ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 29 februarie 2024

Asupra recursului în casație, în baza actelor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 393 din data de 20.09.2022, pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr. x/2019, în baza dispozițiilor art. 396 alin. (2) C. proc. pen. s-a dispus condamnarea inculpatei A. pentru săvârșirea infracțiunii de "evaziune fiscală constând în evidențierea în actele contabile ori în alte documente legale, a cheltuielilor care nu au la bază operațiuni reale ori evidențierea altor operațiuni fictive, în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligațiilor fiscale" în formă continuată, prevăzută și pedepsită de art. 9 alin. (1) lit. "c" din "Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea si combaterea evaziunii fiscale", cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. din 2009 (fapte comise în perioada 07.10.2015-25.01.2016), la pedepsele de: pedeapsa principală de 3 (trei) ani închisoare; pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. "a" (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice funcții publice), lit. "b" (dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiului autorității de stat) și lit. "g" din C. pen. cu referire la art. 12 alin. (1) din Legea nr. 241/2015 (ultimul dintre ele, constând în interzicerea dreptului de a fi fondator, administrator, director sau reprezentant legal al unor societăți comerciale), pentru o perioadă de 3(trei) ani, care se va calcula conform dispozițiilor art. 68 din C. pen. și la pedeapsa accesorie constând în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. "a" (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice funcții publice), lit. "b" (dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiului autorității de stat) și lit. "g" din C. pen. cu referire la art. 12 alin. (1) din Legea nr. 241/2015 (ultimul dintre ele, constând în interzicerea dreptului de a fi fondator, administrator, director sau reprezentant legal al unor societăți comerciale), pe durata și în condițiile prevăzute de art. 65 alin. (3) din C. pen.

În baza dispozițiilor art. 91 C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei principale aplicate inculpatei A., pe o durată de 4(patru) ani, stabilită potrivit art. 92 alin. (1) C. pen., și care constituie termen de supraveghere pentru acesta.

În baza dispozițiilor art. 404 alin. (2) C. proc. pen. raportat la art. 93 alin. (1) și (2) C. pen., inculpata A. a fost obligată ca, pe durata termenului de supraveghere, să respecte și/sau să execute următoarele măsuri de supraveghere și/sau obligații: a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune Iași (organ desemnat cu supravegherea sa), la datele fixate de acesta; b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa; c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile; d) să comunice schimbarea locului de muncă; e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență; f) să frecventeze unul sau mai multe programe de reintegrare socială derulate de către serviciul de probațiune sau organizate în colaborare cu instituții din comunitate.

În baza dispozițiilor art. 94 alin. (1) C. pen., s-a dispus ca datele, informațiile și documentele menționate în paragraful anterior la lit. "c", "d" și "e" să se comunice Serviciului de Probațiune.

În baza dispozițiilor art. 404 alin. (2) C. proc. pen. raportat la art. 93 alin. (3) cu referire la art. 91 alin. (1) lit. "c" C. pen., s-a dispus ca, pe durata termenului de supraveghere, inculpata A. să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității în cadrul Primăriei Municipiului Pașcani (a serviciilor sau unităților coordonate de aceasta) sau în cadrul Primăriei Comunei Hărmănești, jud. Iași (a serviciilor sau unităților coordonate de aceasta), pe o perioadă de 120 de zile lucrătoare, afară de cazul în care, din cauza stării de sănătate dovedite, aceasta nu va putea presta această muncă.

În baza dispozițiilor art. 94 alin. (2) C. pen. s-a dispus ca supravegherea executării obligației de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității să se facă de către Serviciul de Probațiune Iași, care, potrivit art. 94 alin. (3) C. pen. va lua măsurile necesare pentru a asigura executarea obligației într-un termen cât mai scurt de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare.

În baza dispozițiilor art. 94 alin. (4) C. pen. Serviciul de Probațiune a fost atenționat cu privire la obligația de a sesiza instanța pe durata termenului de supraveghere dacă au intervenit motive care să justifice fie modificarea obligațiilor impuse, fie încetarea executării unora dintre acestea, ori dacă persoana supravegheată nu respectă măsurile de supraveghere sau nu execută, în condițiile stabilite, obligațiile ce îi revin ori nu achită despăgubirile civile.

