapacităților ce rezultă din condamnare, pentru constatarea acesteia fiind necesară îndeplinirea condițiilor impuse de legiuitorul penal în cuprinsul art. 165 C. pen.

Analizând fișa de cazier judiciar a petentului condamnat, Curtea a constatat că acesta a suferit o singură condamnare, fiind liberat condiționat din executarea pedepsei de 4 ani si 6 luni închisoare la data de 01.03.2016, cu un rest rămas neexecutat de 766 zile închisoare. De la acest moment, petentul nu mai figurează cu condamnări în fișa de cazier judiciar.

În consecință, în aplicarea dispozițiilor art. 167 alin. (1) lit. a) C. pen., termenul de reabilitare ar trebui calculat de la data de la care a luat sfârșit executarea pedepsei de 4 ani și 6 luni, respectiv din momentul în care pedeapsa executată aplicată prin sentința penală nr. 258/PI/24.12.2012 de către Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr. x/2011, definitivă prin decizia penală nr. 3166/17.10.2013 pronunțată de către Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. x/2013 a fost considerată ca executată.

Potrivit art. 166 alin. (1) lit. a) C. pen., aplicabil prin raportare la disp. art. 5 C. pen., ca lege penală mai favorabilă față de dispozițiile similare din C. pen. anterior, din 1969, în cazul condamnărilor la pedeapsa închisorii mai mare de 2 ani, dar care nu depășește 5 ani, condamnatul poate fi reabilitat, la cerere, după trecerea unui termen de 4 ani, calculat potrivit art. 167 alin. (1) C. pen., de la data când a luat sfârșit executarea pedepsei principale.

Raportat la infracțiunea săvârșită, la cuantumul stabilit, la faptul că petentul condamnat a fost liberat condiționat din executarea pedepsei la data de 01.03.2016, cu un rest de pedeapsă de 766 de zile, pedeapsa este considerată ca executată la data 07.04.2018, durată de la care începe să curgă termenul de 4 ani cerut de art. 166 alin. (1) C. proc. pen., acesta fiind împlinit la data de 06.04.2022. Referitor la condiția privind împlinirea termenului de reabilitare, Curtea a constatat că aceasta este îndeplinită.

Pe de altă parte, a reținut că art. 168 lit. b) C. pen., impune, pentru admiterea cererii de reabilitare, ca persoana condamnată să fi achitat integral cheltuielile de judecată și să-și fi îndeplinit integral obligațiile civile stabilite prin hotărârea de condamnare, afară de cazul când acesta dovedește că nu a avut posibilitatea să le îndeplinească sau când partea civilă a renunțat la despăgubiri.

În ceea ce privește achitarea cheltuielilor judiciare, respectiv 15.000 RON la care a fost obligat prin sentința penală nr. 258/PI/24.12.2012 de către Curtea de Apel Timișoara în Dosarul nr. x/2011 potrivit răspunsului înaintat de Ministerul Finanțelor - Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Timișoara - Serviciu de Colectare Executare rezultă faptul ca petentul A. a achitat cheltuielile judiciare dispuse către stat prin sentința penală nr. 258/24.10.2012 pronunțată în dosarul nr. x/2011 al Curții de Apel Timișoara în sumă de 15.000 RON, deci și această condiție este îndeplinită.

Cu privire la despăgubirile civile instanța a constatat că inculpatul a vândut cota de 1/2 a imobilului situat în com. Bucovăț, sat B., nr. 79, jud. Timiș asupra căruia a fost instituit sechestru asigurător contra sumei de 43100 RON numitei R., tranzacție finalizată la dat de 21.12.2018, iar suma cu care a vândut cota parte din imobil este suma la care acesta a fost evaluat, o sumă modică, existând posibilitatea vânzării acestuia la valoarea de piață.

