ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 6 iunie 2024

Deliberând, asupra apelurilor penale de față,

În baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 68 din 22 martie 2022, pronunțată în dosarul nr. x/2017, Curtea de Apel Craiova a hotărât:

"I. Ia act că prin încheierea de la 17.11.2020, s-a dispus, în baza art. 386 din C. proc. pen., schimbarea încadrării juridice a faptelor:

- fiecăruia dintre inculpații A. și B. din infracțiunea în formă continuată (8 acte materiale) de "folosirea sau prezentarea cu rea-credință de documente ori declarații false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obținerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei" prevăzută de art. 18

1

alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. și art. 5 din C. pen., în câte o infracțiune în formă simplă prevăzută de art. 18

1

alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 din C. pen.

- în cazul inculpaților C. și D. din complicitate la două infracțiuni continuate prevăzută de art. 18

1

din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 35 din C. pen. și o infracțiune continuată (6 acte materiale) de "fals intelectual" prevăzută de art. 321 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., în complicitate la o singură infracțiune continuată (2 acte materiale) prevăzută de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 18

1

alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. și o infracțiune continuată de "fals intelectual" (6 acte materiale) prevăzută de art. 321 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. și art. 5 din C. pen.

- în cazul inculpaților E. și F. din complicitate la infracțiunea continuată (2 acte materiale) prevăzută de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 18

1

alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 35 din C. pen. și "fals intelectual" în formă continuată (2 acte materiale) prevăzută de art. 321 alin. (1) din C. pen. cu aplic. art. 35 din C. pen. în complicitate la infracțiunea simplă prevăzută de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 18

1

alin. (1) din Legea nr. 78/2000 și infracțiunea de "fals intelectual" în formă continuată (2 acte materiale) prevăzută de art. 321 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. și art. 5 din C. pen.

Ia act că prin încheierea de la 11 noiembrie 2021, cu privire la inculpații D. și C., s-a dispus, în baza art. 386 C. proc. pen., schimbarea încadrării juridice din complicitate la o infracțiune continuată (2 acte materiale) prevăzută de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 18

1

alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. și o infracțiune continuată de "fals intelectual" (6 acte materiale) prevăzută de art. 321 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. în complicitate la infracțiunea continuată (2 acte materiale) prevăzută de art. 26 din C. pen. de la 1969 rap. la art. 18

1

alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. de la 1969 și o infracțiune continuată de "fals intelectual" (6 acte materiale) prevăzută de art. 289 din C. pen. de la 1969 cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. și art. 5 din C. pen.

II. În baza art. 16 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., achită pe inculpatul A., pentru infracțiunea de "folosirea sau prezentarea cu rea-credință de documente ori declarații false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obținerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei" prevăzută de art. 18

1

alin. (1) din Legea nr. 78/2000.

În baza art. 16 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., achită pe inculpații D. și C., pentru complicitate la infracțiunea continuată (2 acte materiale) de "folosirea sau prezentarea cu rea-credință de documente ori declarații false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obținerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei" prevăzută de art. 26 din C. pen. de la 1969 rap. la art. 18

1

alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. de la 1969, și infracțiunea continuată de "fals intelectual prevăzută de art. 289 din C. pen. de la 1969 cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. și art. 5 din C. pen.

În baza art. 16 alin. (1) lit. b) teza a II-a din C. proc. pen., achită pe inculpații E. și F., pentru complicitate la infracțiunea de "folosirea sau prezentarea cu rea-credință de documente ori declarații false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obținerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei" prevăzută de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 18

1

alin. (1) din Legea nr. 78/2000 și infracțiunea de "fals intelectual" în formă continuată (2 acte materiale) prevăzută de art. 321 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. și art. 5 din C. pen.

III. În baza art. 18

1

alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 5 din C. pen., condamnă pe inculpata B., la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru infracțiunea de "folosirea sau prezentarea cu rea-credință de documente ori declarații false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obținerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei".

În baza art. 67 alin. (1) din C. pen., aplică inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii dreptului de a fi aleasă în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și a dreptului de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, prevăzută de art. 66 alin. (1) lit. a) și lit. b) din C. pen., pe o durată de 2 ani.

În baza art. 65 alin. (1) din C. pen., interzice inculpatei, ca pedeapsă accesorie, drepturile prevăzută de art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen.

În baza art. 97 C. pen., anulează suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 2 ani 2 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 83/4.04.2017 a Curții de Apel Craiova, definitivă la 5.02.2018.

Descontopește pedeapsa rezultantă de 2 ani 2 luni închisoare în pedepsele componente, respectiv 2 ani închisoare și 6 luni închisoare pe care le repune în individualitate.

Conform art. 40 alin. (1), art. 38 și art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen., contopește pedeapsa principală de 2 ani închisoare cu pedepsele de 2 ani închisoare și 6 luni închisoare definitiv aplicate inculpatei pentru infracțiuni judecate separat, în pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare, la care se adaugă sporul obligatoriu de 10 luni închisoare (1/3 din suma celorlalte pedepse).

Conform art. 45 alin. (2) și (3) din C. pen., contopește pedepsele complementare și accesorii aplicate în cauză, cu pedepsele complementare și accesorii aplicate prin sentința penală nr. 83/4.04.2017 a Curții de Apel Craiova, în pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen. pe durata de 2 ani, pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzută de art. 66 alin. (1) lit. g) pe durata de 1 an și pedepsele accesorii constând în interzicerea acelorași drepturi pe durata prevăzută de art. 65 alin. (3) din C. pen.

În baza art. 91 alin. (1) raportat la art. 92 alin. (1) și (2) din C. pen., suspendă executarea pedepsei rezultante sub supraveghere, pe un termen de supraveghere de 3 ani, calculat conform art. 97 alin. (2) din C. pen., de la data de 05.02.2018, data rămânerii definitive a sentinței penale nr. 83/4.04.2017 a Curții de Apel Craiova.

Conform art. 45 alin. (4) din C. pen., deduce din durata pedepsei complementare rezultante, pedeapsa complementară executată, constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) pe durata de 1 an.