În temeiul dispozițiilor art. 404 alin. (2) C. proc. pen. cu referire la art. 91 alin. (4) C. pen. i s-a atras atenția inculpatei A. asupra conduitei sale viitoare și a consecințelor la care se expune dacă va mai comite noi infracțiuni sau nu va respecta măsurile de supraveghere ori nu va executa obligațiile ce-i revin pe durata termenului de încercare, respectiv îi atrage atenția asupra prevederilor art. 96 C. pen. referitoare la posibilitatea revocării suspendării executării pedepsei sub supraveghere, în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni în cadrul termenului de supraveghere, precum și în cazul nerespectării sau neexecutării măsurilor sau obligațiilor stabilite de instanța, cât și în cazul în care nu își îndeplinește integral - până la expirarea termenului de supraveghere - obligațiile civile stabilite prin hotărâre.

În baza dispozițiilor art. 68 alin. (1) lit. "b" și alin. (3) C. pen. s-a dispus ca executarea pedepsei complementare aplicată inculpatei A. să se facă în condițiile prevăzute de aceste dispoziții legale urmând a începe la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri de condamnare prin care s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.

În baza dispozițiilor art. 19 și art. 25 alin. (1) cu referire la art. 397 alin. (1) din C. proc. pen. raportat la art. 1349, art. 1357 și art. 1373 C. civ. a fost admisă, în parte, acțiunea civilă formulată în cauză și, în consecință, a fost obligată inculpata A., în solidar cu partea responsabilă civilmente SC "B." S.R.L. Pașcani să plătească părții civile Agenția Națională de Administrare Fiscală (ANAF), prin Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice (DGRFP) Iași, suma de 434.454 RON cu titlu de diferență de prejudiciu nerecuperat, la care se adaugă dobânda legală prevăzută de art. 174 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală până la achitarea integrală și efectivă a debitului.

Restul pretențiilor civile formulate de partea civilă ANAF, prin Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași au fost respinse ca nefondate.

În baza dispozițiilor art. 11 din Legea nr. 241/2005 raportat la art. 404 alin. (4) lit. "c", art. 397 alin. (2), art. 249 alin. (1), (2), (5) și 6 și art. 250

2

C. proc. pen. cu referire la decizia R.I.L. nr. 19/2017 a Î.C.C.J., s-au menținut măsurile asigurătorii luate sau, după caz, menținute prin încheierea din data de 01.07.2021 pronunțată de Tribunalul Iași, în dosarul asociat nr. x/2019 (rămasă definitivă prin necontestare), constând în instituirea sechestrului asigurător asupra tuturor bunurilor imobile și mobile, prezente și viitoare, aparținând inculpatei A., precum și a acelora aparținând părții responsabile civilmente SC "B." S.R.L. Pașcani, până la concurența sumei de 434.454 RON, reprezentând valoarea prejudiciului produs, la care se adaugă suma de 30.000 RON (reprezentând cheltuielile judiciare avansate de stat la plata cărora a fost obligată inculpata prin prezenta sentință), deci, în total, până la concurența sumei de 464.454 RON.

S-a stabilit ca, în procesul de punere în aplicare a măsurilor asigurătorii menținute de instanță, să fie sechestrate bunuri doar până la concurența sumei totale menționate mai sus.

În baza art. 251 C. proc. pen. raportat la art. 220 alin. (2)

1

din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală cu referire la art. 1 pct. 2 și art. 2 alin. (1) din Ordinul MFP-ANAF nr. 3744/2015, s-a stabilit ca măsurile asigurătorii menținute să fie puse în aplicare de către organele competente ale A.N.A.F. - Direcția generală de executări silite cazuri speciale - Direcția operativă de executare silită - Serviciul executări silite cazuri speciale regional Iași, potrivit celor de mai sus.

S-a dispus ca un extras după sentință (partea relevată din dispozitiv și considerente) să fie comunicat direcției anterior menționate din cadrul părții civile pentru luarea măsurilor necesare în vederea punerii în aplicare a măsurilor asigurătorii menținute, precum și pentru a informa, ulterior, instanța cu privire la măsurile întreprinse în acest sens.