Totodată, Curtea a constatat că acestuia i s-a pus poprire pe salariu dar abia din anul 2022 când lucra la S.C. L. S.R.L., anterior fiind angajat și la alte societăți, respectiv S., S.C. T. S.R.L. unde a realizat venituri. Ca atare, instanța de fond a constatat că persoana condamnată, din momentul liberării condiționate, anul 2016, până în anul 2022 când i s-a pus poprire pe salariu, a mai realizat venituri și a lucrat dar nu a achitat nimic din despăgubirile civile stabilite în sarcina sa, nedând astfel dovadă de bună credință.

Așadar, instanța a constatat că acesta nu a achitat de bună voie prejudiciul suferit de către Ministerul Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală - Autoritatea Națională a Vămilor - Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Timișoara, ci au fost efectuate doar forme de executare silită asupra bunurilor sale, respectiv s-a procedat la evaluarea și vânzarea cotei parte de 1/2 din imobilul situat în com. Bucovăț, sat B., nr. 79, jud. Timiș și i s-a pus poprire pe venituri. Mai mult din adresa nr. x/23.01.2024 emisă de Ministerul Finanțelor - Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Timișoara - Serviciul Colectare Executare Silită Persoane Fizice rezultă că partea din despăgubirile civile care a fost achitată a fost efectuată de solidarii acestuia.

De asemenea, a apreciat că un aspect important este prejudiciul mare suferit de către Ministerul Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală - Autoritatea Națională a Vămilor - Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Timișoara la care se adaugă dobânzi și penalități de întârziere, respectiv un debit de 14.493.533 RON și cuantumul mic care a fost achitat, 2.386.757,79 RON. În consecință, instanța constată că condiția privitoare la achitarea despăgubirilor civile la care a fost obligat petentul nu este îndeplinită.

Având în vedere dispozițiile art. 168 C. pen. din care rezultă că reabilitarea judecătorească poate interveni dacă cel condamnat a achitat integral cheltuielile de judecată și și-a îndeplinit obligațiile civile stabilite prin hotărârea de condamnare, afară de cazul când acesta dovedește că nu a avut posibilitatea să le îndeplinească sau când partea civilă a renunțat la despăgubiri, instanța de fond a constatat că petentul nu a dat dovadă de buna credință și nu a achitat despăgubirile civile în integralitate, or pentru a se putea dispune reabilitarea judecătorească a condamnatului condițiile prevăzute de art. 168 lit. a) și b) C. pen. trebuie îndeplinite cumulativ.

Împotriva acestei sentințe penale, în termen legal, petentul A. a formulat contestație, solicitând admiterea acesteia, desființarea sentinței penale atacate și pe cale de consecință, admiterea cererii de reabilitare.

A apreciat că sunt îndeplinite în mod cumulativ condițiile cerute de lege pentru admiterea cererii de reabilitare, chiar dacă nu a achitat despăgubirile civile stabilite în sarcina sa.

În opinia contestatorului, din actele depuse în susținerea cererii de reabilitare rezultă că nu a fost de rea credință în îndeplinirea obligațiilor civile, dar nu a avut posibilitate materială să achite integral sumele.

Prin concluziile sale orale susținute la termenul de judecată din data de 09 aprilie 2024, contestatorul a arătat că a achitat despăgubirile civile stabilite de instanță în dosarul în care s-a dispus condamnarea sa, însă prin hotărârea pronunțată în dosarul disjuns, care îi viza pe inculpații care nu au recunoscut fapta, a fost obligat în solidar, la plata altor despăgubiri civile.

Examinând contestația formulată de petentul A., în raport de actele și lucrările dosarului, Înalta Curte apreciază că aceasta este nefondată, urmând a o respinge pentru considerentele ce vor fi expuse:

Reabilitarea judecătorească este o cauză care înlătură consecințele condamnării și se caracterizează prin intervenția instanței de judecată la cererea persoanelor interesate, care va acorda reabilitarea numai după ce a constatat că sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 166-art. 168 din C. pen.