Conform art. 92 alin. (3) raportat la art. 93 alin. (1) din C. pen., pe durata termenului de supraveghere, inculpata este obligată să respecte următoarele măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune Mehedinți, la datele fixate de acesta; b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa; c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile; d) să comunice schimbarea locului de muncă; e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În baza art. 93 alin. (2) din C. pen., pe durata termenului de supraveghere impune condamnatei obligația de a frecventa un program de reintegrare socială derulat de Serviciul de Probațiune Mehedinți sau organizat în colaborare cu instituții din comunitate.

În baza dispozițiilor art. 93 alin. (3) din C. pen., impune inculpatei obligația de a presta, pe durata termenului de supraveghere, o muncă neremunerată în folosul comunității pe o perioadă de 60 de zile, în cadrul Primăriei orașului Strehaia sau Consiliului local al orașului Strehaia, afară de cazul în care, din cauza stării de sănătate, nu poate presta această muncă.

Conform art. 404 alin. (2) din C. proc. pen., atrage atenția inculpatei asupra dispozițiilor art. 96 din C. pen. referitoare la revocarea suspendării executării pedepsei și dispunerea executării pedepsei ca urmare a nerespectării măsurilor de supraveghere impuse prin hotărâre, ori ca urmare a săvârșirii de infracțiuni.

În baza art. 397 din C. proc. pen. rap. la art. 25 alin. (1) din C. proc. pen. admite în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale - Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale.

Obligă inculpata B. la plata către partea civilă a sumei de 43.233 RON (reprezentând echivalentul a 10.000 Euro) din care 41.071,35 RON contribuția din fonduri europene și 21161,65 RON contribuția de la bugetul de stat, la care se adaugă accesoriile fiscale calculate de la data efectuării plății până la data achitării integrale a debitului principal, calculate conform O.U.G. nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea și sancționarea neregulilor apărute în obținerea și utilizarea fondurilor europene și/sau a fondurilor publice naționale aferente acestora, cu modificările și completările ulterioare.

În baza art. 397 rap. la art. 25 alin. (3) din C. proc. pen., desființează carnetul stupinei conținând 220 de fișe individuale ale familiilor de albine, întocmit de PFA B..

În baza art. 404 alin. (4) lit. c) din C. proc. pen., dispune ridicarea sechestrului instituit asupra bunurilor inculpatului A. prin ordonanța de la 05.12.2017 și a sechestrului instituit prin ordonanța de la 11.12.2017 asupra bunurilor inculpaților C., D., F. și E..

În baza art. 274 alin. (1) și (2) din C. proc. pen., obligă inculpata B. la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 1.000 RON.

Conform art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., restul cheltuielilor judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.

Onorariile apărătorilor desemnați din oficiu inculpaților, în sumă de 1.253 RON (faza judecății) și respectiv 554 RON (cameră preliminară), se vor achita din fondurile Ministerului Justiției, rămânând în sarcina statului."

Pentru pronunțarea hotărârii, Curtea de Apel Craiova a reținut, în esență, următoarele:

Sub aspectul laturii penale:

Obținerea fondurilor nerambursabile de către PFA A. în cadrul măsurii 112.

În concret, acuzația adusă inculpatului A. vizează obținerea fondurilor nerambursabile în sumă de 25.000 Euro, prin măsura 112 - instalarea tinerilor fermieri, fără îndeplinirea condițiilor necesare, în concret în absența numărului total de 170 de familii de albine (necesare pentru acordarea primei tranșe) și ulterior, a celor 220 de astfel de familii (necesare pentru acordarea celei de-a doua tranșe), în opinia acuzării, insuficiența numărului de stupi fiind acoperită prin folosirea de documente cu caracter fals, inexact sau incomplet, dar și prin ajutorul dat de funcționării din cadrul AFIR care ar fi atestat, cu ocazia verificării documentației și a vizitei în teren, împrejurări necorespunzătoare adevărului referitoare la amplasamentul stupinei și existența numărului necesar de stupi.

Potrivit ghidului solicitantului, versiunea 04 din mai 2011, puteau beneficia de fonduri nerambursabile persoanele fizice (urmând ca acestea să se autorizeze ca PFA sau întreprindere individuală) cu condiția ca acesta să aparțină categoriei beneficiarilor eligibili, respectiv: să aibă în exploatare o exploatație cu dimensiune economică între 6 și 40 UDE, să aibă vârsta sub 40 de ani, să se instaleze pentru prima dată ca șef (conducător) al exploatației agricole, să fie membru al unei familii de fermieri și să fi lucrat mai mult de 50% din timpul său de lucru în cadrul fermei (nu neapărat în ferma familiei), cu cel puțin 12 luni înaintea instalării sale pe cont propriu.

De asemenea, solicitantul trebuia să depună cererea de finanțare în mai puțin de 12 luni de la data instalării într-o exploatație de minim 6 UDE, să nu mai fi obținut sprijin financiar prin aceeași măsură pentru această exploatație agricolă, să aibă ca și obiect de activitate exploatarea terenurilor agricole și/sau activitatea zootehnică, să-și însușească în totalitate angajamentele luate în declarația pe propria răspundere, să prezinte un plan de afaceri prin care să demonstreze îmbunătățirea performanței generale a exploatației agricole și creșterea dimensiunii fermei cu minim 4 UDE, să dovedească o pregătire profesională și să se angajeze să dobândească calificări profesionale în domeniu.

Examinând înscrisurile aflate în vol. IX, dosar de urmărire penală, Curtea a reținut că la 29.07.2011 a fost înregistrată la CRFIR 4 Sud Vest Oltenia cererea de finanțare nr. x formulată de inculpatul A. însoțită de documentația aferentă, prin care inculpatul solicita acordarea de fonduri nerambursabile în sumă de 25.000 Euro prin Măsura 112 - Instalarea tinerilor fermieri, pentru proiectul cu titlul "Instalarea tânărului fermier A., comuna Greci, județul Mehedinți".

