ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1882/2023

HOTĂRÂRE

03.10.2023

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2023
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1882/2023 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2023)

Ședința publică din data de 3 octombrie 2023

Asupra conflictului negativ de competență, din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la 11 februarie 2021 pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a civilă sub nr. x/2021 reclamanta A. S.A., în contradictoriu cu B. S.A., în calitate de pârâtă și Compania Națională de Investiții, în calitate de chemată în garanție, a solicitat instanței, ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună obligarea pârâtei B. S.A. la plata sumei de 3.060.079,04 RON, cu TVA, reprezentând contravaloarea lucrărilor executate de reclamantă, precum și a facturilor de utilități, aflate în sarcina pârâtei, conform contractului de proiectare și de execuție lucrări nr. x/07.02.2018, având ca obiect "Sală de sport polivalentă cu capacitatea de 5.000 de locuri, municipiul Oradea, jud. Bihor" și acordului de asociere nr. 1428/26.05.2017 și actelor adiționale la acesta. De asemenea, s-a solicitat obligarea pârâtei la plata dobânzii legale penalizatoare conform O.G. nr. 13/2011, de la data punerii în întârziere a debitoarei până la plata efectivă și integrală a debitului.

Totodată, s-a solicitat obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Prin încheierea din data de 30 iunie 2022 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a civilă s-a dispus efectuarea expertizei în construcții prin comisie rogatorie de către Tribunalul Bihor.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Bihor sub același număr.

Prin încheierea nr. 60/LP/2023 din 9 martie 2023 pronunțată de Tribunalul Bihor, secția a II-a civilă s-a constatat îndeplinită comisia rogatorie.

S-a dispus înaintarea exemplarului original al raportului de expertiză către instanța de trimitere, împreună cu dosarul Tribunalului București, copia încheierii de ședință din 12.09.2022 prin care s-a numit expertul și s-a stabilit avansul, copia încheierii de ședință din 23.02.2023 prin care s-a încuviințat diferența onorariu expert, copiile de pe dovezile de achitare a avansului și diferenței de onorariu expert, punctele de vedere formulate de experții asistenți, obiecțiunile formulate de pârâtă și cererea de recuzare a expertului formulată de pârâtă.

S-a luat act, de asemenea, că reprezentanta pârâtei s-a obligat să comunice părții adverse punctul de vedere formulat de expertul -parte C., în termen de 5 zile de la terminarea ședinței.

Prin încheierea din 19 aprilie 2023 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a civilă s-a dispus scoaterea cauzei de pe rol.

Totodată, s-a dispus înaintarea dosarului Tribunalului Bihor pentru a soluționa incidentele procedurale ivite în procedura de administrare a probei cu expertiză specialitatea construcții civile, respectiv obiecțiunile la raportul de expertiză și cererea de recuzare a expertului formulate de către pârâta B. S.A..

Pentru a hotărî astfel, s-a reținut că, față de dispozițiile art. 124 C. proc. civ., în privința obiecțiunilor formulate la raportul de expertiză și a cererii de recuzare a expertului, acestea trebuie calificate ca incidente procedurale în procedura administrării probei cu expertiza, în privința căreia s-a dispus efectuarea prin comisie rogatorie, fiind competentă să se pronunțe cu privire la aceste incidente procedurale instanța care a fost învestită cu procedura de administrare a probei cu expertiză, respectiv Tribunalul Bihor.

Prin încheierea din 22 iunie 2023 pronunțată de Tribunalul Bihor, secția a II-a civilă s-a admis excepția necompetenței materiale a Tribunalului Bihor, ca instanță învestită prin comisie rogatorie, invocată de pârâta B. S.A.

A fost declinată în favoarea Tribunalului București competența de soluționare a cererii de recuzare a expertului și a obiecțiunilor la expertiză, formulate de pârâta B. S.A..

De asemenea, fiind constatat conflictul negativ de competență, s-a dispus suspendarea judecății și înaintarea dosarului Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului negativ de competență.