Astfel, reabilitarea nu poate fi acordată decât în situația executării în întregime a hotărârii de condamnare, aspect ce presupune executarea hotărârii de condamnare, atât sub aspectul laturii penale, prin executarea pedepsei dispuse, cât și sub aspectul laturii civile. Pentru acest motiv, legiuitorul a reglementat, la art. 168 din C. pen., două condiții ale reabilitării judecătorești, una referitoare la aspectele de natură penală a cauzei, constând în nesăvârșirea niciunei infracțiuni decătre persoana condamnată, în termenul de reabilitare prevăzut de art. 166 alin. (1) C. pen., iar cea de-a doua vizând latura civilă a cauzei penale, constând în achitarea integrală a cheltuielilor de judecată și în îndeplinirea obligațiilor civile stabilite prin hotărârea de condamnare.

De la această ultimă regulă, legiuitorul a prevăzut în mod expres, o singură excepție, respectiv situația în care persoana condamnată dovedește că nu a avut posibilitatea să îndeplinească obligațiilor civile sau partea civilă a renunțat la despăgubiri.

Reglementând termenele de reabilitare judecătorească, art. 166 alin. (1) lit. a) C. pen. stabilește că persoana condamnată poate fi reabilitată, la cerere, de instanță, după împlinirea termenului de 4 ani, în cazul condamnării la pedeapsa închisorii mai mare de 2 ani, dar care nu depășește 5 ani, iar potrivit art. 167 alin. (1) C. pen., termenele prevăzute în art. 165 și art. 166 C. pen. se socotesc de la data când a luat sfârșit executarea pedepsei principale sau de la data când aceasta s-a prescris.

Aplicând aceste dispoziții legale speței de față, Înalta Curte reține că prin sentința nr. 258/PI/24.12.2012 a Curții de Apel Timișoara pronunțată în dosarul nr. x/2011 în baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 320

C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa închisorii de 4 ani și 6 luni pentru săvârșirea infracțiunii de aderare la un grup infracțional organizat.

În baza art. 254 alin. (2) C. pen. raportat la art. 7 alin. (1) din Legea 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și a art. 320

C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul la o pedeapsă de 4 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită în formă continuată .

În baza art. 26 C. pen. rap. la art. 270 alin. (2) lit. a) și art. 274 din Legea 86/2006., în referire la art. 17 lit. f) și la) art. 18 alin. (3) din Legea 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și a art. 320

C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul la o pedeapsă de 4 ani și 6 luni închisoare pentru complicitate la infracțiunea de contrabandă calificată în formă continuată.

În baza art. 34 alin. (1) lit. b) și a) art. 35 rap. la art. 33 C. pen. a contopit pedepsele stabilite pentru infracțiunile concurente, aplicând pedeapsa cea mai grea de 4 ani și 6 luni pe care a sporit-o cu 2 ani închisoare urmând ca inculpatul A. să execute pedeapsa rezultantă de 6 ani și 6 luni închisoare și 10 ani interzicerea, după executarea pedepsei principale, a exercitării drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen.

A admis în parte acțiunea civilă formulată de Ministerul Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală - Autoritatea Națională a Vămilor - Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Timișoara împotriva inculpaților A. și C. și a obligat în solidar acești inculpați la plata către partea civilă a sumei de 3.584.797 RON (reprezentând taxe vamale, TVA și accize) plus dobânzi și penalități de întârziere calculate conform O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală de la scadență până la data plății efective; a obligat inculpatul A. la plata către partea civilă a sumei de 2.845.395 RON (reprezentând taxe vamale, TVA și accize) plus dobânzi și penalități de întârziere calculate conform O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală de la scadență până la data plății efective.

În baza art. 191 alin. (2) C. proc. pen. a obligat inculpatul A. la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 15.000 RON.