Conform planului de afaceri depus în susținerea cererii, inculpatul a lucrat în apicultură împreună cu părinții săi încă din anul 2008 la stupina acestora, mai mult de 50% din timpul ei de lucru, iar în anul 2011 s-a hotărât să-și înființeze o exploatație apicolă formată din 170 familii de albine. A mai arătat că în anul 2011 are o stupină de 170 familii de albine amplasată pe o suprafață de 0,50 ha teren agricol situat în comuna Greci - sat Greci, jud. Mehedinți, deținut în baza unui contract de arendă nr. x/06.07.2011 și inventarul apicol necesar.

După depunerea documentației și a efectuării verificărilor în teren de inculpații D. (expert 1) și C. (expert 2), cererea de finanțare formulată de A. a fost declarată eligibilă, fiind încheiat contractul de finanțare nr. x din 17.05.2012.

Inculpatul A. PFA a încasat prima tranșă aferentă Măsurii 112 - "Instalarea tinerilor fermieri", în sumă de 64.849 RON (echivalentul a 14.999,88 euro) din care 51.879,20 RON fonduri europene și 12.969,80 RON fonduri naționale, conform certificatului de plată nr. x/21.05.2012.

Conform contractului de finanțare nr. x din 17.05.2012, în implementarea Planului de afaceri susmenționat, beneficiarul A. PFA trebuia să realizeze acțiunile și investițiile prevăzute în acel plan, și în continuare să formuleze cererea de plată a tranșei II.

Prealabil evaluării celor 8 documente depuse de solicitantul A. despre care s-a reținut în rechizitoriu că sunt false, incomplete ori inexacte, Curtea a avut în vedere următoarele considerații teoretice:

Noțiunea de fals la care se face trimitere în art. 18

1

alin. (1) are înțelesul atribuit falsului material și falsului intelectual de textele art. 320 alin. (1) și art. 321 alin. (1) C. pen. (cu corespondent în art. 288 alin. (1) și art. 289 alin. (1) C. pen. din 1969), însemnând fie contrafacerea scrierii sau a subscrierii ori alterarea materială a documentului, fie atestarea în cuprinsul documentului a unor fapte sau împrejurări necorespunzătoare adevărului ori omisiunea de a însera în document unele date sau împrejurări.

În doctrină s-a arătat că este inexact acel înscris care fără a fi falsificat, este întocmit incorect, astfel încât datelor pe care le conține li se dă o interpretare intenționat eronată.

În cazul documentelor incomplete s-a apreciat că acestea sunt înscrisurile care nu cuprind toate datele necesare pentru o corectă interpretare a realității la care se referă, date care dacă ar fi fost cuprinse în act ar fi produs alte efecte juridice decât cele pe care actul inform le prezintă.

Documentele false, inexacte sau incomplete reprezintă o alterarea a adevărului, cu prezentarea unor informații denaturate în scopul obținerii de subvenții, înfățișându-se ca o variantă specială a infracțiunii de înșelăciune.

Este "fals" în sensul art. 181 din Legea nr. 78/2000, acel înscris al cărui conținut real a fost modificat, prin alterare sau contrafacere, de către făptuitor sau de către o altă persoană. Alterarea conținutului înscrisului se poate realiza fie prin înlocuirea datelor reale din cuprinsul/conținutul acestuia cu altele neconforme adevărului, fie prin eliminarea unor date/informații care au ca efect schimbarea eficienței juridice a înscrisului respectiv. În cazul contrafacerii înscrisului, de principiu, nu se cere preexistența unui înscris corect, conform adevărului, întrucât există o acțiune de plăsmuire sau ticluire a unui înscris. Referitor la declarațiile false, autorul infracțiunii săvârșește o acțiune de declarare necorespunzătoare adevărului prin care încearcă obținerea de fonduri europene, în toate cazurile falsul realizat trebuie să fie relevant pentru a se produce urmarea imediată prevăzută de textul de incriminare.

Este "inexact" înscrisul sau acea declarație care, fără a fi supuse unei acțiuni de modificare (alterare/contrafacere) a conținutului, este întocmit incorect, astfel încât datelor pe care le conține li se dă o interpretare intenționat greșită, ce are ca rezultat schimbarea eficienței juridice a înscrisului în ansamblu. În acest fel, înscrisul va avea aptitudinea de a fi folosit cu succes în obținerea de fonduri comunitare. În substanța sa, înscrisul poate conține date inițiale reale și complete, dar care, printr-o înregistrare/interpretare incorectă va conduce la o denaturare a realității. În toate cazurile, starea de fapt este astfel ilustrată încât să permită sau să dea loc, prin raportare la cerințele impuse de autoritatea contractantă, la o interpretare din partea acesteia de natură a permite accesarea fondurilor europene. Un document inexact este acela care nu exprimă fidel realitatea, fără însă să se ridice la nivelul unui document fals.

Noțiunea de "incomplet" vizează înscrisul care nu conține toate datele necesare interpretării corecte a realității la care se referă și care din această cauză produce efecte juridice contrare celor pe care le-ar fi generat dacă ar fi fost cunoscute datele sau informațiile lipsă. Datele și informațiile lipsă trebuie să fie esențiale în raport cu scopul în care este folosit înscrisul respectiv și cu realitatea concretă pe care acesta este destinat să o probeze - accesul la fondurile europene. Aceste date pot fi cuprinse într-un singur document după cum se pot înfățișa sub forma mai multor înscrisuri (documentație) sau set de înscrisuri (documente), după cum este dat și în prezenta cauză.

În același sens s-a concluzionat și în considerentele deciziei nr. 479/2018 a Curții Constituționale care a reținut că noțiunile de "inexact" sau "incorect" acestea "au valențele conferite în limbajul obișnuit, respectiv, neadevărat, eronat, greșit, incorect. În acest fel, un document "inexact/incomplet" este acela care nu exprimă fidel realitatea, fără însă să se ridice la nivelul unui document fals". Potrivit aceleiași decizii, caracterul "inexact" sau "incomplet" al documentelor la care se referă art. 181 din Legea nr. 78/2000 constă fie în ajustarea acestora pentru a întruni criteriile de eligibilitate, fie în omiterea anumitor date/informații care ar putea descalifica persoana respectivă în inițiativa de a obține fondurile, cu condiția ca toate aceste ajustări/omisiuni să fie săvârșite cu intenție și să ducă la obținerea de fonduri.