Pentru a hotărî astfel, s-a reținut că, fiind învestit cu efectuarea unei expertize în construcții prin comisie rogatorie, Tribunalul Bihor are doar un rol administrativ, nu intră în fondul cauzei și acționează după indicațiile instanței de trimitere, cu excepția numirii expertului și a stabilirii onorariului, conform art. 340 C. proc. civ.. De asemenea, odată cu administrarea probei, constând în depunerea raportului de expertiză, instanța comisiei rogatorie este dezînvestită, iar cererile ulterioare legate de probațiune intră în competența instanței de trimitere.

S-a mai arătat că cererea de recuzare a expertului a fost formulată ulterior depunerii raportului și este motivată raportat la modul în care expertul a efectuat lucrarea. În aprecierea acestei instanțe, soluționarea cererii presupune a se verifica calitatea lucrării de expertiză prin raportare la obiectivele fixate și la modul concret în care s-a răspuns la acestea. Or, obiecțiunile la expertiză se soluționează prin verificarea criteriilor de admisibilitate și utilitate, această verificare fiind atributul instanței învestite cu soluționarea fondului, respectiv Tribunalul București.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 30 iunie 2023, sub același număr de dosar.

Înalta Curte, constatând existența unui conflict negativ de competență între Tribunalul București, secția a VI-a civilă și Tribunalul Bihor, secția a II-a civilă, care se declară reciproc necompetente în a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind în favoarea Tribunalului Bihor, secția a II-a civilă competența de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Se reține că punctele de vedere diferite ale celor două instanțe aflate în conflict se fundamentează, pe de o parte, pe argumente privitoare la competența de soluționare a incidentelor procedurale ivite în procedura de administrare a probei cu expertiză - specialitatea construcții civile, respectiv obiecțiunile la raportul de expertiză și cererea de recuzare a expertului formulate de către pârâtă, iar, pe de altă parte, pe argumente ce vizează competența de verificare a criteriilor de admisibilitate și utilitate a probei cu expertiza tehnică, această verificare fiind atributul instanței învestite cu soluționarea fondului, respectiv Tribunalul București, precum și pe argumente ce vizează criticile concrete formulate în cererea de recuzare a expertului privitoare la calitatea expertizei.

Astfel, Tribunalul București a argumentat că, față de dispozițiile art. 124 C. proc. civ., în privința obiecțiunilor formulate la raportul de expertiză și a cererii de recuzare a expertului, acestea trebuie calificate ca incidente procedurale în procedura administrării probei cu expertiza, în privința căreia s-a dispus efectuarea prin comisie rogatorie, fiind competentă să se pronunțe cu privire la aceste incidente procedurale instanța care a fost învestită cu procedura de administrare a probei cu expertiză, respectiv Tribunalul Bihor.

La rândul său, Tribunalul Bihor a arătat că cererea de recuzare a expertului a fost formulată ulterior depunerii raportului și este motivată raportat la modul în care expertul a efectuat lucrarea. Or, în aprecierea acestei instanțe, soluționarea cererii presupune a se verifica calitatea lucrării de expertiză față de obiectivele fixate și modul concret în care s-a răspuns la acestea. Or, obiecțiunile la expertiză se soluționează prin verificarea criteriilor de admisibilitate și utilitate, această verificare fiind atributul instanței învestite cu soluționarea fondului, respectiv Tribunalul București.

Pornind de la aceste argumente, Înalta Curte constată că se impune a se face o clară delimitare între noțiunile de încuviințare, administrare și apreciere a probelor.

Astfel, instanța sesizată cu soluționarea cererii de chemare în judecată, respectiv Tribunalul București, secția a VI-a civilă, aplicând dispozițiile art. 258 și 255 C. proc. civ., prin încheierea din data de 30 iunie, a admis proba cu expertiza tehnică în construcții, apreciind-o ca fiind admisibilă și utilă cauzei, a stabilit obiectivele asupra cărora expertul trebuia să se pronunțe și, constatând că această probă nu putea fi administrată în fața sa, ci în afara localității sale de reședință, în condițiile art. 261 alin. (2) C. proc. civ., a dispus efectuarea ei prin comisie rogatorie de către Tribunalul Bihor. În consecință, instanța care administrează această probă este Tribunalul Bihor.

Potrivit art. 261 alin. (3) C. proc. civ., instanța însărcinată prin comisie rogatorie va proceda la administrarea probelor, având aceleași atribuții ca și instanța sesizată, în ceea ce privește procedura de urmat.

