ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2272/2022

Ședința publică din data de 2 noiembrie 2022

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 4 aprilie 2019 pe rolul Tribunalului Bihor, secția a II-a civilă, reclamanta S.C. A. S.R.L. - societate în insolvență, a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța sa dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 460.000 euro sau a echivalentului în RON reprezentând contravaloarea lucrărilor de modificare, amenajare și echipamente prevăzute la art. VII - Ate clauze pct. 1 din Contractul de închiriere încheiat cu pârâta la 26 septembrie 2011, la spațiul proprietatea acesteia din Oradea str. x înscris în CF x Oradea, cu titlu de îmbogățire fără justă cauză; instituirea unui drept de retenție în favoarea reclamantei asupra imobilului proprietatea pârâtei, până la plata integrală a acestor lucrări.

Prin sentința nr. 76/LP din 15 aprilie 2021, Tribunalul Bihor a respins cererea formulată de reclamanta A. S.R.L. în insolvență, în contradictoriu cu pârâta B. S.A.

A obligat reclamanta la plata către pârâtă a sumei de 4000 RON, reprezentând cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei hotărâri, a formulat apel S.C. A. S.R.L., prin care a solicitat admiterea apelului și modificând în întregime hotărârea atacată, a se dispune obligarea pârâtei la plata sumei de 460.000 euro, sau a echivalentului în RON reprezentând contravaloarea lucrărilor de modificare, amenajare și echipamente prevăzute la art. VII -Alte clauze pct. 1 din Contractul de închiriere încheiat cu pârâta la data de 26.09.2011, la spațiul proprietatea acesteia din Oradea str. x înscris în CF x Oradea, cu titlu de îmbogățire fără justă cauză; instituirea unui drept de retenție în favoarea apelantei asupra imobilului proprietatea pârâtei, individualizat în cerere, până la plata integrală a acestor lucrări.

Față de apelul declarat în cauză, intimata B. S.A. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat, în esență, respingerea apelului, ca neîntemeiat.

Prin decizia nr. 18/2022 - A din 20 ianuarie 2022 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, apelul a fost respins ca nefondat.

În termen legal, reclamanta A. S.R.L. a declarat recurs împotriva deciziei nr. 18/2022 - A din 20 ianuarie 2022 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, invocând motivele de casare reglementate de pct. 6 și 8 ale art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

În dezvoltarea motivului de recurs prevăzut de pct. 6 al art. 488 alin. (1) C. proc. civ., susține, în esență, că hotărârile instanței de apel și a primei instanțe cuprind motive contradictorii și există contradicții între considerente și dispozitiv.

Arată că instanța de apel nu s-a pronunțat dacă există îmbogățire fără just temei, față de aspectele nou ivite pe parcursul procesului, respectiv evacuarea fără drept de a recupera bunuri din imobil în data de 05.08.2021, aspecte menționate în precizarea apelului și în dezbateri și concluzii.

Recurentei nu i s-a permis să-și recupereze bunurile din imobil, care se puteau dezasambla, nici ulterior rezilierii contractului de închiriere de către proprietara B. S.A. și nici în timpul, sau ulterior evacuării din imobil. Recurenta nu a fost despăgubită pentru valoarea acestor bunuri, iar această situație nu a fost prevăzută sau plafonată contractual. Singura plafonare contractuală a despăgubirilor viza investițiile care nu pot fi recuperate.

Valoarea investițiilor care puteau fi dezasamblate și recuperate este deloc neglijabilă, fapt atestat atât de Raportul de evaluare efectuat în prezentul dosar, cât și de Raportul de expertiză extrajudiciară întocmit de către C., pe care le anexează în probațiune.

În ceea ce privește incidența motivului de casare instituit de pct. 8 al art. 488 C. proc. civ., în opinia recurentei, hotărârile instanței de apel și a instanței de fond au fost date cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, respective ale art. 1345-1348 C. civ.