Expresiile cu știință și cu rea-credință folosite în norma de incriminare vizează săvârșirea faptelor cu intenție directă sau indirectă.

Reaua-credință presupune o atitudine a unei persoane care săvârșește un fapt sau un act contrar legii sau celorlalte norme de conviețuire socială pe deplin conștientă de caracterul ilicit al conduitei sale.

Infracțiunea în cauză se consumă în momentul în care elementul material al laturii obiective este realizat și a intervenit urmarea socialmente periculoasă, iar ca o condiție esențială pentru existența infracțiunii, trebuie ca fondurile europene să fie obținute pe nedrept, tentativa pedepsindu-se. Consumarea infracțiunii are loc în momentul în care se produce rezultatul prevăzut în norma de incriminare, respectiv obținerea pe nedrept a fondurilor. Momentul obținerii este acela în care fondurile intră efectiv în sfera de dispoziție a făptuitorului (prin transfer bancar sau altă modalitate de plată) și este întotdeauna ulterior încheierii contractului de finanțare.

Examinând caracterul fals, inexact sau după caz incomplet al celor 8 documente folosite de inculpatul A. pentru accesarea fondurilor europene în cadrul măsurii 112, prin raportare la considerațiile teoretice expuse mai sus, instanța de fond a reținut următoarele:

Realizând propria verificare a dosarului cererii de finanțare, Curtea a constatat că deși în declarația tehnoredactată existentă la fila x lipsește mențiunea referitoare la experiența anterioară de minim 12 luni înainte de instalarea sa pe cont propriu, la fila x există formularul F, intitulat "Declarație pe propria răspundere a solicitantului", în care, la pct. 6 se face mențiunea "declar pe propria răspundere că am lucrat mai mult de 50% din timpul de lucru în cadrul unei ferme, cu cel puțin 12 luni înaintea instalării pe cont propriu. Declarația este dată sub sancțiunile prevăzute de legea penală, datată 27.07.2011 și semnată personal de inculpat.

În aceste condiții nu se poate reține caracterul incomplet al declarației, câtă vreme mențiunile a căror lipsă a fost invocată în actul de sesizare se regăsesc într-un alt document aflat la dosarul cererii de finanțare, datat și însușit prin semnătură de inculpat, cerința fiind astfel suplinită prin existența formularului F, intitulat "Declarație pe propria răspundere a solicitantului".

În esență, în accepțiunea actului de sesizare, caracterul inexact al acestei adeverințe decurge din faptul că pe amplasamentul respectiv nu ar fi existat cele 170 de familii de albine (aspect rezultat din depozițiile martorilor G., H., I., J. și K., procesul-verbal de cercetare la fața locului din 12.04.2017 și planșa fotografică atașată acestuia), că o parte din stupii fotografiați cu ocazia vizitei în teren de către experții OJPDRP Mehedinți erau proprietatea martorului G. (ultimele 5 fotografii fiind realizate în curtea acestuia și nu la locul de amplasare al investiției care diferă ca împrejmuire) și că stupii fotografiați nu aveau caracteristicile menționate în Planul de afaceri (stupi verticali).

Contrar celor reținute în actul de sesizare, Curtea a rețiut că apicultura, astfel cum era reglementată prin Legea nr. 89/1998 (în vigoare până la 9 februarie 2014) și respectiv Legea nr. 383/2013 nu este decât în mod excepțional o activitate staționară (stupăritul staționar se referă la practicarea apiculturii pe vatra fixă, constând în amplasarea stupilor pe toată perioada sezonului activ, cât și pe perioada de iernare pe aceeași vatră), iar în speță, nici unul din documentele depuse de inculpatul Pigulea în justificarea cererilor de acordare a sprijinului financiar nu sugerează că acesta ar fi înțeles să înființeze o stupină staționară, pe vatră permanentă.

Drept urmare, neputând fi asimilată culturilor sau plantațiilor care au o așezare fixă, amplasarea stupinei într-un alt loc decât cel menționat în contractul de arendă sau în celelalte documente depuse pentru accesarea fondurilor este inerentă procesului tehnologic de exploatare a stupinei și nu influențează realitatea sau exactitatea înscrisurilor justificative.

Analizând probele administrate atât în cursul urmăririi penale cât și în cursul judecății cu privire la deținerea de către inculpatul A. în perioada iulie 2011 - octombrie 2011 a unei stupine compusă din 170 de familii de albine și respectiv 220 de familii de albine în anul 2014, Curtea a constatat că nu este posibilă formularea unei concluzii certe în sensul că acesta nu ar fi deținut niciodată stupina sau că aceasta nu a fost compusă cu numărul de stupi necesari pentru accesarea fondurilor.

Martorul G., proprietar al unei gospodării învecinate cu terenul arendat de inculpat de la L., a declarat în faza urmăririi penale că pe proprietatea vărului său L. nu au existat niciodată stupi în ultimii 15-20 de ani, că ultimele 5 fotografii atașate la raportul asupra vizitei în teren nr. 190/18.10.2011 înfățișează curtea și stupii săi și că niciodată A. nu a adus stupi pe proprietatea sa. A mai arătat martorul că deși inculpatul este nepotul său, nu a avut niciodată discuții referitoare la dispariția unor stupi care să-i aparțină inculpatului, discuție complet inutilă în condițiile în care inculpatul nu a avut niciodată stupi.

