ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 294/2024

Ședința publică din data de 11 aprilie 2024

Asupra cauzei penale de față,

Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 44/P din 28 martie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în baza art. 52 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 302/2004, s-a constatat că sunt întrunite condițiile extrădării.

În baza art. 52 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 și art. 1 din Tratatul de extrădare dintre România și S.U.A., ratificat de România prin Legea nr. 111/2008, s-a admis cererea de extrădare formulată de S.U.A.

S-a dispus extrădarea, către S.U.A., a persoanei extrădate A. Florentin, cetățean român , față de care a fost emis un mandat de arestare de către Tribunalul Districtual al Statelor Unite pentru Districtul Central al statului Georgia al Statelor Unite ale Americii la data de 8.11.2022, dată la care a fost pus sub acuzare într-un act de acuzare emis de către un juriu federal, în dosarul penal Statele Unite ale Americii vs. C. și A., nr. x.

S-a menționat că extrădarea persoanei solicitate se va efectua cu respectarea regulii specialității, prevăzută de art. 17 din Tratatul de extrădare dintre România și S.U.A., ratificat de România prin Legea nr. 111/2008.

În baza art. 14 alin. (2) din Tratatul de extrădare dintre România și S.U.A., ratificat de România prin Legea nr. 111/2008, și art. 58 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 republicată, s-a dispus amânarea predării persoanei solicitate până la soluționarea definitivă a cauzei ce formează obiectul dosarului penal nr. x/2024 al Tribunalului București, secția I Penală, iar în cazul în care, în respectiva cauză se va pronunța o hotărâre de condamnare la pedeapsa închisorii cu executare în regim de detenție, până la punerea în libertate ca urmare a liberării condiționate sau până la executarea pedepsei la termen, după caz.

În baza art. 43 alin. (6) din Legea nr. 302/2004, s-a dispus arestarea persoanei extrădate, în vederea predării către autoritățile S.U.A., pentru o perioadă de 30 de zile.

S-a menționat că, în baza art. 58 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, mandatul de arestare provizorie în vederea extrădării intră în vigoare la data încetării motivelor care au justificat amânarea predării sau la momentul predării temporare.

În baza art. 43 alin. (5) din Legea nr. 302/2004, s-a menținut măsura arestării provizorii luată față de persoana extrădată A. FLORENTIN.

S-a constatat că persoana solicitată a fost reținută și arestată provizoriu de la 7 martie 2024 la zi.

În baza art. 13 din Tratatul de extrădare dintre România și S.U.A., ratificat de România prin Legea nr. 111/2008, s-a dispus informarea statului solicitant cu privire la prezenta hotărâre.

Pentru a hotărî în acest sens, s-a reținut că, împotriva persoanei extrădabile A. Florentin a fost emis un mandat de arestare de către Tribunalul Districtual al Statelor Unite pentru Districtul Central al statului Georgia la data de 8.11.2022, dată la care a fost pus sub acuzare într-un act de acuzare emis de către un juriu federal, într-un dosar penal intitulat Statele Unite ale Americii vs. C. și A., Dosar penal nr. x, pentru următoarele infracțiuni:

Nr. 1: Titlul 18 din Codul Statelor Unite Secțiunile 1343 și 2 - fraudă prin cablu, sprijin și ajutor la comiterea acestei infracțiuni, cu o pedeapsă maximă de 20 de ani închisoare;

Nr 2: Titlul 18 din Codul Statelor Unite Secțiunile 1956(a)(2) și 2 - spălare de bani și sprijin și ajutor la comiterea acestei infracțiuni, cu o pedeapsă maximă de 20 de ani închisoare.

În fapt s-a reținut, în esență, că:

"Împreună cu cetățeanul român C., persoana extrădabilă A. FLORENTIN a postat pe o rețea de socializare un anunț de vânzare a unui autoturism. Au solicitat și au primit electronic de la persoana vătămată W.S. o sumă de bani (BTC în valoare de 2.000 USD), fără a expedia autoturismul. Persoana vătămată nu a intrat niciodată în posesia autoturismului plătit. Ulterior, au fost identificate zeci de victime din S.U.A., care au fost vătămate ca urmare a schemei de vânzare a unor autoturisme întreprinse de cei doi cetățeni români.

În același timp, organele judiciare din SUA au reținut că cetățenii români au transferat/transmis prin intermediul internetului, instrumente monetare în sensul că au convertit în mod fraudulos monedă SUA (USD) în monedă BITCOIN.

