ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2412/2021
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2412/2021 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2021)
Ședința publică din data de 11 noiembrie 2021
Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Bihor la data de 10 iulie 2020, reclamanta A. S.R.L. a chemat în judecată pârâta B. S.R.L., solicitând instanței să dispună:
i. În principal, constatarea ca nescrisă a clauzei neuzuale de denunțare unilaterală a contractului prevăzută de art. 11.2. din Contractul de locațiune nr. x/01.11.2017, cu consecința constatării ineficacității Notificării nr. x/20.05.2020;
ii. în subsidiar, în măsura în care instanța califică clauza indicată ca fiind o clauză de reziliere, constatarea ineficacității Notificării nr. x/20.05.2020;
Constatarea existenței dreptului locativ al reclamantei asupra imobilului situat în Oradea, județul Bihor, înscris în CF nr. x, conform Contractului de locațiune nr. x/01.11.2017;
Obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate cauză.
Prin sentința nr. 213 din 11.12.2020, Tribunalul Bihor, secția a II-a Civilă a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.R.L..
Împotriva acestei hotărâri, a formulat cerere de apel reclamanta A. S.R.L., solicitând admiterea apelului, schimbarea în totalitate a sentinței apelate, în sensul admiterii cererii de chemare în judecată.
Curtea de Apel Oradea, secția a II-a Civilă prin decizia nr. 137/2021 din 29 aprilie 2021 a respins ca nefondat apelul formulat de apelanta A. S.R.L. în contradictoriu cu intimata B. S.R.L. împotriva sentinței nr. 213/LP din 11.12.2020, pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care a menținut-o în totalitate. A respins cheltuielile de judecată formulate de apelantă.
Împotriva acestei decizii la 03 iunie 2021, în cadrul termenului legal, a declarat recurs reclamanta A. S.R.L..
În drept, cererea de recurs a fost întemeiată pe dispozițiile art. 488 pct. 8 C. proc. civ.
În esență, recurenta a susținut că instanța de apel a încălcat și aplicat greșit dispozițiile art. 1203 C. civ., reținând că în condițiile în care clauza de denunțare unilaterală cuprinsă la art. 11.2 din contractul de închiriere este prevăzută în beneficiul ambelor părți, aceasta nu constituie o clauză neuzuală, în sensul textului legal.
De asemnea, a mai susținut că instanța de apel a încălcat și aplicat greșit dispozițiile art. 3 din C. civ., reținând că simpla calitate de profesionist a recurentei prezumă înțelegerea deplină a tuturor clauzelor contractuale, inclusiv a celui de denunțare unilaterală din litigiu.
Pentru aceste motive de casare, solicită admiterea recursului, casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare.
Înalta Curte luând în analiză cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., chestiunea prealabilă a timbrajului, soluționarea acestui aspect făcând de prisos examinarea altor cereri sau excepții, urmează a anula cererea de recurs ca insuficient timbrată, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Accesul la justiție presupune respectarea cerințelor formale în legătură cu promovarea unei acțiuni sau căi de atac, dar și respectarea dispozițiilor imperative vizând plata taxelor judiciare de timbru fără de care nu se poate trece la analiza cererilor formulate în fața instanței, aceasta nefiind legal învestită.
Dispozițiile art. 197 C. proc. civ. prevăd că "În cazul în care cererea este supusă timbrării, dovada achitării taxelor datorate se atașează cererii. Netimbrarea sau timbrarea insuficientă atrage anularea cererii de chemare în judecată, în condițiile legii."
De asemenea, prin art. 1 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele de timbru, a fost statuat principiul, potrivit căruia, acțiunile și cererile adresate instanțelor judecătorești sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de actul normativ menționat, taxe datorate, atât de persoanele fizice cât și de persoanele juridice, care se plătesc anticipat, sau, în mod excepțional, până la termenul stabilit de instanță, de regulă primul termen de judecată.
Dispozițiile art. 32 ale O.U.G. nr. 80/2013 prevăd că taxele judiciare de timbru se datorează atât pentru judecata în prima instanță, cât și pentru exercitarea căilor de atac, în condițiile prevăzute de lege.
Potrivit art. 24 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013, s-a stabilit în sarcina recurentei-reclamante o taxă judiciară de timbru suplimentară față de taxa de timbru achitată, în cuantum de 50 RON.
Conform dispozițiilor art. 33 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013 dacă cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, reclamantului i se va pune în vedere, în condițiile art. 200 alin. (2) teza I din C. proc. civ., obligația de a timbra cererea și de a transmite instanței dovada achitării taxei judiciare de timbru, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării instanței.
Potrivit prevederilor art. 36 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, dacă, până la termenul prevăzut de lege sau stabilit de instanța, reclamantul nu îndeplinește obligația de plată a taxei, instanța va anula cererea sau o va soluționa în limitele în care taxa judiciară de timbru s-a plătit în mod legal.
Înalta Curte, constată că prezenta cerere de recurs a fost timbrată anticipat cu suma de 50 RON. Potrivit rezoluției grefei instanței s-a stabilit în sarcina recurentei-reclamante o taxă de timbru suplimentară în cuantum de 50 RON, însă partea nu s-a conformat obligației ce-i revenea, deși i s-a pus în vedere să depună la dosar dovada achitării acesteia, așa cum rezultă din dovada aflată la dosar.
În aceste condiții devin incidente dispozițiile art. 26 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 coroborate cu art. 197 C. proc. civ., care stabilesc că netimbrarea sau insuficienta timbrare atrag anularea cererii.
Reținând că în speță, nu operează scutirea legală - personală sau ca obiect - de la obligația timbrării, Înalta Curte urmează să dea eficiență dispozițiilor art. 32, art. 33 alin. (2) și art. 36 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013 raportate la art. 197 C. proc. civ. și să dispună anularea ca insuficient timbrată a cererii de recurs.
Prin urmare, față de cele ce preced, precum și pentru a da eficiență principiului constituțional al egalității în fața legii și autorităților, instanța este obligată a examina cererile cu care este sesizată, prin prisma îndeplinirii condițiilor de exercitare stabilite de legea procesuală.
Or, în cauză, aceste cerințe se constată a nu fi îndeplinite, așa încât Înalta Curte urmează a proceda la anularea ca insuficient timbrată a cererii de recurs formulată de recurenta-reclamantă A. S.R.L.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Anulează ca insuficient timbrat recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.R.L. împotriva deciziei nr. 137/2021 - A/C din 29 aprilie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, în contradictoriu cu intimata-pârâtă B. S.R.L.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 noiembrie 2021.