În același sens a declarat și martorul H., proprietar al unui imobil amplasat în comuna Greci în punctul toponimic Vlădani, în vecinătatea proprietăților deținute de martorul G., M. și L. (proprietarul terenului arendat de inculpatul A.), martor care nu a văzut ca inculpatul să fi deținut în zonă o stupina formată din 170 de familii de albine. În declarațiile date în faza urmăririi penale (27 noiembrie 2017 și 27 martie 2017) a arătat că terenul lui L. este nemuncit de peste 20 de ani, că pe el nu s-au aflat stupi, aspect pe care trebuia să îl perceapă întrucât trece zilnic pe drumul ce mărginește această proprietate. Martorul a precizat că singurul deținător de stupi în zonă este G. (care deține circa 20 de stupi) și a recunoscut terenul acestuia din mai multe fotografii prezentate de organul de urmărire penală .

Fiind audiat în cursul judecății, martorul H. a declarat în esență aceleași aspecte, în sensul că era imposibil ca pe terenul arendat de inculpat de la L. să existe stupi pe care el să nu îi observe.

Pentru a verifica fiabilitatea afirmațiilor martorului H., cu ocazia audierii în ședința de la 15.03.2019, instanța i-a prezentat pentru recunoaștere 3 fotografii, numerotate de la 1 la 3, aceleași fotografii care i-au fost prezentate spre recunoaștere, în aceeași sedință și martorului G..

Deși martorul G. a arătat că fotografiile 1, 2 și 3 nu înfățișează proprietatea sa, în mod surprinzător, martorul H. a recunoscut în fotografiile 1 și 2 tot proprietatea lui G. (aparent după forma curții, deși aceasta nu pare a fi una atipică, specială). Tot martorul Vladu a mai afirmat că nu știe ce reprezintă fotografia 3 și că nu a văzut asemenea stupi pe terenul lui L..

Că martorul H. este în eroare cu privire la locația identificată după fotografiile 1 și 2 rezultă în mod evident din declarația martorului G., care, după prezentarea acelorași 3 fotografii, a arătat că acestea nu înfățișează curtea sa, așa cum nici fotografia 3 nu este făcută în curtea sa.

Martora K., fost viceprimar al comunei în perioada implementării proiectului, a declarat în faza urmăririi penale că singura persoană care deține stupi în zona Dealul Vlădanilor este martorul G. și că nu a văzut stupi care să-i aparțină inculpatului Pigulea. Cu toate acestea, cu ocazia audierii la instanță, martora a arătat că o porțiune a terenului arendat de inculpat este situat de partea cealaltă a dealului, nefiind vizibil din drum, fiind posibil ca pe acest teren să fi existat stupi fără ca ea să îi vadă. În același sens a declarat și martorul H. cu ocazia audierii sale de către instanță.

Martorul I., angajat la Primăria comunei Greci, a arătat că după deschiderea poziției de rol pe numele inculpatului (2011) și până la data audierii sale de către procuror (2017) a trecut de mai multe ori prin zona Dealul Vlădanilor unde este situat terenul lui L. și a văzut că acest teren este în nelucrare, fiind acoperit cu iarbă mare, că singurii deținători de stupi din zonă sunt G. (cu 25 de stupi) și N. (care ar fi avut aproximativ 175 de stupi). La rândul său, martorul a identificat proprietatea lui G. într-o parte din fotografiile prezentate în faza urmăririi penale, fotografii ce făceau parte din dosarul administrativ al cererii de finanțare.

Curtea a admis că declarațiile date în faza de urmărire penală de martorii sus mențonați sunt de natură să ridice dubii cu privire la înființarea de către inculpatul A. a unei stupine formată din 170 de familii de albine pe amplasamentul menționat în contractul de arendă nr. x/06.07.2011. Mai mult, potrivit afirmațiilor martorei O., fostă angajată a inculpaților A. și B. (declarațiile de la filele x DUP), cei doi soți Pigulea obținuseră fonduri europene pe proiecte cu stupi, fiind ajutați de inculpatul D., în sensul că deși nu avuseseră toți stupii necesari conform proiectelor, cei care veniseră să fotografieze în teren stupii, făcuseră fotografiile în așa fel încât să pară că sunt toți stupii care trebuiau să existe conform proiectelor.

Cu toate acestea, există alte probe decât înscrisurile emanând de la coinculpații D. și C., care dovedesc că în perioada depunerii cererilor de plată 2011-2014, inculpatul A. a înființat și deținut o stupină pe raza comunei Greci, procurând numărul de stupi necesar și efectivele de albine pentru popularea acestora.

Asfel, martorul P. (apicultor în aceeași comună Greci), fiind audiat de instanță la propunerea inculpatului Pigulea, a relatat împrejurările în care acesta din urmă a înființat și exploatat stupina, arătând că în 2011 i-a dat inculpatului circa 50 de stupi orizontali conținând cel puțin 100 de familii de albine, personal ducându-i stupii cu o autoutilitară pe un teren situat pe un deal în apropierea proprietății numitului G..

Aceste aspecte s-au coroborat cu cele relatate de martorul G. cu ocazia audierii în cursul judecății (15 martie 2019), când a explicat că a avut o discuție cu inculpatul Pigulea, căruia i-a permis să aducă în curtea sa niște cutii, niște lăzi de stupi fără albine, pe care să le repare, să le vopsească și să cumpere albine. În cadrul unei discuții cu inculpatul, acesta i-a spus că urma să mute stupii cu albine cu tot pe terenul unchiului său L.. Inculpatul a și adus respectivele lăzi (în urmă cu mai puțin de 10 ani), pe care le-a transportat cu două dube, la interval de o zi, una după alta și le-a lăsat la martor în curte, după care, timp de 3 - 4 zile (maxim o săptămână sau două) a lucrat la ele, le-a vopsit, după care le-a transportat în altă parte.

În legătură cu planșele foto prezentate în faza urmăririi penale, a arătat că într-o serie din fotografii a recunoscut stupii săi (după curte, pomi, gard și curca albă), însă în fotografiile de la DNA erau și alți stupi pe care nu i-a recunoscut, nefiind ai săi. A mai precizat martorul că atunci când polițiștii DNA au făcut cercetarea la fața locului, o parte din stupii inculpatului erau încă în curte și că mai existau și la momentul audierii câteva astfel de lăzi deteriorate, care între timp au putrezit. Același martor G. a arătat că bunicii inculpatului Pigulea dețin un teren în apropiere, vizavi de Primărie, pe care familia inculpatului a avut stupi din 1996 până în urmă cu 7-8 ani.