În baza art. 19, art. 25 alin. (3) și art. 397 alin. (1) C. proc. pen. s-a dispus:

- desființarea integrală a următoarelor înscrisurilor fictive falsificate, aflate în original sau, după caz, în copie, la dosarul cauzei, respectiv:

a) - contractul de furnizare cu nr. x din 18.09.2015 aparent încheiat între SC "C." S.R.L. Bistrița și SC "B." S.R.L. Pașcani (atașat în copie certificată la dosar la f.5-8-vol. II.d.u.p., precum și în copie simplă la f.271-274- vol. II.d.u.p.);

b) - cele 51 de facturi fictive aparent emise de SC "C." S.R.L. Bistrița către SC "B." S.R.L. Pașcani, enumerate în tabelul nr. 1 de la pct. 48 din considerentele prezentei sentințe (atașate în original la dosarul cauzei -f.13-63-vol. II.d.u.p., precum și în copie simplă -f. x vol. II.d.u.p.);

c) - cele 55 de ordine de plată a valorii celor 51 de facturi fictive, realizată de SC "B." S.R.L. Pașcani către SC "C." S.R.L. Bistrița, prin intermediul D., enumerate în tabelul nr. 2 de la pct. 57 din considerentele prezentei sentințe (atașate în copie certificată la dosarul cauzei -f.64-90-vol. II.d.u.p., precum și în copie simplă la f.384-399-vol. II.d.u.p. și la f.164-180, f.193-203-vol. II.d.i.);

d) - cele 51 de NIR-uri (note de recepție și constatare diferențe), întocmite de SC "B." S.R.L. și aferente fiecăreia dintre cele 51 de facturi fiscale fictive (atașate în copie certificată la dosarul cauzei -f.91-141-vol. II.d.u.p., precum și în copie simplă -f. x vol. II.d.u.p.););

e) - fișele analitice ale pretinsului partener SC "C." S.R.L. Bistrița, întocmite de SC "B." S.R.L. (atașate în copie certificată la dosarul cauzei -f.9-12-vol. II.d.u.p. și f.117-120-vol. II.d.i.);

- desființarea parțială a următoarelor înscrisurilor parțial falsificate, în care au fost înregistrate/înscrise sau, după caz, declarate de către SC "B." S.R.L. Pașcani cele 51 de achiziții fictive de la presupusul furnizor SC "C." S.R.L. Bistrița, precum și cele 55 de ordine de plată aferente valorii acestora, respectiv evidențele menționate în tabelele nr. 3 și 4 de la pct. 66.2 din considerentele prezentei sentințe, adică:

a) declarațiile informative D394 privind livrările/prestările și achizițiile efectuate pe teritoriul național depuse de S.C. B. în care au fost evidențiate și declarate achizițiile sau, după caz, incluse valorile achizițiilor ce au făcut obiectul facturilor menționate mai sus, numai în partea în care se referă la aceste achiziții, respectiv declarațiile: - nr. x-2015 din 24.11.2015, aferentă lunii octombrie 2015 (prin care S.C. B. Pașcani a declarat achiziții de la presupusul furnizor S.C. C. S.R.L. Bistrița, în valoare de 332.243 RON - bază impozabilă și 79.738 RON TVA); - nr. x-2015 din 21.12.2015, aferentă lunii noiembrie 2015 (prin care S.C. B. Pașcani a declarat achiziții de la presupusul furnizor S.C. C. S.R.L. Bistrița, în valoare de 821.280 RON - bază impozabilă și 197.107 RON TVA); - și nr. x-2016 din 25.01.2016, aferentă lunii decembrie 2015 (prin care S.C. B. Pașcani declară achiziții de la presupus furnizor S.C. C. S.R.L. Bistrița, în valoare de 821.387 RON - bază impozabilă și 197.133 RON TVA), atașate în copie certificată la f.233-235-vol. I.d.u.p., precum și (în alt format) la f. x și 143-vol. IV.d.i.;

b) deconturile de TVA - D 300, depuse de S.C. B., în care au fost declarate achizițiile sau, după caz, incluse valorile achizițiilor ce au făcut obiectul facturilor menționate mai sus, numai în partea în care se referă la acestea, respectiv declarațiile D300: - nr. x/24.11.2015 - pentru luna octombrie 2015; - nr. x/21.12.2015 - pentru luna noiembrie 2015; - și nr. x/25.01.2016 - pentru luna decembrie 2015 (atașate în copie la dosar la f.35- vol. 13.d.i.), atașate în copie certificată la f.251-253-vol. I.d.u.p.;

c) registrele-jurnal ale S.C. B., aferente lunilor octombrie 2015, noiembrie 2015 și decembrie 2015, respectiv doar acele rubrici ale acestuia în care au fost înscrise pretinsele achiziții de la S.C. C. S.R.L. ce au făcut obiectul facturilor în discuție ori plățile aferente acestora;