Aceste activități au fost descoperite în cursul anului 2021, răspunderea penală nefiind prescrisă, iar consumarea acestor fapte s-a produs în jurul datei de 30.09.2021.

În rechizitoriu s-a mai reținut săvârșirea infracțiunilor "între data de 1 septembrie 2021 și data de 30 septembrie 2021, în Districtul Central din Georgia, secția Athens, și în alte părți".

Potrivit art. 3 din Tratatul de extrădare dintre România și S.U.A., ratificat de România prin Legea nr. 111/2008, "Extrădarea nu va fi refuzată pe baza cetățeniei persoanei căutate."

Curtea a reamintit că, în cadrul procedurii de extrădare, nu poate fi analizat fondul cauzei, având în vedere motivele de refuz al extrădării, prevăzute expres la art. 20 - 22 din Legea nr. 302/2004, precum și dispozițiile art. 52 alin. (2) din același act normativ, astfel că, obiecțiunile persoanei extrădabile vizând insuficiența probelor în acuzare nu fost avute în vedere de Curte la soluționarea cererii de extrădare.

S-a menționat că sunt îndeplinite cerințele prevăzute atât de art. 36 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 302/2004, cât și de art. 8 din Tratatul de extrădare dintre România și S.U.A., cererea de extrădare și actele anexate acesteia fiind înaintate de statul solicitant - S.U.A. - și nefiind necesară furnizarea de informații suplimentare.

De asemenea, Curtea nu a reținut nici criticile formulate de persoana extrădabilă A. Florentin cu privire la claritatea acuzației sau la încadrarea juridică a faptelor de care este acuzată persoana extrădabilă în S.U.A., atât potrivit legislației din S.U.A., cât și potrivit legii române.

Având în vedere aspectele ce pot face obiectul analizei instanței învestite cu cererea de extrădare, faptele reținute în sarcina persoanei extrădabile trebuie să fie descrise de o manieră suficientă care să permită stabilirea îndeplinirii sau nu a condiției dublei incriminări sau a existenței sau nu a vreunui motiv de refuz al extrădării. În ceea ce privește corectitudinea încadrării juridice dată faptelor în statul care solicită extrădarea, aceasta nu trebuie și nici nu ar putea fi stabilită de instanța din România, care nu cunoaște și nici nu aplică dreptul străin.

În cauză, faptele sunt suficient descrise, iar participația persoanei extrădabile este indicată, infracțiunile de care este acuzată persoana extrădabilă își au corespondent în legea penală română, circumscriindu-se infracțiunilor prevăzute de art. 244 alin. (1) și (2) din C. pen. (înșelăciunea) și art. 49 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 129/2019 (spălarea de bani).

Curtea a considerat că nu este incident nici motivul de refuz obligatoriu prevăzut de art. 21 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 302/2004, respectiv că:

"nu a fost respectat dreptul la un proces echitabil în sensul Convenției europene pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, încheiată la Roma la 4 noiembrie 1950, sau al oricărui alt instrument internațional pertinent în domeniu, ratificat de România".

Prin intermediul acestui motiv de refuz, persoana extrădabilă cere de fapt Curții să cenzureze momentul la care S.U.A. au decis să formuleze cererea de extrădare, respectiv după punerea sub acuzare a persoanei extrădabile și, implicit, după desfășurarea activității de cercetare și administrarea probelor în acuzare în lipsa sa. Or, și aceasta excedează, în mod evident, competenței instanței de judecată care analizează cererea de extrădare. De altfel, potrivit art. 8 alin. (4) lit. d) din Tratat, în cazul unei persoane care a fost găsită vinovată sau condamnată în lipsă cererea de extrădare va fi însoțită și de "informații privind împrejurările în care persoana a lipsit de la procedurile penale". Nu este prevăzută o asemene condiție și pentru "persoane(le) inculpate pentru săvârșirea unei infracțiuni", pentru care cererea de extrădare trebuie însoțită și de documentele enumerate la art. 8 alin. (3) din Tratat:

"a) copia mandatului sau ordinului de arestare ori de detenție emis de un judecător, instanță sau de altă autoritate competentă; b) copia actului de acuzare; și c) orice informații de natură să ofere motive rezonabile să se creadă că persoana căutată a săvârșit infracțiunea pentru care se cere extrădarea."