În legătură cu exploatarea stupinei, martorul P. a arătat că s-a ocupat personal de stupina inculpatului, din 2011 până în 2016 sau 2017, în fiecare an stupina fiind mutată în pastoral, respectiv la Crivina la salcâmi (la începutul lunii mai), la Eșelnița la tei în luna iuni, la Stârmina la salcâmi tot în mai, timp de o săptămână, la Dîrvari la rapiță în luna aprilie. În referire la proprietatea lui G. prezentată în fotografii, a arătat că a coborât stupina pe acest teren din cauza condițiilor meteo nefavorabile, când amplasamentul de pe deal devenea greu accesibil pe timp de ploaie, mai ales că activitatea presupunea deplasări frecvente pentru tratament, stimularea mătcilor, strângerea cuibului pentru iarnă, hrană proteică, etc., mutarea stupinei pe și de pe terenul lui G. având loc de mai multe ori în decursul anilor. Martorul a mai arătat că inclusiv la momentul audierii sale, o parte din stupii inculpatului se află în continuare pe terenul lui Simcelescu, aspect confirmat și de acesta din urmă.

În sensul existenței stupinei converg și declarațiile martorului Q., apicultor din comuna Tâmna care a declarat de asemenea că l-a ajutat pe inculpatul Pigulea să înființeze stupina, dându-i circa 40 de roiuri pe care i le-a dus în comuna Greci cu o autoutilitară x, stupina amplasându-se pe un teren situat pe un deal, cu latura dreaptă învecinată cu o casă, teren pe care inculpatul mai avea de cel puțin două ori mai mulți stupi. Martorul a mai precizat că el este cel care l-a învățat pe inculpat cum să înființeze stupina cu cheltuieli minime.

Aspecte similare privind existența și localizarea cel puțin temporară a stupinei au fost relatate și de martorii R., persoană care se ocupa de gospodăria proprietarului L. și S. - persoana care a asigurat, la solicitarea inculpatului Pigulea, transportul a 40-50 de stupi, precizând că stupina inculpatului era amplasată în apropiere de primărie, pe un deal.

În plus, Curtea a reținut că atât în cursul urmăririi penale, cât și în cursul judecății, martorii T. și U., socrii inculpatului Pigulea, au dat detalii în legătură cu locația în care era amplasată vatra stupinei deținută de acesta, descriind același teren amplasat pe deal, în apropierea proprietății lui G. (martorul G.), dar și cu privire la proveniența inițială a stupilor, arătând că cel puțin 50 de familii de albine au provenit din stupina PFA T. care a înmulțit pentru fiica și ginerele său roiurile deținute.

În aceste condiții, Curtea a constatat că nu se poate concluziona că inculpatul A. nu a înființat niciodată stupina așa cum sugerau în declarațiile inițiale martorii G. și I. și așa cum s-a reținut în actul de sesizare al instanței.

De altfel, din examinarea declarației date de martora O. în cursul urmăririi penale nu a rezultat nicidecum că inculpatul Pigulea nu ar fi deținut niciodată stupina, ci că numărul de stupi ce o compuneau ar fi fost mai mic decât cel precizat în documentațiile aferente cererilor de finanțare, diferența în minus fiind justificată cu complicitatea funcționarilor care au efectuat vizita în teren, aceștia efectuând fotografii în așa fel încât să creeze iluzia că există toți cei 170 de stupi.

Verificând cele 10 fotografii document întocmite cu ocazia vizitei în teren efectuate de inculpații D. și C. la 17.10.2011, Curtea a constatat că într-adevăr, ultimele 5 fotografii, cele în care martorul G. a recunoscut curtea sa, par să înfățișeze o altă proprietate decât primele 5. Cu toate acestea, numărul stupilor prezentați în aceste 5 fotografii presupus realizate în curtea lui G. este foarte mic, în toate cele 5 planșe fiind prezentați, din diferite unghiuri, aceiași 9 stupi (din care unul poartă inscripția "spart"), în timp ce în celelalte 5 fotografii se observă un număr semnificativ de stupi (cel puțin 13 pe fiecare rând).

Fotografierea unei părți a curții lui G. cu ocazia vizitei în teren nu are semnificația prezentării unei alte locații decât cea care făcea obiectul proiectului, ținând cont că amplasamentul investiției se învecina cu proprietatea martorului G., că nu exista delimitare pe latura ce mărginea proprietățile celor doi și că, potrivit declarației lui G., inculpatul a avut acordul său să aducă stupi în curtea sa (o parte din ei existând și la momentul audierii).

Admițând că 9 sau chiar 20-25 din totalul de 170 de stupi prezentați de inculpat cu ocazia vizitei în teren efectuate de experții D. și C. ar fi aparținut martorului G., Curtea a constatat că o asemenea împrejurare este insuficientă pentru a conferi documentelor caracter inexact.

În acest sens, Curtea a constatat că nu numărul exact de familii de albine a constituit un criteriu esențial pentru accesarea fondurilor, ci dimensiunea economică a exploatației, măsurată în UDE, măsura fiind accesibilă fermierilor cu exploatații între 6 și 40 UDE. Calculul UDE se realiza în funcție de numărul stupilor, prin înmulțirea acestuia cu 0,083, astfel încât o stupină de 170 stupi echivala cu 14,11 UDE, prin urmare, cei 9 stupi despre care martorul G. a susținut că sunt ai săi, echivalau cu 0,74 UDE, valoare ce nu afecta eligibilitatea proiectului realizat de inculpat, exploatația acestui fiind mai mare de 8 UDE (așa cum s-a arătat în documentația cererii de finanțare) și încadrându-se în marja cuprinsă între 6 și 40 UDE. La un rezultat similar se ajunge și prin excluderea a 20 de stupi (echivalentul a 1,66 UDE), cât ar fi deținut martorul G..

