ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 936/2024
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 936/2024 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2024)
Ședința publică din data de 23 aprilie 2024
Asupra recursului, din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Argeș, secția pentru conflicte de muncă și asigurări sociale la 9 martie 2015 sub nr. x/2015 reclamantul A. a chemat în judecată pârâții A B. S.R.L. și C., solicitând obligarea acestora, în solidar, la plata despăgubirilor morale pentru discriminare, hărțuire și vătămare a demnității muncii, în sumă de 10.000 euro, precum și restabilirea situației anterioare.
De asemenea, a solicitat obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
În drept, au fost invocate dispozițiile Codului muncii, C. civ., O.G. nr. 137/2000, Constituția României.
La 12 mai 2015 reclamantul a formulat cerere modificatoare și completatoare, prin care a învederat că solicită, totodată, obligarea pârâtei la plata unor drepturi bănești neachitate, cuvenite în temeiul contractului individual de muncă. De asemenea, a mai solicitat obligarea pârâtei la plata daunelor materiale și morale în temeiul art. 253 alin. (1) Codul muncii.
A solicitat, de asemenea, citarea Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării.
La 24 august 2015 reclamantul a formulat cerere precizatoare, învederând că solicită și plata indemnizației de neconcurență potrivit dispozițiilor art. 21 alin. (1) Codul muncii, precum și constatarea suspendării contractului de muncă în perioada 13-14 noiembrie 2013 - 9 decembrie 2013, în cadrul acestei perioade fiindu-i încălcat dreptul la muncă, potrivit art. 41 alin. (1) din Constituție.
Din 27 august 2019, în baza de date a Direcției Generale pentru Evidența Persoanelor, reclamantul figurează cu numele de A..
La termenul de judecată din 8 septembrie 2020 reclamantul a formulat precizări cu privire la obiectul cererii de chemare în judecată, arătând că solicită plata: drepturilor salariale restante, reprezentând alocație de cazare și alocație de masă pentru perioada 17 noiembrie 2008 - 29 noiembrie 2010, întrucât a fost discriminat prin neacordarea acestora; a sporului pentru vechime în muncă, de minimum 5% pentru 3 ani vechime, aferent perioadei noiembrie 2011 - decembrie 2013, suma estimată fiind de 4.200 RON; a indemnizației de neconcurență, aferente perioadei decembrie 2013 - decembrie 2015, în temeiul art. 21 alin. (3) Codul muncii; a orelor suplimentare lucrate în octombrie și noiembrie 2013, a zilelor de concediu de odihnă neefectuate în anul 2013; a despăgubirilor cuvenite ca urmare a faptului că, în timpul concediului de odihnă, i s-a solicitat să vină la serviciu de 3 ori, în 3 zile diferite, perioada vizată fiind 2009 - 2012; a daunelor aferente încălcării vieții private la data de 14.11.2013; și a daunelor morale pentru divulgarea informațiilor private, în ceea ce privește absentarea din motivele medicale în data de 14.11.2013.
De asemenea, a arătat că nu mai insistă în solicitările privind eliberarea documentelor existente în dosarul personal, plata indemnizației de concediu de odihnă și respectiv plata daunelor solicitate ca urmare a impunerii codului vestimentar, supravegherii activităților electronice inclusiv private, fără acordul acestuia și încălcării dreptului la negociere.
În ceea ce privește precizarea formulată în data de 12.05.2019, s-a învederat că faptele de discriminare prezentate vizează răspunderea contractuală și răspunderea delictuală a pârâtei. A mai precizat reclamantul că, pentru perioada 2008-2012, lucrată în Olanda, ar fi trebuit să beneficieze de suma de 31.500 euro, asemenea colegilor săi. De asemenea, a susținut că, în perioada 13-14 noiembrie 2013, i-au fost interzise prestarea muncii, precum și accesul la instrumentele de muncă, prejudiciul material cauzat în contextul distrugerii actelor din căsuța de e-mail fiind de 136.000 RON.
Totodată, a precizat că înțelege să renunțe la judecata în contradictoriu cu pârâtul C..
