ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 932/2024

Ședința publică din data de 23 aprilie 2024

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea civilă nr. 113/C/2022 din 2 iunie 2022 pronunțată de Tribunalul Bihor, secția I civilă a fost admisă excepția necompetenței funcționale, invocată din oficiu, fiind declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea secției a II-a Civilă a Tribunalului Bihor.

Cauza a fost înregistrată pe rolul secției a II Civilă a Tribunalului Bihor sub nr. x/2021*.

Prin sentința nr. 162/LP/2022 din 13 septembrie 2022 pronunțată de Tribunalul Bihor, secția a II-a civilă a fost admisă excepția necompetenței teritoriale, invocată de pârâtă prin întâmpinare, fiind declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Iași.

Pentru a hotărî astfel, s-a reținut că cererea reclamanților are ca obiect pretenții, cu element de extraneitate, fundamentate pe raporturile juridice dintre profesioniști și materializate, pe de o parte, prin contractele de prestări servicii de activități sportive încheiate de către reclamanți cu Clubul Sportiv Național Iași, având sediul în Iași iar, pe de altă parte, prin acordul de colaborare nr. 346 din 14.02.2017 încheiat între pârâta C.S.U. Politehnica Iași și C.S. Național Iași.

S-a mai arătat, deși este o persoană juridic de drept public înființată prin Ordinul nr. 5798 din 24.09.2012 al Ministrului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, pârâta nu a acționat în regim de putere publică, în cauză nefiind incidente dispozițiile art. 111 C. proc. civ., invocate de reclamanți.

Prin urmare, s-a apreciat că, în raport cu prevederile art. 1.066 alin. (1) C. proc. civ., competența de soluționare a cauzei aparține tribunalului de la sediul pârâtului.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Iași, secția a II-a-COntencios Administrativ și Fiscal la data de 23 septembrie 2022 sub nr. x/2022.

Prin încheierea din 6 aprilie 2023 pronunțată de Tribunalul Iași, secția a II-a civilă - contencios administrativ și fiscal s-a dispus, în temeiul art. 242 alin. (1) C. proc. civ., suspendarea judecății, până la îndeplinirea de către reclamanți a obligației stabilite prin încheierea din 17 noiembrie 2022.

Prin decizia nr. 328/2023 din 25 octombrie 2023 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția Civilă a fost respinsă excepția nulității recursului și a fost admis recursul formulat de reclamanți împotriva încheierii de ședință din 6 aprilie 2023, cu consecința casării acestei încheieri și trimiterii cauzei în vederea continuării judecății.

Totodată, constatându-se ivit conflictul negativ de competență, s-a dispus suspendarea judecării cauzei și înaintarea dosarului Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului.

Pentru a hotărî astfel, s-a reținut că, în cauză, sunt incidente dispozițiile art. 111 C. proc. civ., în raport cu care competența aparține instanței sesizate de reclamanți, textul de lege nefăcând distincție după cum autoritățile sau instituțiile publice acționează sau nu în regim de putere publică.

Au fost avute în vedere și dispozițiile art. 59 C. proc. civ., cu referire la legătura existentă între pretențiile deduse judecății, arătându-se că, în caz de competență teritorială alternativă, oricare dintre instanțele deopotrivă competente poate fi învestită cu soluționarea cererii.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă la data de 5 aprilie 2024 sub același număr.

Reclamanții A. S.R.L., persoană juridică română și respectiv B. și C., cetățeni americani, foste jucătoare profesioniste de baschet, au sesizat Tribunalul Bihor în vederea obligării pârâtului Clubul Sportiv Politehnica Iași la plata unor sume de bani, ca efect al contractului de colaborare nr. x/14.02.2017, prin care pârâtul și-a asumat plata datoriilor înregistrate de Clubul Sportiv Național Iași, cu care jucătorii s-au aflat în raporturi contractuale.

Din perspectiva competenței internaționale, dat fiind elementul de extraneitate, se reține incidența dispozițiilor art. 1.066 alin. (1) C. proc. civ., care prevăd că "Sub rezerva situațiilor în care legea dispune altfel, instanțele române sunt competente dacă pârâtul are (...) un sediu secundar sau fondul de comerț pe teritoriul României la data introducerii cererii".

În cauză, pârâtul fiind persoană juridică română, rezultă că instanțele române sunt competente să soluționeze cauza.

Totodată, potrivit dispozițiilor art. 1.072 alin. (1) C. proc. civ., "Când instanțele române sunt competente potrivit dispozițiilor cărții de față, competența se determină conform regulilor din prezentul cod și, după caz, a celor prevăzute în legi speciale".

Așadar, subsecvent stabilirii jurisdicției generale a instanțelor române, competența de soluționare a cauzei, din punct de vedere material și teritorial, se determină potrivit regulilor C. proc. civ.

În cauză, se observă că, prin decizia nr. 328/2023 din 25 octombrie 2023 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția Civilă, a fost admis recursul reclamanților, fiind casată încheierea din 6 aprilie 2023, prin care a fost suspendată judecata în temeiul art. 242 C. proc. civ. și trimisă cauza în vederea continuării judecății. Instanța de recurs a reținut caracterul contradictoriu al considerentelor tribunalului în ceea ce privește indicarea de către reclamanți a temeiurilor juridice ale acțiunii, raportat la soluția pronunțată. Astfel, deși cauza a fost suspendată pentru neîndeplinirea de către reclamanți a obligației de a indica temeiurile juridice ale cererii, în considerentele încheierii casate tribunalul a reținut că temeiul principal al pretențiilor îl reprezintă art. 1.284 C. civ., precum și că, prin precizări succesive, reclamanții au invocat incidența mai multor instituții de drept, respectiv îmbogățirea fără justă cauză, răspunderea contractuală, obligația solidară, preluarea de datorie, novația și fidejusiunea.

În egală măsură, instanța supremă constată că cererea dedusă judecății este o acțiune în pretenții, supusă din punct de vedere al competenței teritoriale dispozițiilor de drept comun.

Or, regula generală în materia competenței teritoriale, potrivit art. 107 alin. (1) C. proc. civ., este în sensul că "Cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel".

În raport cu aceste dispoziții legale, se reține că, potrivit actelor dosarului, sediul clubului sportiv chemat în judecată se află în municipiul Iași, împrejurare care atrage competența tribunalului de la sediul pârâtului, neputând fi reținută teza exprimată de reclamanți cu privire la incidența dispozițiilor art. 111 C. proc. civ.

Dat fiind și faptul că necompetența teritorială a instanței sesizate de reclamanți, de ordine privată, a fost invocată în mod procedural, astfel cum prevede art. 130 alin. (3) C. proc. civ., respectiv prin întâmpinare de către pârât, se impune astfel concluzia că în mod corect Tribunalul Bihor, secția a II-a civilă a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Iași, secția a II-a civilă-contencios administrativ și fiscal.

Prin urmare, Înalta Curte, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., va stabili competența teritorială de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Iași, secția a II-a civilă-contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Iași, secția a II-a civilă-contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 23 aprilie 2024.