Prin decizia penală 3166/17.10.2013 pronunțată de către Înalta Curte de Casație și Justiție în Dosarul nr. x/2013 a admis recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Timișoara și de inculpații A., C., D., E., F., G., H., I., J. și K. împotriva sentinței penale nr. 258/PI din 24 octombrie 2012 a Curții de Apel Timișoara, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

A casat, în parte, sentința penală atacată și rejudecând:

În acest context, având în vedere situația juridică a petentului și prevederile legale menționate, Înalta Curte constată că este îndeplinită condiția de fond referitoare la termenul de reabilitare judecătorească, calculat conform dispozițiilor art. 167 alin. (1) din C. pen. de la data când a luat sfârșit executarea pedepsei principale: liberat condiționat din executarea pedepsei de 4 ani si 6 luni închisoare la data de 01.03.2016, cu un rest rămas neexecutat de 766 zile închisoare., aflat la filele x verso-323 dosar CA).

Totodată, din fișa de cazier a petentului reiese că acesta nu a săvârșit o altă infracțiune în interiorul termenului de reabilitare, fiind astfel îndeplinită condiția prevăzută de art. 168 lit. a) C. pen.

Astfel, deși termenul de reabilitare este o condiție esențială a reabilitării judecătorești și reprezintă intervalul de timp dintre executarea pedepsei ori stingerea executării acesteia, prin modurile prevăzute de lege, și judecarea cererii de reabilitare, interval în care condamnatul, prin conduita sa, probează că s-a îndreptat, Înalta Curte apreciază, prin prisma dispozițiilor legale incidente în cauză, că acest aspect singular nu justifică doar prin el însuși admiterea cererii de reabilitare, impunându-se deopotrivă verificarea îndeplinirii și a celorlalte condiții prevăzute de lege, cu prioritate îndeplinirea obligațiilor civile și a plății cheltuielilor de judecată stabilite prin hotărârile de condamnare.

Înalta Curte constată însă că petentul nu a făcut dovada îndeplinirii condiției prevăzute de art. 168 alin. (1) lit. b) C. pen., cerință obligatorie pentru a se acorda reabilitarea judecătorească. Dispozițiile C. pen. instituie o dispoziție în favoarea persoanei condamnate, prin prevederea posibilității acordării reabilitării judecătorești în cazul în care dovedește că nu a avut posibilitatea să achite despăgubirile civile sau când partea civilă a renunțat la despăgubiri.

Susținerile petentului sub acest aspect privesc imposibilitatea achitării integrale a sumelor de bani la care a fost obligat, invocând pe baza înscrisurilor depuse posibilitățile sale materiale reduse prin raportare la cuantumul obligațiilor, existând o discrepanță foarte mare între acestea.

Evaluând actele depuse la dosar în susținerea cererii de reabilitare, constată Înalta Curte că petentul a achitat integral cheltuielile judiciare în cuantum de 15.000 de RON dispuse prin hotărârea de condamnare, astfel cum rezultă din adresa nr. x/18.12.2023 emisă de Ministerul Finanțelor, Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Timiș .

În ceea ce privește despăgubirile civile la care a fost obligat, reține Înalta Curte că într-adevăr veniturile obținute de petent până în prezent sunt într-un cuantum redus raportat la suma obligațiilor civile, însă acesta nu a produs nicio dovada prin care să demonstreze buna sa credință, că a făcut demersuri suficiente pentru a achita măcar eșalonat aceste sume, deși contrar susținerilor petentului, din înscrisurile existente la dosar reiese că ar fi avut această posibilitate, astfel:

- Adeverința nr. x din 15.01.2020 - din care rezultă că petentul a fost angajat pe perioada 24.10.2016-27.09.2019 la societatea U. S.A.;

- Adeverința nr. x/01.03.2020 - din care rezultă că petentul a fost angajat pe perioada 08.10-01.03.2020 la societatea S.C. T. S.R.L.;

- Contractul individual de muncă nr. x/07.12.2021 încheiat cu S.C. L. S.R.L., din care rezultă că petentul este angajat la această societate începând cu data de 07.12.2021 și până în prezent., înregistrând în anul 2023 un venit brut din salarii în sumă de 44.600 RON, venit net impozabil în sumă de 25.630 RON, impozit pe venit în sumă de 2.563 RON (adeverința nr. x din data de 16.01.2024 emisă de Ministerul Finanțelor, Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Timiș .