Precizează că, potrivit prevederilor contractuale, nu există dispoziții cu privire la situația despăgubirii în cazul în care recurenta este evacuată din spațiu, fără a i se permite să-și ridice bunurile deținute în proprietate și investițiile care se pot recupera.

Subliniază că la 5 august 2021 recurenta a fost evacuată silit din imobilul deținut în proprietate de B. S.A., fără a i se permite, cu prilejul acestei evacuări, să inventarieze și să ridice bunurile aflate în proprietatea societății și a investiției ce se poate dezatașa din imobil fără a aduce vreo modificare sau afectare de structură a imobilului. Anexează, în acest sens, procesul-verbal de predare silită a imobilului întocmit în dosarul execuțional nr. x/2021 al B.E.J. D., în data de 05.08.2021. Această împrejurare, arată recurenta, este nouă față de data introducerii acțiunii, cu impact semnificativ privind admisibilitatea acțiunii întemeiată pe îmbogățirea fără justă cauză, motiv pentru care a introdus o nouă acțiune în strânsă legătură cu prezenta cauză, ce face obiectul dosarului nr. x/2022, pe rolul Tribunalului Bihor.

Referitor la investițiile efectuate, arată că în anul 2013 s-a realizat modernizarea construcției și amenajarea sălii de fitness, la nivelele parter, etajul 1 și etajul 2; lucrările de modernizare au prevăzut înlocuirea integrală a tâmplăriilor, atât cele exterioare cât și interioare, s-au introdus tâmplarii din aluminiu cu sticlă termopan de înaltă calitate; la interior s-au făcut reparații capitale, s-au organizat recompartimentări etc.; la nivelul dotărilor, s-au introdus toate instalațiile existente acum: instalație electrică nouă, cu dotări specifice pentru protecția și securitatea la incendii (detecție, alarmare), supraveghere video, instalație electronică de monitorizare acces clienți, climatizare cu sistem de purificare si filtrare pentru calitatea aerului, instalații sanitare și termice în spațiie destinate vestiarelor și grupurilor sanitare, în zona de spa-saună, etc.

S-au mobilat toate spațiile interioare cu zone de stat, de servire băuturi, echipamente pentru fitness, dulăpioare de depozitare în vestiare, cabinet masaj, saună și birouri administrative.

La parter s-a amenajat zona de acces din Strada x, s-a construit o scară, pe structură metalică, s-au refăcut finisajele pardoselilor și ale pereților, s-a refăcut toată instalația electrică, inclusiv corpurile de iluminat.

La nivelurile superioare, etajele 1 și 2 s-au amenajat spațiile pentru sport, spa și relaxare, birouri, vestiare și grupuri sanitare pe sexe, zona de recepție, cu filtru electronic și o zonă de bar pentru servire băuturi și spații tehnice adiacente (panou electric, pompă de căldură, monitorizare).

În toate spațiile destinate funcțiunii s-au introdus finisaje de înaltă calitate: pardoseli și placaje din piatră sau ceramică superioară, zugrăveli sau tapet pentru pereți, compartimentări din sticlă securizată, pardoseli din OSB cu finisaj epoxidic pentru zonele de sport.

Zona de vestiare se găsește la fiecare nivel și s-a amenajat conform cerințelor specifice privind sănătatea populației, la cele mai înalte standarde, cu design și finisaje de înaltă calitate: pardoseli ceramice antiderapante, placaje din mozaic sau plăci de mari dimensiuni, instalație de tip saună, pentru relaxarea post-antrenament.

Potrivit devizelor de lucrări, valoarea de investiție a fost de 3.188.579 RON cost net la zi, valoare fără TVA.

Astfel, raportul de expertiză tehnică judiciară efectuat de expert tehnic în construcții E. din 2018, în dosarul nr. x/2016, stabilește că valoarea investițiilor care aduc plus de valoare imobilului este de 431.300 EUR- echivalent în RON 1.982.600 RON.

Față de această împrejurare, precizează că cererea recurentei este de obligare a pârâtei B. S.A. la plata sumei de 400.000 EUR - diferența dintre valoarea plusului de valoare adus imobilului și valoarea dreptului de retenție.