d) jurnalele pentru cumpărări ale S.C. B., aferente lunilor octombrie, noiembrie și decembrie 2015 (atașate în copie certificată - f.160-166-vol. II.d.u.p., precum și în copie simplă la f.275-281- vol. II.d.u.p.), respectiv doar acele rubrici ale acestuia în care au fost înscrise pretinsele achiziții de la S.C. C. S.R.L. ce au făcut obiectul facturilor în discuție;

e) balanțele lunare de verificare ale S.C. B., aferente lunilor octombrie, noiembrie și decembrie 2015 (atașate în copie certificată - f.224-230, f.231-237 și f.238-244-vol. II.d.u.p. și la f.107-113, f.114-120, f.121-127-vol. IV.d.i.), respectiv doar acele rubrici ale acestuia în care au fost înscrise sumele aferente facturilor de pretinse achiziții de la S.C. C. S.R.L., numai în partea în care se referă la acestea;

f) fișa de magazie aferentă perioadei 01.10-31.12.2015 întocmită de S.C. B. (atașată în copie - f.400-402-vol. II.d.u.p.), respectiv doar acele rubrici ale acesteia în care au fost înscrise facturile fiscale de pretinse achiziții de la S.C. C. S.R.L., numai în partea în care se referă la acestea;

- desființarea parțială a următoarelor înscrisurilor parțial falsificate, în care au fost înregistrate/înscrise sau, după caz, declarate de către SC "C." S.R.L. Bistrița valoarea celor 51 de livrări fictive către presupusul beneficiar SC "B." S.R.L. Pașcani, adică:

a) declarația informativă D394 privind livrările/prestările și achizițiile efectuate pe teritoriul național depusă de SC "C." S.R.L. Bistrița, în care au fost evidențiate și declarate livrările sau, după caz, incluse valorile livrărilor ce au făcut obiectul facturilor menționate mai sus, numai în partea în care se referă la aceste livrări, respectiv declarația D394 nr. x din 26.02.2016, aferentă trimestrului IV al anului 2015 [atașată în copie - format electronic - la f.155-157 și f.166-168-vol. III.d.u.p., f.173-175-vol. III.d.i. și f.33-38-vol. V.d.i. (format electronic cu semnătură)], prin care s-au declarat livrări către S.C. B. în valoare de 1.974.910 RON - bază impozabilă și 473.978 RON TVA;

b) decontul de TVA - D 300, depus de SC "C." SRL Bistrița, în care au fost evidențiate și declarate livrările sau, după caz, incluse valorile livrărilor ce au făcut obiectul facturilor menționate mai sus, numai în partea în care se referă la acestea, respectiv declarația D300, aferentă perioadei octombrie - decembrie 2015, înregistrată sub nr. x și depusă în data de 25.01.2016 [atașată în copie certificată la dosar la f.182- vol. III.d.i. (format electronic) și f.29-32-vol. V.d.i. (format electronic cu semnătură)].

S-a dispus, în baza dispozițiilor art. 13 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 și a art. 7 și art. 21 lit. "g" din Legea nr. 26/1990, ca la data rămânerii definitive a hotărârii judecătorești de condamnare, o copie a dispozitivului hotărârii judecătorești definitive să se comunice Oficiului Național al Registrului Comerțului, în vederea efectuării mențiunilor corespunzătoare.

S-a dispus ca o copie după prezenta sentință să fie comunicată judecătorului sindic din cadrul Tribunalului Iași învestit cu soluționarea dosarului de insolvență al SC "B." S.R.L. (dosarul nr. x/2014 și dosarele asociate) pentru informare, precum și pentru a aprecia asupra măsurilor eventuale necesare, în special cu referire la un posibil conflict de interese al lichidatorului C.I.I. E..

În baza dispozițiilor art. 398 și art. 404 alin. (4) lit. "e" raportat la art. 272 și art. 274 alin. (1) C. proc. pen. inculpata A. a fost obligată să plătească statului suma 30.000 RON cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat în procesul penal.

Prin decizia penală nr. 781/2023 din 31.08.2023, pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2019, în baza art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. s-a respins, ca nefondat, apelul formulat de inculpata apelantă A., împotriva sentinței penale nr. 393 din data de 20.09.2023 a Tribunalului Iași, pronunțată în dosarul penal nr. x/2019, sentință pe care a menținut-o.