Prin sentința civilă nr. 3473 din 29 iunie 2021 pronunțată de Tribunalul Argeș, secția pentru conflicte de muncă și asigurări sociale s-a luat act de renunțarea reclamantului A. la judecata în contradictoriu cu pârâtul C..
A fost admisă excepția autorității de lucru judecat în ceea ce privește obligarea pârâtei la plata alocației de cazare și masă, aferente perioadei 17.11.2008 - 29.11.2010, conform lit. l) alin. (3) și (4) din C.I.M. din 11.12.2008 înregistrat la I.T.M., în raport cu sentința civilă nr. 1652/15.11.2016 pronunțată de Tribunalul Vâlcea în dosarul nr. x/2013, schimbată în parte prin decizia civilă nr. 1697/23.05.2018 a Curții de Apel Pitești, fiind respinsă cererea cu privire la aceste pretenții.
A fost admisă excepția prescripției dreptului material la acțiune cu privire la pretențiile anterioare datei de 12.05.2012, solicitate prin cererea modificatoare depusă în data de 12.05.2015, fiind respinsă cererea cu privire la aceste pretenții ca fiind prescrisă.
A fost respinsă excepția prescripției dreptului material la acțiune cu privire la cererea de obligare a pârâtei la plata de despăgubiri pentru fapte de discriminare, hărțuire și vătămare a demnității muncii, invocată de pârâtă.
A fost respinsă excepția tardivității formulării cererii privind obligarea pârâtei la plata orelor suplimentare pentru perioada octombrie - noiembrie 2013.
A fost respinsă excepția autorității de lucru judecat în raport cu sentința civilă nr. 684/24.03.2015, pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul nr. x/2014, definitivă prin decizia civilă nr. 2093/17.10.2016 a Curții de Apel Pitești, precum și în raport cu deciziile civile nr. 319/16.02.2016 și nr. 1041/26.04.2016, pronunțate de Curtea de Apel Pitești în dosarul nr. x/2015.
A fost respinsă în rest acțiunea, astfel cum a fost modificată și precizată, ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel reclamantul A..
Prin încheierea din 7 iunie 2022 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția I civilă a fost anulată ca netimbrată cererea de recuzare formulată de către apelant.
Apelantul a formulat o nouă cerere de recuzare, care a fost anulată pentru lipsa semnăturii prin încheierea din 17 mai 2023 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția I civilă.
Totodată, prin decizia civilă nr. 3152/2023 din 23 mai 2023 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția I civilă a fost respins ca nefondat apelul reclamantului A..
De asemenea, a fost respinsă cererea intimatului-pârât, privind acordarea cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.
Împotriva încheierilor de ședință din 7 iunie 2022 și 17 mai 2023, pronunțate de Curtea de Apel Pitești, secția I civilă, în dosarul nr. x/2015, reclamantul A. a declarat recurs la 4 iulie 2023, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., prin care a solicitat casarea hotărârilor atacate conform art. 53 alin. (3) C. proc. civ. și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de apel.
În esență, recurentul a precizat că în mod greșit i-a fost anulată cererea ca netimbrată, prin încheierea din 7 iunie 2022, întrucât nu a avut cunoștință de respingerea cererii de reexaminare a taxei judiciare de timbru, astfel încât să se poată conforma obligației de plată.
În ceea ce privește încheierea din 17 mai 2023, a arătat că nu i s-a pus în vedere să semneze cererea de recuzare prin adresa în care i s-a comunicat obligația privind plata taxei judiciare de timbru, precizând, totodată, că nici prima cerere nu a fost semnată olograf, ambele cereri fiind transmise prin poștă electronică.
Recursul a fost înregistrat sub nr. x/2015/a8.
Intimații D. S.R.L. (fostă A B. S.R.L.), Consiliul Național Pentru Combaterea Discriminării și C., deși legal citați, nu au formulat întâmpinări în cauză.
Prin rezoluția din 19 decembrie 2023 s-a dispus întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului.
