ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2507/2022

Ședința publică din data de 23 noiembrie 2022

Asupra recursului cu care a fost învestită, reține următoarele:

Prin hotărârea nr. 1/18.04.2020, tribunalul arbitral de pe lângă Camera de Comerț și Industrie Bihor a respins excepția lipsei de interes, a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.R.L., a constatat ca fiind încetat contractul de închiriere încheiat între părți, începând cu 01.12.2019, a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 16.000 RON, cu titlu de chirie restantă, a compensat garanția depusă de pârâtă cu chiria aferentă lunii septembrie 2019, a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 1.945 RON, reprezentând cheltuieli comune ale imobilului, a penalităților de întârziere de 0,3% din suma datorată pentru lunile octombrie și noiembrie 2019, până la plata efectivă a debitului și sumei de 2.811 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată; a respins restul pretențiilor.

Împotriva acestei hotărâri, S.C. B. S.R.L. a formulat acțiune în anulare.

Prin sentința nr. 2/LP/2021 - P.I./06.05.2021, Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă a respins acțiunea în anulare și a obligat petenta să îi achite intimatei suma de 2.000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentințe, S.C. B. S.R.L. a declarat recurs, solicitând casarea ei și trimiterea cauzei spre o nouă judecată curții de apel.

În motivare, recurenta a arătat că instanța învestită cu soluționarea acțiunii în anulare a interpretat greșit dispozițiile art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., coroborate cu cele ale art. 603 alin. (1) C. proc. civ., texte de lege care, în opinia sa, nu se exclud reciproc.

De aceea, contrar instanței de apel, a apreciat că pentru respectarea dreptului la un proces echitabil, hotărârea arbitrală trebuia să răspundă acelorași exigențe legale ca o hotărâre judecătorească, respectiv să expună în cuprinsul ei obiectul acțiunii, susținerile părților, precum și motivele de fapt și de drept care au fundamentat-o.

A mai arătat că excepția lipsei de interes a fost respinsă de către tribunalul arbitral fără nicio motivare și fără a se indica argumentele în baza cărora susținerile sale au fost înlăturate.

În continuare, autoarea căii de atac a afirmat că sentința recurată a fost pronunțată cu interpretarea greșită a prevederilor art. 33 C. proc. civ. și ale art. 1.798 C. civ., întrucât scopul reglementării dispozițiilor art. 1.798 C. civ. a fost de a acorda celeritate pretențiilor creditorului prin recunoașterea caracterului de titlu executoriu contractelor de locațiune care poartă dată certă și sunt înregistrate la organele fiscale.

La 26.08.2021 intimata a depus întâmpinare prin care a invocat excepția nulității recursului; în subsidiar, a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Recurenta a răspuns la întâmpinare.

La termenul din 24.11.2021, Înalta Curte, constatând lipsa părților de la judecata procesului și că în cauză nu a fost solicitată judecata acestuia în lipsă, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., a suspendat judecata recursului.

Prin cererea din 16.12.2021 recurenta a solicitat repunerea cauzei pe rol, cerere care, prin încheierea din 09.02.2022, a fost anulată ca netimbrată.

Astăzi, Înalta Curte a invocat, din oficiu, excepția perimării recursului, asupra căreia, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., reține următoarele:

Potrivit art. 416 alin. (1) C. proc. civ., "Orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părții, timp de 6 luni".

În accepțiunea normei legale evocate, perimarea reprezintă o sancțiune ce intervine asupra întregului proces, determinată de lipsa de stăruință a părților în soluționarea litigiului.

Reglementată pentru a asigura soluționarea cauzei cu celeritate în vederea respectării dreptului părților la un proces echitabil, dar și pentru a înlătura incertitudinea ce planează asupra drepturilor părților din proces, perimarea operează de drept în momentul întrunirii cumulative a condițiilor prevăzute de textul de lege enunțat, respectiv rămânerea în nelucrare a cauzei pentru o perioadă de 6 luni și vina părții, instanța putând să o constate și din oficiu, potrivit art. 420 alin. (1) C. proc. civ.

Analizând actele dosarului, instanța supremă constată că, în cauză, ultimul act de procedură îndeplinit a fost la 24.11.2021, când judecata recursului a fost suspendată în baza art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. și că de la această dată părțile nu au mai efectuat niciun demers în vederea continuării judecății, fiind, astfel, în culpă procesuală.

Formularea unei cereri de redeschidere a judecății procesului nu este de natură a înlătura sancțiunea perimării, întrucât, prin anularea ei ca netimbrată, nu a avut funcția urmărită de recurentă, de reluare a judecății, ci a fost lipsită de orice efect juridic.

Prin urmare, constatând că pricina a rămas în nelucrare din lipsa de stăruință a părților mai mult de 6 luni, fără ca în acest termen să intervină o cauză de întrerupere sau suspendare a cursului perimării în condițiile art. 417 și art. 418 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 421 alin. (2), raportat la art. 496 alin. (1) teza finală C. proc. civ., va constata perimat recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimat recursul declarat de recurenta S.C. B. S.R.L. împotriva sentinței nr. 2/LP/2021 - P.I./06.05.2021, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă.

Cu drept de recurs în termen de 5 de zile de la pronunțare.

Recursul se depune la Înalta Curte de Casație și Justiție.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 23 noiembrie 2022.