Împotriva deciziei penale nr. 781/2023 din 31.08.2023, pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2019, în termenul legal, inculpata A. a formulat cerere de recurs în casație, invocând dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.

Prin încheierea din 14 decembrie 2023, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în baza art. 440 alin. (4) C. proc. pen., s-a admis în principiu cererea de recurs în casație formulată de inculpata A. împotriva deciziei penale nr. 781/2023 din 31.08.2023, pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2019.

Analizând recursul în casație formulat de inculpata A., în limitele prevăzute de art. 442 alin. (1) și (2) C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că acesta este nefondat, în considerarea celor ce succed:

Recursul în casație este o cale extraordinară de atac în anulare, care poate fi exercitată în cazurile limitativ prevăzute de lege, al cărei scop este, astfel cum rezultă din dispozițiile art. 433 C. proc. pen., judecarea conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Față de scopul căii de atac a recursului în casație, respectiv îndreptarea erorilor de drept comise la soluționarea cauzei, în prealabil, se impune precizarea că, orice chestiune de fapt analizată de instanța de fond, respectiv apel, intră în puterea lucrului judecat și excede cenzurii instanței investită cu judecarea recursului în casație.

Ca atare, motivele de casare trebuie să se raporteze la situația factuală și la elementele care au circumstanțiat activitatea infracțională, astfel cum au fost stabilite de instanța de apel, în baza analizei mijloacelor de probă administrate în cauză, prin hotărârea atacată, întrucât în această cale extraordinară de atac se analizează doar aspecte de drept, Înalta Curte neputând proceda la evaluarea materialului probator sau la reaprecierea situației de fapt.

Limitarea obiectului judecății în recursul în casație la cazurile strict prevăzute de lege înseamnă că nu orice presupusă încălcare a normelor substanțiale sau de procedură penală constituie temei pentru a casa hotărârea recurată, ci numai acele încălcări corespunzătoare unuia dintre cazurile de casare prevăzute de lege.

În jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a reținut că "dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. exclud în totalitate din sfera de cenzură a Înaltei Curți de Casație și Justiție modificarea situației de fapt, în acest stadiu putându-se analiza doar dacă faptele, astfel cum au fost reținute de către instanța de apel, sunt prevăzute ca infracțiuni, dacă acestea corespund tiparului de incriminare ori întrunesc - din punct de vedere obiectiv, elementele constitutive ale infracțiunii reținute în sarcina inculpatului." (decizia nr. 350/RC/2015, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, www.x.ro).

Totodată, s-a reținut că acest caz de casare vizează "acele situații în care nu se realizează o corespondență deplină între fapta săvârșită și configurarea legală a tipului respectiv de infracțiune, fie din cauza împrejurării că fapta pentru care s-a dispus condamnarea definitivă a inculpatului nu întrunește elementele de tipicitate prevăzute de norma de incriminare, fie a dezincriminării faptei (indiferent dacă vizează reglementarea în ansamblu sau modificarea unor elemente ale conținutului constitutiv." (decizia nr. 442/R/2017, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală).

În cauză, inculpata A. a formulat recurs în casație întemeiat pe cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., susținând în esență că, fapta de evaziune fiscală pentru care a fost condamnată nu este prevăzută de legea penală, întrucât, în cauză, nu se poate concluziona că operațiunile comerciale de aprovizionare cu marfă ale SC "B." S.R.L. Pașcani, societate pe care o administra, nu au fost reale.

Astfel, recurenta inculpată a arătat că, în cauză, s-a reținut că actele ar fi fictive, chiar dacă operațiunile comerciale sunt reale, susținând că probele administrate relevă că mărfurile achiziționate de către societatea comercială pe care o administra au fost folosite în procesul tehnologic prin consumul lor, conform bonurilor de consum, pentru realizarea de produse finite sau revânzarea lor.

A mai invocat că, în speță, constatarea tipicității privește exclusiv existența operațiunilor comerciale, susținând că s-a dovedit fără dubiu că operațiunile comerciale au fost reale, cât timp societatea a vândut bunurile în privința cărora a încheiat documente contabile și a încasat prețul acestora; doar în situația în care documentele contabile evidențiau operațiuni care nu aveau niciun corespondent în realitate erau întrunite elementele constitutive ale infracțiunii, respectiv în situația în care în documente erau înregistrate achiziții care nu au avut loc.