Prin încheierea din 6 februarie 2024, constatându-se întrunite condițiile prevăzute de art. 493 alin. (3) C. proc. civ., s-a dispus comunicarea raportului către părți, conform art. 493 alin. (4) C. proc. civ.
Prin rezoluția din 25 martie 2024 a fost stabilit termen pentru analiza admisibilității în principiu a recursului, în complet de filtru, la 23 aprilie 2024.
Înalta Curte, luând în examinare, cu prioritate, conform art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepția netimbrării recursului, reține următoarele considerente:
În virtutea principiului constituțional al egalității persoanelor în fața legii și al autorităților, prevăzut la art. 16 din legea fundamentală, instanța este obligată să examineze cererile cu care este sesizată, prin prisma îndeplinirii condițiilor de exercitare stabilite de legea procesual civilă.
În cauză, se constată că aceste condiții nu sunt îndeplinite.
Astfel, potrivit dispozițiilor art. 1 din O.U.G. nr. 80/2013, acțiunile și cererile adresate instanțelor judecătorești sunt supuse taxelor judiciare de timbru, care se datorează atât de persoanele fizice, cât și de persoanele juridice și se plătesc anticipat sau, în mod excepțional, până la termenul stabilit de instanță, de regulă primul termen de judecată.
Art. 32 din același act normativ prevede că "Taxele judiciare de timbru se datorează atât pentru judecata în primă instanță, cât și pentru exercitarea căilor de atac, în condițiile prevăzute de lege."
Totodată, în conformitate cu prevederile art. 33 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, taxele judiciare de timbru se datorează și se plătesc anticipat, iar alin. (2) stabilește că, în măsura în care cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, părții i se pune în vedere, în condițiile art. 200 alin. (2) teza I C. proc. civ., obligația de a timbra cererea în cuantumul stabilit de instanță și de a transmite la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării.
În egală măsură, art. 486 alin. (2) și (3) C. proc. civ. prevede că cererii de recurs i se va atașa dovada achitării taxei judiciare de timbru, conform legii, sub sancțiunea nulității.
În aplicarea acestor dispoziții legale, instanța supremă reține că, în cauză, recursul nu a fost timbrat anticipat, precum și că recurentul nu s-a conformat obligației ce îi revenea în acest sens, deși i s-a trasat obligația de a face dovada achitării taxei judiciare de timbru de 40 de RON aferente recursului formulat împotriva celor două încheieri.
Astfel, obligația achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 40 RON a fost adusă la cunoștința recurentului prin înștiințarea emisă la 26 octombrie 2023, comunicată la 31 octombrie 2023, la adresa de comunicare indicată de parte prin cererea de recurs. Totodată, această adresă reprezintă domiciliul legal al recurentului, astfel cum rezultă din referatul privind rezultatele interogării bazei de date D.E.P.A.B.D., aflat la dosarului de recurs.
Mai mult, se constată că, deși autorul căii extraordinare de atac pendinte a formulat cerere de reexaminare împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru în recurs, prin încheierea din 6 decembrie 2023, pronunțată în dosarul nr. x/2015.1, cererea a fost anulată, ca tardiv formulată. Această încheiere a fost comunicată părții la 5 decembrie 2023, conform dovezii aflate la dosarului. Totodată, se reține că partea nu a formulat, înăuntrul termenului legal, cerere de acordare a facilităților la plata taxei judiciare de timbru.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte de Casație și Justiție urmează să facă aplicarea sancțiunii prevăzute de art. 486 alin. (3) C. proc. civ., motiv pentru care, în temeiul art. 493 alin. (5) din același cod, va anula ca netimbrat recursul declarat de reclamantul A. împotriva încheierilor din 7 iunie 2022 și 17 mai 2023 pronunțate de Curtea de Apel Pitești, secția I civilă, în dosarul nr. x/2015.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Anulează, ca netimbrat, recursul declarat de reclamantul A. împotriva încheierilor din 7 iunie 2022 și 17 mai 2023 pronunțate de Curtea de Apel Pitești, secția I civilă, în dosarul nr. x/2015.
Fără nicio cale de atac.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 23 aprilie 2024.