Or, nu se poate considera justă o plată de 31.334 EUR pentru a justifica împroprietărirea pe o investiție de minim 430.000 EUR.

Precizează că toate investițiile au fost efectuate cu acordul proprietarului B. S.A. care a și cesionat recurentei dreptul pentru a obține autorizația de construcție pentru efectuarea modernizărilor.

Raportul de evaluare descrie amănunțit investițiile efectuate de către societatea A. S.R.L. în imobilul apaținând pârâtei.

Totodată, prin raportul întocmit, experții au arătat și care sunt bunurile care pot fi dezasamblate fără să afecteze imobilul.

În principal, recurenta solicită obligarea pârâtei la plata diferenței dintre valoarea investiției la zi și a plusul de valoare adus imobilului B. la investiția efectuată, și dintre dreptul de retenție stabilit în cadrul dosarului dosarul nr. x/2016

Apreciază că în speță se impune stabilirea valorii actualizate a investiției și a plusului de valoare pe baza unei noi expertize în evaluare și în construcții.

Solicită admiterea recursului, astfel cum a fost formulat.

Intimata-pârâtă B. S.A. a depus întâmpinare prin care a invocat excepția nulității recursului, în temeiul dispozițiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ.. A solicitat în principal anularea recursului, conform art. 489 alin. (2) C. proc. civ., iar în subsidiar respingerea acestuia, ca nefondat.

Înalta Curte de Casație și Justiție, examinând cererea de recurs formulată de recurenta-reclamantă A. S.R.L. prin administrator judiciar F. și prin administrator special G. din perspectiva criticilor indicate, astfel cum acestea au fost circumscrise temeiurilor de drept invocate (art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.), reține inexistența motivelor de nelegalitate, în raport de reglementarea cuprinsă în art. 489 alin. (2) C. proc. civ., pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor imperative ale art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ.:

"cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".

În conformitate cu prevederile art. 486 alin. (3) C. proc. civ., "mențiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) și c)-e), precum și cerințele menționate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancțiunea nulității", iar potrivit art. 489 alin. (2) din același cod, "sancțiunea nulității intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488".

Din dispozițiile imperative ale art. 489 alin. (2) C. proc. civ., se reține că instanțele au obligația de a verifica dacă motivele invocate de recurent se încadrează în cazurile de casare prevăzute de art. 488 din același cod, iar dacă această cerință nu este îndeplinită, operează sancțiunea nulității recursului.

Cu alte cuvinte, prin exercitarea recursului se urmărește realizarea controlului de legalitate al hotărârii recurate, astfel că, spre deosebire de calea ordinară de atac, care este devolutivă, în recurs părțile sunt obligate a-și conforma conduita procesuală dispozițiilor imperative anterior invocate.

Se observă că recurenta a relatat opinii despre dezlegările date împrejurărilor de fapt analizate de instanța de apel, ceea ce vizează, în realitate, netemeinicia deciziei atacate, criticile vizând exclusiv aspecte ce țin de modalitatea în care instanța a înțeles să-și argumenteze soluția adoptată în raport de stabilirea situației de fapt reținută în cauză.

În ceea ce privește incidența motivului de casare prevăzut de pct. 6 al art. 488 C. proc. civ., recurenta-reclamantă a susținut generic că "hotărârea cuprinde motive contradictorii și există contradicții între considerente și dispozitiv", fără a indica punctual considerentele pretins contradictorii și fără a oferi o minimă argumentație în drept care să situeze criticile în sfera temeiurilor de casare reglementate expres de C. proc. civ., aspectele menționate vizând, în realitate, o eventuală netemeinicie a deciziei atacate, recurenta prevalându-se de valoarea investițiilor rezultată atât din Raportul de evaluare efectuat în prezentul dosar, cât și de Raportul de expertiză extrajudiciară întocmit de către C..