În aceste coordonate de principiu, în limitele criticilor ce se circumscriu motivului de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., Înalta Curte notează că, în cuprinsul hotărârii instanței de fond, confirmată de instanța de apel, a fost descrisă fapta care a justificat încadrarea acesteia ca realizând conținutul constitutiv al infracțiunii prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea si combaterea evaziunii fiscale, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. din 2009, fiind reținute în concret acțiunile inculpatei A. și motivele pentru care s-a considerat că acesta a săvârșit fapta.

În fapt, instanțele de fond și apel au reținut că, inculpata A., în calitate de administrator al SC "B." S.R.L. Pașcani, în perioada 07.10.2015-26.01.2016, în baza aceleiași rezoluții infracționale, a dispus, mai întâi, înregistrarea în evidența contabilă primară a societății (jurnalele de cumpărări aferente lunilor octombrie, noiembrie și decembrie 2015 și alte evidențe) și, ulterior, în alte documente legale (declarațiile fiscale D394 din 24.11.2015, aferentă lunii octombrie 2015, D394 din 21.12.2015, aferentă lunii decembrie 2015 și D394 din 25.01.2016, aferentă lunii decembrie 2015, precum și în declarațiile de decont TVA D300 aferente intervalului octombrie - decembrie 2015, ultima fiind D300 nr. x/25.01.2016, depuse de ea la organele fiscale abilitate), a unui număr de 51 de facturi pretins emise în perioada 07.10.2015-31.12.2015, care atestau achiziții fictive de mărfuri de la presupusul furnizor SC "C." S.R.L. Bistrița, jud. Bistrița-Năsăudx, în scopul diminuării obligaților fiscale de plată către bugetul de stat, fapt ce a determinat sustragerea efectivă de la plata obligațiilor fiscale datorate bugetului de stat în sumă totală de 440.955 RON reprezentând TVA (echivalentul a 97.651,08 euro).

În drept, s-a reținut că fapta inculpatei A., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de "evaziune fiscală constând în evidențierea în actele contabile ori în alte documente legale, a cheltuielilor care nu au la bază operațiuni reale ori evidențierea altor operațiuni fictive, în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligațiilor fiscale" în formă continuată, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea si combaterea evaziunii fiscale, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. din 2009.

Pentru a verifica dacă inculpata A. a fost condamnată pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală, Înalta Curte are în vedere situația de fapt stabilită de instanța de apel, care nu poate fi schimbată, având caracter definitiv. În ipoteza în care situația de fapt reținută de instanța de apel nu se suprapune pe tipicitatea obiectivă a infracțiunii, astfel cum aceasta este prevăzută de lege, devin incidente dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.

Potrivit dispozițiilor art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea si combaterea evaziunii fiscale, constituie infracțiuni de evaziune fiscală: evidențierea, în actele contabile sau în alte documente legale, a cheltuielilor care nu au la bază operațiuni reale ori evidențierea altor operațiuni fictive, săvârșită în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligațiilor fiscale.

Pornind de la aceste considerente de ordin teoretic, în analiza motivelor de recurs în casație, Înalta Curte constată că, sub aspectul laturii obiective a infracțiunii, prin decizia recurată s-a reținut că elementul material constă în înregistrarea în evidența contabilă primară a societății SC "B." S.R.L. Pașcani, și în alte documente legale, a unui număr de 51 de facturi pretins emise în perioada 07.10.2015-31.12.2015, care atestau achiziții fictive de mărfuri de la presupusul furnizor SC "C." S.R.L. Bistrița, jud. Bistrița-Năsăudx, în scopul diminuării obligaților fiscale de plată către bugetul de stat, fapt ce a determinat sustragerea efectivă de la plata obligațiilor fiscale datorate bugetului de stat în sumă totală de 440.955 RON reprezentând TVA (echivalentul a 97.651,08 euro).

În condițiile în care prin motivele de recurs în casație, în esență, inculpata A. susține că probele administrate relevă că operațiunile comerciale de aprovizionare cu marfă ale societății pe care o administra, SC "B." S.R.L. Pașcani, au fost reale, mărfurile achiziționate fiind folosite în procesul tehnologic prin consumul lor, conform bonurilor de consum, pentru realizarea de produse finite sau revânzarea lor, Înalta Curte constată că motivele invocate vizează, în concret, temeinicia deciziei penale recurate și nu chestiuni de legalitate;

În plus, Înalta Curte observă că aceleași susțineri ale inculpatei au fost analizate și în calea de atac a apelului, acestea regăsindu-se în cadrul motivelor de apel, instanța de apel constatând, pe baza probelor administrate, că operațiunile comerciale consemnate în cele 51 de facturi fiscale în discuție nu au corespondent în realitate.