S-a menționat că nu sunt incidente nici motivele de refuz prevăzut de art. 21 alin. (1) lit. b) și c) din Legea nr. 302/2004, Curtea apreciind că, având în vedere și circumstanțele personale ale persoanei extrădabile - cetățean român, bărbat, cu studii superioare, cunoscător al limbii engleze - și infracțiunile ce fac obiectul acuzației, înscrisurile depuse de persoana extrădabilă nu dovedesc că:

"b) există motive serioase să se creadă că extrădarea este solicitată în scopul urmăririi sau pedepsirii (...) pe motive de rasă, religie, sex, naționalitate, limbă, opinii politice sau ideologice ori de apartenență la un anumit grup social; c) situația persoanei riscă să se agraveze din unul dintre motivele enunțate la lit. b)".

Totodată, nu este incident nici motivul opțional de refuz al extrădării prevăzut la art. 22 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 302/2004, respectiv "fapta care motivează cererea (...) poate face obiectul unui proces penal în România".

Este adevărat că, potrivit art. 23 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, care se aplică în caz de refuz al extrădării, "refuzul extrădării propriului cetățean (...) obligă statul român ca la cererea statului solicitant să supună cauza autorităților sale judiciare competente, astfel încât să se poată exercita urmărirea penală și judecata, dacă este cazul. În acest scop statul solicitant ar urma să transmită gratuit Ministerului Justiției din România dosarele, informațiile și obiectele privind infracțiunea.".

De asemenea, urmărirea și judecarea persoanei extrădabile în România este posibil să atragă un regim sancționator mai blând în măsura în care ar fi găsită vinovată, mai ales dacă va fi condamnată și în România pentru infracțiunile pentru care a fost trimisă în judecată.

Numai că, după cum a arătat și Curtea Europeană a Drepturilor Omului în hotărârea din 24 iulie 2014, în cauza Čalovskis împotriva Letoniei, vizând arestarea preventivă și arestarea provizorie în vederea extrădării reclamantului, precum și autorizarea extrădării sale către Statele Unite în vederea urmăririi sale penale sub acuzația de participare la fapte legate de criminalitatea informatică, simpla împrejurare că pedeapsa aplicată în Statele Unite ar fi mult mai mare decât în statul solicitat nu este suficientă pentru a demonstra o "vădită disproporționalitate" a pedepsei, nefiind aduse argumente în sensul că reclamantul riscă să fie condamnat în Statele Unite fără posibilitate de punere în libertate ori că riscă să fie condamnat la pedepsele maxime fără o examinare corespunzătoare a tuturor circumstanțelor atenuante și agravante.

Mai mult, în cauza aflată pe rolul instanței din S.U.A., Curtea a observat că persoana extrădabilă A. Florentin a fost pusă sub acuzare împreună cu numitul C., față de care s-a admis deja, prin hotărâre definitivă (sentința penală nr. 31/P din 8.03.2024 a C.A. Constanța, definitivă prin decizia penală nr. 259 din 27.03.2024 a Î.C.C.J., secția penală, în dosarul nr. x/2024), cererea de extrădare a persoanei extrădabile C., dispunându-se predarea acesteia către autoritățile judiciare din Statele Unite ale Americii, cu respectarea regulii specialității, precum și amânarea predării până soluționarea definitivă a cauzei înregistrată sub nr. x/2023 aflată în curs de cercetare la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Persoana extrădabilă A. Florentin și persoana extrădată C. sunt coinculpați și în cauza aflată pe rolul instanței române, în care au fost trimiși în judecată prin același rechizitoriu, înregistrat pe rolul Tribunalului București sub nr. x/2024, în vederea soluționării căreia s-a și dispus amânarea predării persoanei extrădate C..

Or, soluția pronunțată în prezenta cauză nu poate fi una diferită de cea pronunțată în dosarul nr. x/2024 cu privire la persoana extrădată C., în sensul că aceasta din urmă să fie judecată în SU.A., iar persoana extrădabilă A. Florentin - urmărită și judecată în România, pentru infracțiuni pe care le-ar fi săvârșit împreună, după cum se reține în documentele înaintate odată cu cererea de extrădare.

Că într-o asemenea situație soluția trebuie să fie una unitară rezultă și din regulile speciale de competență prevăzute la art. 42 alin. (2) din Legea nr. 302/2004.