Totodată, recurenta-reclamantă a indicat formal în susținerea recursului și dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., care prevăd că hotărârea poate fi casată când aceasta a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, fără a arăta în concret în ce constă nelegalitatea sentinței recurate din perspectiva textului de lege indicat, iar dezvoltarea criticilor arătate în cuprinsul cererii de recurs nu face posibilă încadrarea acestora în niciunul dintre cazurile reglementate de pct. 1-8 ale textului de lege anterior menționat.

Astfel, recurenta consideră că ar fi dovedit situația de fapt invocată în susținerea acțiunii, arătând că a efectuat o serie de lucrări de modernizare a imobilului aflat în discuție și de amenajare a sălii de fitness, la nivelele Parter, etajul 1 și etajul 2, invocând în acest sens concluziile raportului de expertiză tehnică judiciară efectuat de expert tehnic în construcții E., în dosarul nr. x/2016, din care rezultă că valoarea investițiilor care aduc plus de valoare imobilului este de 431.300 EUR.

Recursul este o cale nedevolutivă de atac, în cadrul căreia nu pot fi analizate critici privind temeinicia hotărârii pronunțate în apel, indiferent de gradul de nemulțumire al recurentei cu privire la modalitatea de analiză a probatoriului.

Or, invocând motivul de casare instituit de pct. 8 al art. 488 alin. (1) C. proc. civ., recurenta-reclamantă solicită rejudecarea cauzei, motivat de faptul că instanțele nu au avut în vedere concluziile rapoartelor de expertiză efectuate, apreciind că se impunea, totodată, stabilirea valorii actualizate a investiției și a plusului de valoare pe baza unei noi expertize în evaluare și în construcții.

Înalta Curte subliniază că instanța de apel ca instanță devolutivă are plenitudine de apreciere în ceea ce privește probele administrate în cauză, este suverană în a aprecia asupra oportunității administrării probelor în proces din perspectiva utilității, concludenței și pertinenței acestora, iar instanța de recurs nu poate să procedeze la reinterpretarea probelor dispuse.

Se constată că toate argumentele invocate de către reclamanta A. S.R.L. în cuprinsul cererii de recurs constituie nemulțumiri ale acesteia referitoare la modul în care Curtea de Apel Oradea a soluționat pe fond cauza și vizează, exclusiv, aspecte de netemeinicie ale hotărârii atacate, care excedează controlului instanței de recurs.

Simpla nemulțumire a părții cu privire la hotărârea pronunțată nu este suficientă, ci este necesar ca recursul să fie întemeiat pe cel puțin unul din motivele prevăzute expres și limitativ de lege, fiind o cale de atac de reformare prin care se realizează exclusiv controlul de legalitate a hotărârii atacate, deoarece părțile au avut la dispoziție o judecată în fond, în fața primei instanțe și o rejudecare a fondului în apel.

Prin urmare, reevaluarea de către instanța de recurs a situației de fapt pe aspectele invocate de recurentă nu este posibilă, criticile formulate în acest sens neputându-se încadra în niciunul dintre cazurile de casare expres și limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Faptul că se indică anumite dispoziții legale (ex: art. 1345-1348 alin. (1) C. civ. etc.), fără să se susțină o minimă argumentație în drept care să situeze criticile în sfera temeiurilor de casare reglementate expres de C. proc. civ., nu poate să atragă nicio analiză.

Față de considerentele expuse, se reține că accesul la justiție presupune respectarea cerințelor formale în legătură cu promovarea unei căi extraordinare de atac, motiv pentru care, Înalta Curte, având în vedere și inexistența motivelor de ordine publică, care să inducă aplicarea art. 489 alin. (3) C. proc. civ., va anula recursul declarat de recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. prin administrator judiciar F. și prin administrator special G. împotriva deciziei nr. 18/2022 - A din 20 ianuarie 2022 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, în temeiul art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. prin administrator judiciar F. și prin administrator special G. împotriva deciziei nr. 18/2022 - A din 20 ianuarie 2022 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 noiembrie 2022.