Deși este evident că primele 5 fotografii document nu surprind toți cei 170 de stupi menționați în documentația aferentă cererii de finanțare depusă de inculpatul Pigulea, Curtea a constatat deopotrivă, că modul în care sunt realizate fotografiile nu creează iluzia existenței mai multor stupi, sau a tuturor celor 170 de stupi, așa cum a susținut în declarațiile sale martora O., nefiind relevată utilizarea unor procedee de retușare sau trucare a fotografiilor.

Mai mult, Curtea a reținut că nu exista o obligație legală sau procedurală în sarcina experților OJPRDP de a realiza fotografii de inventariere cuprinzând întreaga stupină, ci aceea de a surprinde imagini reprezentative ale investiției verificate. De altfel, obținerea unor planșe fotografice panoramice care să surprindă toți cei 170 de stupi era dificil de realizat cu tehnica disponibilă în anul 2011, mai ales în condițiile în care amplasarea stupilor se realizează în așa fel încât să se asigure o suprafață minimă de 5 mp pentru fiecare stup (așa cum stabileau disp. art. 2 alin. (4) din Regulamentul privind organizarea stupăritului în România), iar datele cauzei nu permit concluzia că inculpații C. și D. ar fi avut în dotare asemenea dispozitive pentru realizarea fotografiilor.

Curtea a admis că, în condițiile derulării de soții Pigulea a unor proiecte investiționale similare, exista posibilitatea cel puțin teoretică de a deplasa aceeași 170 stupi din comuna Greci în comuna Grozești pentru a dovedi posesia efectivă a inculpaților asupra celor două stupine, mai ales că vizitele efectuate în teren de cei doi experți nu erau inopinate, ci presupuneau anunțarea prealabilă a beneficiarului, iar în concret acestea nu s-au realizat în aceeași zi, ci la interval de 3 zile (la 17.10.2011 în cazul inculpatului A. și la 20.10.2011 în cazul inculpatei B.).

Cu toate acestea, efortul logistic pe care îl implica transportul a 170 de stupi între cele două stupine, ce presupunea încărcarea stupilor pe timp de noapte (perioadă în care albinele nu zboară, fiind întoarse la stup) și descărcarea acestora în aceleași condiții, face neplauzibilă această ipoteză, iar examinarea comparativă a fotografiilor document efectuate cu ocazia celor două vizite în teren pare să infirme o asemenea posibilitate, caracteristicile constructive ale unora din stupii evidențiați în fiind diferite.

Nu se poate concluziona nici că adeverința nr. x/21.07.2011 emisă de Primaria Greci ar avea caracter inexact pe considerentul că ar fi fost emisă fără ca funcționarii să verifice personal existența stupinei, așa cum s-a reținut în rechizitoriu, făcându-se trimitere la declarațiile date de reprezentanții Primăriei comunei Greci - J., V. și I. (potrivit cărora emiterea acestei adeverințe s-a realizat în baza susținerilor verbale ale inculpatului A., fără ca funcționarii să se deplaseze în locația respectivă pentru a verifica existența stupilor).

Curtea a reținut că adeverința sus menționată reproduce datele din registrul agricol, care este un document declarativ, întocmit pe baza declarațiilor emanând de la proprietari, arendași, deținători de terenuri, construcții agricole sau animale, așa cum prevăd disp. art. 8 alin. (1) din O.G. nr. 28/2008:

"înscrierea datelor în registrul agricol în a cărui rază administrativ-teritorială își are domiciliul capul gospodăriei se face pe baza declarației date pe propria răspundere sau pe bază de documente, de capul gospodăriei sau, în lipsa acestuia, de un alt membru major al gospodăriei care dispune de capacitate deplină de exercițiu. Pentru persoanele juridice datele se înscriu în registrul agricol pe baza declarațiilor date de reprezentantul legal respectiv, însoțite de documente".

Potrivit art. 14 din aceeași ordonanță, persoanele fizice și juridice sunt obligate să declare, în termenele prevăzute la art. 11, date corecte și complete, în vederea înscrierii acestora în registrul agricol.

Conform art. 6 alin. (6), Registrul agricol constituie sursă de date pentru înfăptuirea pe plan local a unor politici în domeniile: fiscal, agrar, al protecției sociale, edilitar-urbanistic, sanitar, școlar și altele asemenea, bază de date pentru satisfacerea unor solicitări ale cetățenilor, cum ar fi: eliberarea documentelor doveditoare privind proprietatea asupra animalelor și păsărilor, în vederea vânzării în târguri și oboare, privind calitatea de producător agricol, în vederea vânzării produselor la piață, privind starea materială pentru situații de protecție socială, pentru obținerea unor drepturi materiale și/sau bănești și altele asemenea; sursă administrativă de date pentru sistemul informațional statistic, pentru pregătirea și organizarea recensămintelor, pentru organizarea unui sistem de anchete prin sondaj și altele asemenea.

În raport de dispozițiile legale sus evocate, potrivit cărora înscrierea în registrul agricol se realizează pe baza declarației pe propria răspundere dată de proprietar, fără alte condiții suplimentare, împrejurarea că nici un reprezentant al Primăriei Greci nu s-a deplasat la locul de implementare al investiției pentru a percepe nemijlocit existența stupinei și a celor 170 de familii de albine nu este suficientă pentru a conferi caracter inexact adeverinței criticate.

De altfel, fiind audiat în cursul judecății, martorul I., cel care a îndeplinit în perioada absenței agentului agricol atribuțiile de serviciu ale acestuia, a precizat că modalitatea de ținere a Registrului agricol este reglementată de O.G. nr. 28/2008, act normativ care nu prevede obligația agentului agricol de a verifica în teren realitatea datelor furnizate de cel care face declarația și nici nu au existat la nivelul Primăriei metodologii sau instrucțiuni prin care să se stabilească în sarcina funcționarilor astfel de obligații.