Cu privire la amânarea predării, s-a menționat că, dat fiind faptul că, în prezent, persoana extrădabilă este judecată sub măsura preventivă a controlului judiciar în dosarul penal nr. x/2024 al Tribunalului București, secția I Penală, pentru comiterea de infracțiuni similare cu cele din cauza în care se solicită extrădarea (fals informatic în formă continuată, prevăzută de art. 325 din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., efectuarea de operațiuni financiare în mod fraudulos, prevăzută de art. 250 alin. (1) și (2) din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., și acces ilegal la un sistem informatic în formă continuată, prevăzută de art. 360 alin. (1), (2) și 3 din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., toate comise în perioada 5.09.2022-17.02.2023), împrejurare care impune lămurirea acuzațiilor în prezența inculpatului, Curtea a considerat că, pentru a asigura buna desfășurare a procesului penal în cauza aflată pendinte în fața instanțelor din România, se impune, în baza art. 14 alin. (2) din Tratatul de extrădare dintre România și S.U.A., ratificat de România prin Legea nr. 111/2008, și art. 58 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 republicată, amânarea predării persoanei solicitate până la soluționarea definitivă a cauzei ce formează obiectul dosarului sus-menționat, iar în cazul în care, în respectiva cauză se va pronunța o hotărâre de condamnare la pedeapsa închisorii cu executare în regim de detenție, până la punerea în libertate ca urmare a liberării condiționate sau până la executarea pedepsei la termen, după caz.

Cu privire la măsura arestării, având în vedere că prezenta hotărâre nu este definitivă la pronunțare, măsura arestării luată față de persoana extrădată A. Florentin se impune a fi menținută, în vederea bunei desfășurări a procedurii judiciare de extrădare, până la rămânerea definitivă a prezentei sentințe, sub condiția verificării legalității și temeiniciei acesteia, potrivit dispozițiilor art. 43 alin. (5) din Legea nr. 302/2004.

Curtea a apreciat că nu există niciun impediment pentru a dispune astfel, măsura fiind luată cu titlu provizoriu, determinat de caracterul urgent al procedurii de extrădare și în vederea bunei desfășurări a acesteia.

Or, față de gravitatea faptelor reținute și circumstanțele personale ale persoanei extrădabile, ale cărei competențe - dovedite cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei - denotă că ar fi putut să comită infracțiunile pentru care a fost pus sub acuzare și care este urmărit penal și în România pentru comiterea de infracțiuni similare cu cele din cauza în care se solicită extrădarea (fals informatic în formă continuată, prevăzută de art. 325 din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. - 10 acte materiale, efectuarea de operațiuni financiare în mod fraudulos, prevăzută de art. 250 alin. (1) și (2) din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. - 10 acte materiale, și acces ilegal la un sistem informatic în formă continuată, prevăzută de art. 360 alin. (1), (2) și 3 din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. - 16 acte materiale, toate comise în perioada 5.09.2022-17.02.2023), nu se justifică luarea unei alte măsuri decât cea a arestării.

Caracterul subsidiar al măsurilor preventive alternative celei a arestării, excepție de la regula legii procesual penale române, potrivit căreia măsura arestării preventive este cea care are un caracter excepțional și trebuie luată de judecător doar dacă o altă măsură preventivă mai blândă nu este suficientă, se justifică prin scopul procedurii extrădării - asigurarea, în caz de admitere a cererii, a predării extrădatului către statul solicitant. În contrapondere, legea prevede strict termenele ce pot fi acordate în cadrul procedurii, precum și o durată maximă, de 180 de zile, pe care o poate avea arestarea provizorie în vederea extrădării.

În ceea ce privește momentul de la care intră în vigoare mandatul de arestare provizorie în vederea extrădării, Curtea a observat că, potrivit art. 58 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, acesta este acela al încetării motivelor care au justificat amânarea predării.