Când expertiza se face la o altă instanță, prin comisie rogatorie, conform art. 340 C. proc. civ., numirea experților și stabilirea sumelor cuvenite vor fi lăsate în sarcina acestei instanțe.

În ceea ce privește recuzarea experților, Înalta Curte reține că, art. 332 C. proc. civ., stabilește că experții pot fi recuzați pentru aceleași motive ca și judecătorii și că, aceasta trebuie să fie cerută în termen de 5 zile de la numirea expertului, dacă motivul ei există la această dată; în celelalte cazuri termenul va curge când s-a ivit motivul de recuzare.

Coroborând dispozițiile legale meționate mai sus, rezultă fără echivoc că numirea experților, recuzarea acestora și stabilirea sumelor cuvenite sunt de competența instanței însărcinată prin comisie rogatorie cu administrarea probei, aceasta având aceleași atribuții ca și instanța sesizată, în ceea ce privește procedura de urmat.

Putând fi formulată în termen de 5 zile de la numirea expertului, este evident că instanța care a numit expertul este cea care va soluționa și cererea de recuzare. Aceeași instanță va soluționa cererea de recuzare și atunci când ea va fi formulată în termen de 5 zile de la ivirea motivului de recuzare.

Faptul că cererea de recuzare s-a formulat după depunerea raportului de expertiză și că privește aspecte referitoare la calitatea expertizei, nu duce la schimbarea competenței de soluționare a acesteia, legea nefăcând nicio distincție în acest sens. Altfel spus, competența de soluționare a cererii de recuzare a experților nu poate aparține unor instanțe diferite, în funcție de motivele invocate sau de momentul formulării cererii.

De altfel, numai instanța care a numit expertul poate, pentru respectarea principiului simetriei, să dispună înlocuirea acestuia, indiferent de motivul înlocuirii.

Privitor la competența de soluționare a obiecțiunilor la raportul de expertiză, contrar celor susținute de Tribunalul Bihor, potrivit căruia, acestea se soluționează prin verificarea criteriilor de admisibilitate și utilitate a probei, Înalta Curte, constată că instanța învestită cu administrarea probei cu expertiza tehnică nu este chemată să se pronunțe asupra unor noi obiective cărora expertul trebuia să le răspundă, ci trebuie să verifice doar conformitatea răspunsurilor expertului cu obiectivele stabilite deja de instanța învestită cu soluționarea cauzei. În consecință, în aceste limite, pentru analizarea obiecțiunilor la expertiză instanța de administrare a probei nu va proceda la verificarea criteriilor de admisibilitate și utilitate a probei, încuviințarea probelor rămânând în competența exclusivă a instanței sesizată cu soluționarea cererii, aceasta delegând doar administrarea probei cu expertiza tehnică instanței însărcinată prin comisie rogatorie.

Apoi, aprecierea probelor revine, potrivit art. 264 C. proc. civ., instanței sesizate cu cererea de chemare în judecată, aceasta fiind singura competentă să examineze probele administrate, pe fiecare în parte și pe toate în ansamblul lor și să stabilească existența sau inexistența faptelor pentru a căror dovedire probele au fost încuviințate.

Rezultă deci, că instanța care administrează proba cu expertiza tehnică nu este chemată să aprecieze asupra admisibilității și utilității probelor, prin raportare la art. 255 și 258 C. proc. civ. și nici să aprecieze probele potrivit art. 264 C. proc. civ.

Înalta Curte mai reține că stabilirea sumelor cuvenite experților va fi lăsată în sarcina instanței care administrează proba prin comisie rogatorie, potrivit art. 340 C. proc. civ.. Or, printre aceste sume se regăsesc inclusiv sumele datorate expertului urmare a răspunsului formulat la eventualele obiecțiuni admise. Intrând în sarcina instanței de administrare a probei și atribuția de stabilire a sumelor finale datorate expertului, conform decontului final depus de acesta, este evident că toate cererile anterioare formulate în legătură cu expertiza intră în competența de soluționare a acestei instanțe, legea neprevăzând o partajare a competenței între instanța sesizată cu cererea de chemare în judecată și instanța care administrează proba prin comisie rogatorie.

Pentru toate aceste considerente, văzând și dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Bihor, secția a II-a civilă, căruia i se va trimite dosarul spre soluționare.