În plus, Curtea a remarcat faptul că documentele inițiale ce conțin datele pretins inexacte reproduse în adeverință (declarația pe propria răspundere dată în iulie 2011 cu ocazia înscrierii în Registrul agricol și fila Registrului agricol) nu au fost considerate false, nu s-a formulat nicio acuzație cu privire la modul de întocmire al acestora și nu s-a solicitat anularea lor, veridicitatea acestor înscrisuri fiind în continuare prezumată. Totodată, filele registrului agricol pe anii 2011-2016 inclusiv, depuse la dosar în copie certificată de inculpatul Pigulea relevă că acesta a figurat înscris în registrul agricol ca deținător continuu al unui teren agricol arendat, în suprafață de 0,50 ha și a unei stupine formată din 170 familii de albine în anii 2011-2013 inclusiv și respectiv 220 familii de albine în anii 2014-2016 inclusiv.

Contrar celor reținute în actul de sesizare, în urma audierii nemijlocite a reprezentanților comunei Greci, Curtea a reținut că nu se conturează în mod pertinent suspiciuni privind caracterul fals al adeverinței, afirmațiile martorului J. (primar al localității la data emiterii actului) în sensul că nu a semnat un asemenea act, fiind decisiv infirmate de depoziția martorei V., secretar al primăriei la acel moment și de concluziile raportului de expertiză criminalistică. Astfel, martora a arătat că a întocmit personal și semnat la rubrica "secretar" adeverința în discuție, că aceasta a fost semnată de primar și aplicată ștampila. Totodată, raportul de expertiză criminalistică a concluzionat că martorul J. a executat semnătura de la rubrica "primar" de pe adeverința nr. x/21.07.2011 emisă de Primăria Comunei Greci.

Nici celelalte elemente de fapt legate de inexistența stupinei lui A. relevate de declarația martorului J. nu au putut fi reținute de instanța de fond, fiind evident că acesta a avut cel puțin o percepție falsă asupra realității la momentul audierii sale în faza de urmărire penală (31.03.2017 - fila x DUP).

Afirmația acestuia că în mod cert nu a avut nimeni în comuna Greci o stupină formată din 200 de familii de albine a fost contrazisă de adeverința emisă de Cabinetul Medical Veterinar W. nr. 104/21.06.2010, înaintată de Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, din care a rezultat că, în aceeași perioadă, numitul X. din comuna Greci era deținătorul unei stupine de aceeași mărime cu cea a inculpatului Pigulea, înființată tot prin accesarea de fonduri europene, despre proiectul al cărui beneficiar era numitul X. existând referiri inclusiv în actul de sesizare.

Și afirmațiile făcute de martorul J. în referire la inexistența vreunui locuitor al comunei Greci cu numele P. s-au dovedit a fi neconforme realității. Martorul P., cel care l-a ajutat pe inculpat să înființeze stupina, nu doar că există, este apicultor în Greci, dar s-a și prezentat personal în fața instanței pentru a fi audiat, ocazie cu care a dat o declarație amănunțită în legătură cu amplasamentul vatrei stupinei inculpatului Pigulea și proveniența inițială a stupilor.

În final, Curtea a reținut că, împrejurarea că nu au fost identificați stupi aparținând inculpatului Pigulea la momentul efectuării cercetării la fața locului (12.04.2017) nu conduce la concluzia susținută de acuzare, aceea că în perioada 2011-2016 nu a existat investiția menționată în documentele depuse pentru obținerea fondurilor sau că aceasta nu a avut dimensiunea menționată în acestea (170, respectiv 220 familii de albine).

S-a remarcat faptul că, deși urmărirea penală a fost începută in rem în perioada în care proiectul era în derulare (25.09.2015, la un an de la obținerea tranșei II), cercetarea la fața locului pentru a se verifica amplasarea stupinei și deținerea de către inculpatul Pigulea a fondului de albine a fost efectuată aproape 2 ani mai târziu. Ca atare, faptul că, la 12.04.2017, pe amplasamentul arendat de inculpat nu exista stupina nu este apt să dovedească fapte anterioare relevante cauzei, respectiv că investiția nu a existat niciodată în realitatea obiectivă sau că nu a fost compusă cu numărul de familii de albine necesar, așa cum s-a reținut în actul de sesizare.

Contrar celor reținute în actul de sesizare, lecturând Planul de afaceri din 27.07.2011 depus la dosarul cererii de finanțare, Curtea a constatat că nicăieri nu sunt prezentate caracteristicile stupilor deținuți de inculpat la momentul formulării cererii, așa cum eronat s-a reținut în acuzație, cei 50 de stupi verticali ale căror avantaje au fost descrise de inculpat la filele x fiind cei pe care acesta intenționa să-i achiziționeze pe parcursul proiectului, în urma acordării finanțării, ca efect al dezvoltării fermei sale și înmulțirii efectivului cu 50 familii de albine.

Acest aspect a rezultat cu evidență din modul în care este structurat proiectul, descrierea celor 50 de stupi fiind realizată la pct. III intitulat "Obiectivele restructurării și detalierea investițiilor propuse pentru atingerea acestora" în cadrul cărora se arată că "A. își propune ca obiectiv, prin accesarea măsurii 112 să își dezvolte ferma sa de tip zootehnic prin înmulțirea cu 50 de familiii de albine și 50 de stupi verticali, dar mai ales prin achiziționarea Centrifuga cu 18 rame din inox alimentar și topitor solar din inox".

Că cei 50 de stupi verticali nu existau și nu aveau cum să existe la momentul cererii rezultă în mod evident din lecturarea subpunctelor "Detalierea investițiilor necesare pentru atingerea obiectivelor" și "Modul de achiziții și finanțare" în care se precizează sumele necesare achiziționării celor 50 de familii de albine și a celor 50 de cutii de stupi verticali, de altfel, în raport de scopul finanțării, neputând fi concepută întocmirea unui proiect prin care să se solicite acordarea de fonduri pentru o investiție deja realizată.