Deși, în cauză, persoana extrădată A. Florentin nu se află, la acest moment (al admiterii cererii de extrădare), sub puterea unui mandat de arestare preventivă sau de executare a pedepsei închisorii emis de autoritățile judiciare române, Curtea a considerat că nu există nicio rațiune pentru care mandatul de arestare provizorie în vederea extrădării să intre în vigoare mai devreme de încetarea motivelor care au justificat amânarea predării sau de momentul predării temporare (în cazul în care aceasta va fi solicitată și dispusă). Având în vedere stadiul în care se află cauza în funcție de soluționarea căreia va avea loc predarea (etapa camerei preliminare), este puțin probabil să se pronunțe o hotărâre definitivă până la împlinirea duratei maxime de 180 de zile a duratei arestării provizorii în procedura extrădării, prevăzută la art. 57 alin. (6) din Legea nr. 302/2004, fără a mai lua în calcul și ipoteza în care în acea cauză s-ar pronunța o hotărâre de condamnare la pedeapsa închisorii cu executare în regim de detenție, când predarea se amână până la punerea în libertate a persoanei extrădate ca urmare a liberării condiționate sau până la executarea pedepsei la termen.

În acest sens a dispus și Î.C.C.J., secția penală, cu privire la mandatul de arestare provizorie în vederea extrădării emis cu privire la persoana extrădată C., prin decizia penală nr. 259 din 27.03.2024, în dosarul nr. x/2024.

Împotriva sentinței penale nr. 44/P din 28 martie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie a formulat contestație, persoana extrădabilă A. Florentin.

Analizând contestația formulată de contestatorul persoană extrădabilă A. Florentin, prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor legale în materie, Înalta Curte o apreciază ca fiind nefondată, pentru următoarele considerente:

În cauză, sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 111/2008 pentru ratificarea Tratatului de extrădare dintre România și Statele Unite ale Americii, semnat la București la 10 septembrie 2007, intrat în vigoare la data de 08 mai 2009.

Potrivit art. 5 din Legea nr. 302/2004, dispozițiile cuprinse în legea privind cooperarea judiciară internațională în materie penală constituie dreptul comun în materie pentru autoritățile judiciare române. De asemenea, conform art. 4, rezultă că, Legea nr. 302/2004 completează instrumentele juridice internaționale la care România este parte în situațiile nereglementate.

Art. 1 din Tratat instituie obligația părților de a-și extrăda reciproc "persoanele urmărite penal, găsite vinovate sau condamnate de către autoritățile statului solicitant pentru o infracțiune care dă loc la extrădare"

Art. 2 alin. (1) din tratat prevede că:

"O infracțiune dă loc la extrădare dacă este pedepsită de legea ambelor părți cu o pedeapsă privativă de libertate mai mare de un an sau mai severă. (…)".

În contestația formulată în scris și susținută oral cu ocazia dezbaterilor, criticile invocate de apărare privesc următoarele aspecte:

În acest sens, se constată din analiza actelor aflate la dosarul cauzei și, în acord cu prima instanță, că, în cauza aflată pe rolul instanței din S.U.A., persoana extrădabilă A. Florentin a fost pusă sub acuzare împreună cu numitul C., iar, deși, declarația agentului special face referire la dovezile care au stat la baza fiecăruia dintre cele două capete de acuzare împotriva lui C., rechizitoriul întocmit de Tribunalul Districtual din Georgia și mandatul de arestare o privește pe persoana extrădabilă A. Florentin.

Totodată, nu pot fi primite apărările vizând încălcarea dispozițiilor art. 36 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 302/2004, determinată de inexistența unor referințe privind împrejurările de loc și de timp în care se presupune că ar fi comis aceste presupuse infracțiuni persoana extrădabilă A. Florentin, deoarece referirile sunt realizate cu privire la prezumtive acțiuni ale domnului C., întrucât situația de fapt expusă îl privește și pe A. Florentin.

Astfel, în documentele înaintate de autoritățile americane se face o expunere a faptelor pentru care se cere extrădarea, fiind menționate data și locul săvârșirii lor, calificarea lor juridică și referirile la dispozițiile legale care le sunt aplicabile.

Se constată că, prin actul de acuzare, în fapt, s-a reținut că împreună cu cetățeanul român C., persoana extrădabilă A. Florentin a postat pe o rețea de socializare un anunț de vânzare a unui autoturism. Au solicitat și au primit electronic de la persoana vătămată W.S. o sumă de bani (BTC în valoare de 2.000 USD), fără a expedia autoturismul. Persoana vătămată nu a intrat niciodată în posesia autoturismului plătit. Ulterior, au fost identificate zeci de victime din S.U.A., care au fost vătămate ca urmare a schemei de vânzare a unor autoturisme întreprinse de cei doi cetățeni români. În același timp, organele judiciare din SUA au reținut că cetățenii români au transferat/transmis prin intermediul internetului, instrumente monetare în sensul că au convertit în mod fraudulos monedă SUA (USD) în monedă BITCOIN.

