ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 103/2024

Ședința publică din data de 27 februarie 2024

Deliberând asupra cauzei de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului reține următoarele:

Prin cererea înregistrată în data de 28 ianuarie 2024, sub nr. x/2024, Tribunalul București, secția I Penală, în baza art. 554 alin. (2) C. proc. pen. și art. 25 lit. d) din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, în temeiul art. 598 alin. (1) lit. c) teza a II-a C. proc. pen., a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală cu o contestație la executare privind sentința penală nr. 569/17.10.2017 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în dosarul nr. x/2015, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 50/31.05.2023 a Înaltei Curți de Casație și Justiție-Completul de 5 judecători, pronunțată în dosarul nr. x/2018, privind pe condamnatul A..

S-a arătat că, printre altele, prin sentința penală mai sus indicată, în baza art. 112 alin. (1) lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpatul A. a tablourilor aflate în custodie la Muzeul Național de Artă a României.

În susținerea contestației la executare, s-a arătat că prin adresa nr. x/24.11.2023, ANAF - Direcția operativă valorificare bunuri confiscate - Serviciul teritorial de valorificare bunuri nr. 1 a comunicat instanței faptul că, în ceea ce privește ducerea la îndeplinire a dispozițiilor instanței cu privire la tabloul "B.", semnat C., aflat în posesia condamnatului A. (potrivit procesului-verbal din 19.06.2016), se consideră că sunt aplicabile prevederile art. 5 alin. (2) lit. a) din O.G. nr. 14/2007 republicată, prin care "bunurile culturale de patrimoniu și orice bunuri a căror comercializare este interzisă prin lege, se predau de către deținători, organelor de specialitate ale statului competente a gestiona astfel de bunuri, conform prevederilor legale".

De asemenea, conform dispozițiilor cap. XI, respectiv art. 46 alin. (1) din H.G. nr. 731/2007 republicată, "valorile susceptibile să facă parte din patrimoniul cultural național sau care prezintă valoare artistică sau muzeistică, se predau de îndată (de către deținători), cu titlu gratuit, Ministerului Culturii și Identității Naționale, pentru a fi repartizate instituțiilor specializate, potrivit avizului Comisiei Naționale a Muzeelor și Colecțiilor".

În consecință, ținând cont de prevederile legislative anterior indicate, de dispozițiile OPANAF nr. 1080/16.04.2019, pentru stabilirea competenței privind preluarea și valorificarea bunurilor intrate în proprietatea privată a statului, cu modificările și completările ulterioare, precum și de faptul că Direcția operativă de valorificare bunuri confiscate, prin structurile sale teritoriale, nu are calitatea de deținător a tabloului "B." semnat C., s-a solicitat clarificarea situației tabloului "B.", semnat C., aflat în posesia condamnatului A..

Intimatul-condamnat A. a formulat concluzii scrise prin care a arătat că se află în posesia acestui tablou, care nu face parte din patrimoniul național cultural. Cu ocazia predării bunului, Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași i-a comunicat faptul că această obligație nu este stipulată în hotărâre.

Cauza a fost repartizată aleatoriul Completului nr. 2, cu prim termen de judecată la data de 27 februarie 2024.

Pentru justa soluționare a cauzei a fost atașat dosarul x/2015, împreună cu componentele acestuia.

Prealabil, în raport de obiectul cauzei, respectiv contestație la executare întemeiată pe dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. c) teza a II-a C. proc. pen. (împiedicare la executare), se constată că sunt incidente dispozițiile art. 598 alin. (2) C. proc. pen. și art. 110 alin. (6) teza a II-a din ROIIJ, care prevede că "Cererile de îndreptare a erorilor materiale și cererile de completare sau lămurire a hotărârii se soluționează de completul care a pronunțat hotărârea a cărei îndreptare ori lămurire se solicită. Aceeași rezolvare se va da și contestațiilor la executare prevăzute de art. 598 alin. (1) lit. c) teza I din C. proc. pen. și de art. 712 alin. (2) din C. proc. civ.. (...)".

Așadar, în raport cu aceste dispoziții, fiind instanța care a pronunțat sentința penale nr. 569/17.10.2017, ce se execută, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală este competentă să soluționeze prezenta cauză.

Analizând contestația la executare formulată de Tribunalul București, secția I Penală, Înalta Curte constată că această este nefondată, pentru următoarele considerente:

Prin sentința penală nr. 569/17.10.2017 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în dosarul nr. x/2015, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 50/31.05.2023 a Înaltei Curți de Casație și Justiție-Completul de 5 judecători, pronunțată în dosarul nr. x/2018, prin altele, în temeiul art. 289 alin. (1) C. pen. rap. la art. 7 lit. b) din Legea 78/2000 cu aplicarea art. 75 alin. (2) lit. b) și art. 76 C. pen. a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 2 ani și 8 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), d), g) și k) C. pen. cu titlu de pedeapsă complementară pentru infracțiunea de luare de mită.