Instanța de apel nu a primit apărarea inculpatei, conform căreia în declarațiile 394 depuse de S.C. C. S.R.L. figurează mai multe facturi de achiziție cu S.C. F. S.R.L. (societate de transport) în lunile martie - mai 2016, în condițiile în care cele 51 de facturi ce fac obiectul analizei au fost emise în perioada octombrie - decembrie 2015. Mai mult, nu există mențiuni pe documente că livrările ar fi fost efectuate de vreun vehicul/salariat al acestei societăți. De asemenea, nu a primit apărarea în sensul că nu ar exista nicio probă că livrările de mărfuri nu au fost efectuate, întrucât, raportat la datele existente la dosar, proba putea fi făcută doar prin dovada faptului pozitiv contrar, reținându-se că tocmai această dovadă a efectuării livrărilor și a mijloacelor de transport nu există.

Astfel, instanța de apel a reținut, în acord cu judecătorul fondului, că nu este susținută realitatea efectuării tranzacțiilor cu bunurile trecute pe facturi (profile lemn stratificat din brad și profile lemn stratificat din stejar), întrucât, pe de o parte, nu au fost identificate autovehiculele cu care s-a efectuat transportul acestora ori șoferii transportatori, documentele fiind întocmite incomplet, deși obligația de consemnare a tuturor datelor privind expediția era cunoscută, iar pe de altă parte, nu există nici avize de însoțire a mărfurilor și nici contracte încheiate cu firme de transport mărfuri. De asemenea, în cauză nu s-a dovedit existența faptică a bunurilor vândute de S.C. C. S.R.L. Bistrița în patrimoniul acestei societăți, or atât timp cât ele nu au existat, nici nu puteau fi vândute societății S.C. B.. Scripticul și efectuarea de tranzacții financiare (plăți) nu pot face dovada realității operațiunilor consemnate în documentele justificative atât timp cât aceste operațiuni nu au avut loc în viața reală. În caz contrar, s-ar ajunge la situația recunoașterii ca legale a unor circuite economice care nu au la bază operațiuni reale, scopul legiuitorului fiind tocmai acela de a sancționa crearea unor astfel de circuite scriptice, fără suport în viața economică reală, apte să genereze consecințe devastatoare în plan economic.

Totodată, prin coroborarea lor cu întreg ansamblul probator administrat, instanța de apel a reținut caracterul fals al notelor interne de recepție (NIR-uri) a pretinselor mărfuri ce ar fi fost achiziționate de S.C. B. Pașcani de la S.C. C. S.R.L. Bistrița, atașate la dosarul cauzei în copie certificată pentru conformitate.

Așadar, criticând decizia instanței de apel, susținerile recurentei inculpate tind, în realitate, la reanalizarea probelor și înlăturarea raționamentului care a condus la soluția de condamnare, practic, la o rejudecare a cauzei în parametrii unei căi ordinare de atac, nefiind reliefate aspecte de nelegalitate din perspectiva neprevederii faptei în legea penală.

Însă, reevaluarea situației de fapt reținută în cauză, cu titlu definitiv, de către instanța de apel și concordanța cu probele administrate, precum și interpretarea dată acesteia prin hotărârea definitivă, nu mai pot constitui motive de cenzură din partea instanței supreme în actuala procedură a recursului în casație.

Concluzionând, raportat la cele expuse, Înalta Curte constată că fapta imputată inculpatei A., astfel cum au fost reținută în mod definitiv de instanța de apel, întrunește conținutul constitutiv al infracțiunii de "evaziune fiscală constând în evidențierea în actele contabile ori în alte documente legale, a cheltuielilor care nu au la bază operațiuni reale ori evidențierea altor operațiuni fictive, în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligațiilor fiscale" în formă continuată, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea si combaterea evaziunii fiscale, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. din 2009.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul în casație declarat de inculpata A. împotriva deciziei penale nr. 781/2023 din 31 august 2023, pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2019.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurenta inculpată la plata sumei de 200 de RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casație declarat de inculpata A. împotriva deciziei penale nr. 781/2023 din 31 august 2023, pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2019.

Obligă recurenta inculpată la plata sumei de 200 de RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 29 februarie 2024.