Înalta Curte reține că faptele pentru care se solicită extrădarea, pentru a fi cercetată persoana extrădabilă A. Florentin, de autoritățile judiciare americane, Tribunalul Districtual al Statelor Unite pentru Districtul Central al statului Georgia, se circumscriu infracțiunii de înșelăciune.

În acest sens, se observă că procesul de conversie implică o anumită flexibilitate în cadrul căreia fapta respectivă este examinată prin trimitere la infracțiunile disponibile în legislația românească, aceasta fiind condiția necesară și suficientă pentru aprecierea dublei incriminări, nefiind necesar ca infracțiunile să fie identice în cele două state membre vizate.

Prin urmare, este permisă o abordare flexibilă cu ocazia aprecierii condiției dublei incriminări, atât în ceea ce privește elementele constitutive ale infracțiunii, cât și descrierea acesteia.

Potrivit art. 244 alin. (1) din C. pen., înșelăciunea constă în inducerea în eroare a unei persoane prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate, în scopul de a obține pentru sine sau pentru altul un folos patrimonial injust și dacă s-a pricinuit o pagubă.

Sub aspectul laturii obiective, înșelăciunea presupune inducerea în eroare a unei persoane prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate în scopul obținerii pentru sine sau pentru altul a unui folos patrimonial injust și dacă s-a produs o pagubă, infracțiunea putând fi săvârșită atât printr-o acțiune, cât și printr-o inacțiune a subiectului activ. Inducerea în eroare a unei persoane presupune existența unei conduite a subiectului activ care are ca efect crearea unei imagini deformate a realității în conștiința subiectului pasiv, premisă ce îl va determina pe acesta din urmă să acționeze într-o manieră păgubitoare față de acesta.

Înalta Curte reține că infracțiunea reținută în sarcina persoanei extrădabile A. Florentin este denumită în C. pen. din SUA "fraudă prin cablu", însă, din descrierea faptică reiese că faptele acestuia au constat în acte de înșelăciune comise pentru a obține câștiguri personale.

În această ordine de idei, se apreciază ca fiind îndeplinită condiția dublei incriminări, fapta reținută în sarcina persoanei extrădabile A. Florentin având corespondent în legislația penală română, aceasta realizând conținutul constitutiv al infracțiunii prevăzută de 244 alin. (1) și (2) din C. pen.

Astfel, a menționat că în dosarul penal nr. x intitulat "Statele Unite ale Americii vs. C. si A." s-a întocmit rechizitoriul la data de 08.11.2022, procedura fiind deja în faza de judecată, fără a beneficia de un avocat din oficiu sau ales, fără a i se aduce la cunoștință acuzațiile direct sau prin reprezentant și fără a avea vreo posibilitate de a propune probe în apărare.

Înalta Curte subliniază, în acord cu cele reținute de prima instanță, că așa cum rezultă din reglementarea procedurii de extrădare în Legea nr. 302/2004 (art. 18 și urm.) autoritățile judiciare române învestite cu o astfel de solicitare nu pot să examineze legalitatea mandatului de arestare emis de autoritățile americane și nici oportunitatea măsurilor luate pe parcursul anchetei, incidența motivului obligatoriu de refuz prevăzut de art. 21 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 302/2004 trebuind analizată în corelație cu dispozițiile art. 32 din Legea nr. 302/2004, care vizează fondul acuzației, iar nu prevenția.

Or, motivul pentru care s-a solicitat extrădarea cetățeanului român A. Florentin în S.U.A. este tocmai respectarea dreptului la apărare al acestuia în cadrul procedurii de judecată, demarată prin emiterea rechizitoriului în privința sa.

Referitor, la critica că, prin documentația trimisă acuzațiile formulate sunt descrise într-o manieră generală și lacunară, astfel că i se încalcă dreptul la apărare și la un proces echitabil, Înalta Curte constată că informațiile comunicate de autoritățile americane satisfac aceste exigențe, în cuprinsul rechizitoriului fiind descrise infracțiunile reținute în sarcina persoanei extrădabile, fiind menționate data și locul săvârșirii lor, calificarea lor juridică și referirile la dispozițiile legale care le sunt aplicabile.