Deopotrivă, reține Înalta Curte că inculpatul a vândut cota de 1/2 a imobilului situat în com. Bucovăț, sat B., nr. 79, jud. Timiș asupra căruia a fost instituit sechestru asigurător contra sumei de 43.100 RON numitei R., tranzacție finalizată la data de 21.12.2018, iar suma cu care a vândut cota parte din imobil este suma la care acesta a fost evaluat, o sumă modică, existând posibilitatea vânzării acestuia la valoarea de piață.

Mai mult, constată Înalta Curte că acesta nu a achitat de bună voie prejudiciul suferit de către Ministerul Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală - Autoritatea Națională a Vămilor - Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Timișoara, ci au fost efectuate doar forme de executare silită asupra bunurilor sale, respectiv s-a procedat la evaluarea și vânzarea cotei parte de 1/2 din imobilul situat în com. Bucovăț, sat B., nr. 79, jud. Timiș și i s-a pus poprire pe venituri.

Din adresa nr. x/23.01.2024 emisă de Ministerul Finanțelor - Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Timișoara - Serviciul Colectare Executare Silită Persoane Fizice rezultă că partea din despăgubirile civile care a fost achitată a fost efectuată de solidarii acestuia. .

În acest context, reține Înalta Curte că nu există o dovadă certă a imposibilității materiale a petentului, or, în dovedirea bunei-credințe este suficient ca petentul să facă dovada demersurilor pe care le-a efectuat în vederea achitării despăgubirilor, prin plata constantă a unei sume, cât de infime, reprezentând parte din sumele la care a fost obligat.

Deși a fost liberat condiționat la data de 01.03.2016, urmare a admiterii cererii de liberare condiționată prin sentința penală nr. 537 din data de 24.02.2016 a Judecătoriei Timișoara, petentul nu a achitat de bunăvoie, despăgubirile civile la care a fost obligat prin hotărârea de condamnare, într-o perioadă destul de îndelungată, de aproximativ 8 ani de la data liberării sale condiționate.

În consecință, faptul că petentul a obținut venituri modice nu reprezintă o justificare rezonabilă pentru neachitarea despăgubirilor civile în condițiile menționate anterior.

Apreciază Înalta Curte că pentru a opera reabilitarea trebuie ca petentul să facă propriile demersuri în acoperirea despăgubirilor civile și a cheltuielilor judiciare, chiar și în ipoteza în care veniturile dobândite ar fi modeste, nefiind suficient a se prevala de disproporția vădită existentă între posibilitățile materiale ale sale și cuantumul obligațiilor civile la care acesta a fost obligat.

Reabilitarea persoanei condamnate nu poate fi concepută fără executarea în întregime a hotărârii de condamnare, atât sub aspectul laturii penale, prin executarea pedepsei, cât și al laturii civile, prin plata cheltuielilor de judecată și a despăgubirilor civile, fiindcă numai astfel se stinge complet și definitiv raportul juridic penal de conflict născut prin săvârșirea infracțiunii de către condamnat.

Prin plata despăgubirilor civile stabilite de instanța de judecată se realizează o restabilire reală a ordinii de drept ce a fost încălcată prin infracțiune, nefiind just ca persoana condamnată să fie reabilitată cu nesocotirea drepturilor părților civile.

Prin urmare, având în vedere că nu este îndeplinită condiția privind achitarea de către petent a despăgubirilor civile la care a fost obligat prin sentința de condamnare, iar petentul nu a dat dovadă de bună-credință în îndeplinirea obligațiilor ce îi revin, astfel cum a fost argumentat în cele ce preced, Înalta Curte apreciază că prezenta contestație formulată de petentul A., este nefondată.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestația formulată de petentul A. împotriva sentinței penale nr. 28/P.I., din data de 01 februarie 2024, pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția penală.

Va obliga petentul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația formulată de petentul A. împotriva sentinței penale nr. 28/P.I., din data de 01 februarie 2024, pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția penală.

Obligă petentul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 23 aprilie 2024.

§ Cauze similare