De asemenea, s-a dispus confiscarea de la inculpatul A. echivalentul în RON la cursul BNR al sumei de 18.400 euro, 2700 RON, tabloul Cu gândul la tine, semnat D., aflat în custodie la Muzeul Național de Artă al României, conform procesului-verbal nr. i/11296 din 04.08.2015 (pct. 133), tabloul E., semnat F., aflat în custodie la Muzeul Național de Artă al României, conform procesului-verbal nr. i/11296 din 04.08.2015 (pct. 131) și tabloul "B.", semnat C., aflat în posesia inculpatului A. potrivit procesului-verbal din 19.09.2016 întocmit la Muzeul Național de Artă de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, secția de combatere a corupției (pct. 1).

Potrivit art. 289 alin. (3) C. pen., banii, valorile sau orice alte bunuri primite sunt supuse confiscării, iar când acestea nu se mai găsesc, se dispune confiscarea prin echivalent.

În cazul de față, tabloul "B.", semnat C., se află în posesia inculpatului A., potrivit procesului-verbal din 19.09.2016 întocmit la Muzeul Național de Artă de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, secția de combatere a corupției.

Înalta Curte observă că soluția de confiscare a tabloului "B.", semnat C., s-a dispus în temeiul art. 289 alin. (3) C. pen., întrucât acesta a format obiectul mitei pentru care s-a dispus condamnarea inculpatului A..

Piedica la executare invocată de către Tribunalul București, secția I Penală și întemeiată pe dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. c) teza a II-a C. proc. pen. se referă, în concret, la identificarea instituției care ar urma să intre în posesia bunului cu privire la care s-a dispus confiscarea.

Înalta Curte constată că, în realitate, nu se poate vorbi de o piedică la executare, având în vedere, pe de o parte, temeiul pentru care s-a dispus confiscarea bunului, respectiv art. 289 alin. (3) C. pen., iar, pe de altă parte, faptul că bunul a fost menționat expres în dispozitivul sentinței, există și se află în posesia intimatului-inculpat, acest aspect rezultând atât din procesul-verbal de predare din data de 19.09.2016, cât și din susținerile acestuia, conform notelor scrise depuse la dosarul cauzei.

O eventuală piedică la executare potrivit art. 598 alin. (1) lit. c) teza a II-a C. proc. pen. ar fi putut exista în situația în care, spre exemplu, acest bun suspus confiscării, nu s-ar mai fi aflat în posesia intimatului inculpat la momentul punerii în executare a dispoziției de confiscare.

Prin urmare, nu revine obligația instanței supreme de a clarifica care dintre instituțiile statului urmează să pună în executare dispoziția de confiscare a tabloului "B.", semnat C., ci Tribunalului București în virtutea art. 553 alin. (2) C. proc. pen.

Această concluzie rezultă și din faptul că, potrivit art. 574 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 348 alin. (1) teza a II-a Codul fiscal, "confiscările dispuse de instanțele de judecată se duc la îndeplinire de către Ministerul Finanțelor Publice, Ministerul Afacerilor Interne sau, după caz, de către alte autorități publice abilitate de lege, prin organele competente, stabilite prin ordin comun al conducătorilor instituțiilor în cauză, iar valorificarea se face de organele competente ale Ministerului Finanțelor Publice, sau de către alte autorități publice abilitate de lege, cu respectarea prevederilor legale în vigoare".

Totodată, instanța supremă constată că nu sunt incidente dispozițiile art. 5 alin. (2) lit. a) din O.G. nr. 14/2007 și nici cele prevăzute de art. art. 46 alin. (1) din H.G. nr. 731/2007, atâta vreme cât bunul confiscat nu a fost inclus în patrimoniul cultural național. Chiar dacă ar fi fost incidente dispozițiile legale antereferite, tot nu ar fi putut face obiectul unei contestații la executare întemeiate pe dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.

Pentru aceste motive, Înalta Curte, va respinge, ca nefondată, contestația la executare formulată împotriva sentinței penale nr. 569/17.10.2017 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în dosarul nr. x/2015, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 50/31.05.2023 a Înaltei Curți de Casație și Justiție-Completul de 5 judecători, pronunțată în dosarul nr. x/2018, privind pe intimatul-condamnat A..

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile ocazionate cu soluționarea contestației la executare vor rămâne în sarcina statului.

În baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul-condamnat, în sumă de 340 RON, va rămâne în sarcina statului și se va plăti din fondurile Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

Respinge, ca nefondată, contestația la executare formulată împotriva sentinței penale nr. 569/17.10.2017 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în dosarul nr. x/2015, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 50/31.05.2023 a Înaltei Curți de Casație și Justiție-Completul de 5 judecători, pronunțată în dosarul nr. x/2018, privind pe intimatul-condamnat A..

Cheltuielile ocazionate cu soluționarea contestației la executare rămân în sarcina statului.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul-condamnat, în sumă de 340 RON, rămâne în sarcina statului și se plătește din fondurile Ministerului Justiției.

Cu drept de contestație în termen de 3 zile de comunicare.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 27 februarie 2024.