Cât privește cazul prevăzut de 21 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 302/2004, se reține că acesta implică existența unor motive serioase să se creadă că extrădarea este solicitată în scopul urmăririi sau pedepsirii unei persoane pe motive de rasă, religie, sex, naționalitate, limbă, opinii politice sau ideologice ori de apartenență la un anumit grup social.

În cauză, persoana extrădabilă A. Florentin a invocat că este pasibil de a fi supus, în custodia autorităților statale georgiene, unor tratamente inumane si degradante, având în vedere multitudinea de cazuri prezentate atât în mass-media, întrucât este cetățean român, de confesiune creștin-ortodoxă și nu este vorbitor al limbii engleze native fiind astfel plasat în categoria minorităților care este frecvent discriminată, atât de către autoritățile statale americane din statul Georgia, cât și de către celelalte persoane încarcerate, fiind iminentă atât afectarea integrității fizice cât și psihice.

Or, aceste aspecte relevate nu justifică aprecierea că extrădarea este solicitată pentru vreunul dintre criteriile evidențiate la art. 21 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 302/2004, astfel că nu se poate aprecia că situația sa riscă să se agraveze, pentru a fi aplicabil cazul de refuz al extrădării prevăzut de art. 21 alin. (1) lit. c) din aceeași lege.

În acest sens, Înalta Curte observă că prima instanță, a dispus, în baza art. 58 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, ca mandatul de arestare provizorie în vederea extrădării să intre în vigoare la data încetării motivelor care au justificat amânarea predării sau la momentul predării temporare.

Căt privește celelalte condiții necesare pentru a se admite cererea de extrădare, Înalta Curte constată că sunt îndeplinite.

Astfel, în analiza condițiilor pentru extrădare prevăzute în Legea nr. 302/2004, republicată și art. 1 - 23 din Tratatul de extrădare dintre România și Statele Unite ale Americii, Înalta Curte constată că, în mod corect prima instanță a constatat că, în cauză, sunt întrunite condițiile extrădării privind pe persoana extrădabilă A. Florentin, respectiv:

- persoana extrădabilă A. Florentin are cetățenia română;

- raportat la dispozițiile art. 3 din Tratatul bilateral este îndeplinită condiția reciprocității prevăzută de art. 20 alin. (3) din Legea nr. 302/2004;

- între România și Statele Unite ale Americii este aplicabil Tratatul de extrădare semnat la București la 10.09.2007, ratificat prin Legea nr. 111/15.05.2008,

- cererea de extrădare și documentația aferentă au fost transmise, prin intermediul Ministerului Justiției, de către autoritățile judiciare americane, în conformitate cu dispozițiile legale în materie, fiind atașate documentele prevăzute de art. 36 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, traduse în limba română;

- din datele deținute rezultă că nu este incidentă niciuna din limitele acordării cooperării judiciare prevăzute la art. 3 din Legea nr. 302/2004 republicată;

- nu este incident niciunul din motivele obligatorii sau opționale de refuz privind extrădarea, prevăzute în art. 21 și 22 din Legea nr. 302/2004 republicată;

- faptele de care este acuzată persoana extrădabilă au corespondent în legea penală română, fiind incriminate de art. 244 alin. (1) și (2) din C. pen. (înșelăciunea) și art. 49 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 129/2019 (spălarea banilor);

- faptele anterior menționate sunt sancționate de legea penală a ambelor state cu pedepse mai mari de 1 an închisoare, fiind, așadar, îndeplinită condiția prevăzută de art. 2 alin. (1) din Tratat.

În concluzie, instanța de control judiciar constată că, în mod legal și temeinic motivat, prima instanță a constatat ca fiind întrunite condițiile extrădării, în temeiul art. 52 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 302/2004 modificată și în temeiul art. 52 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 și art. 1 din Tratatul de extrădare dintre România și S.U.A., ratificat de România prin Legea nr. 111/2008 și a admis cererea de extrădare formulată de S.U.A.

Pentru aceste motive, Înalta Curte va respinge ca nefondată, contestația formulată de contestatorul A. Florentin împotriva deciziei penale nr. 44/P din 28 martie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2024.

În conformitate cu art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga contestatorul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația formulată de contestatorul A. Florentin împotriva deciziei penale nr. 44/P din 28 martie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2024.

Obligă contestatorul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 11 aprilie 2024.