ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 843/2024
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 843/2024 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2024)
Ședința publică din data de 16 aprilie 2024
Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Reșița la 06.09.2021, sub nr. x/2021, reclamanta A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul B., obligarea acestuia la plata sumei de 1415,28 RON, reprezentând debit principal, cu cheltuieli de judecată în sumă de 50 de RON, reprezentând taxă judiciară de timbru.
În drept, cererea de valoare redusă a fost întemeiată pe dispozițiile art. 1028 și urm. C. proc. civ.
Prin sentința civilă nr. 3659 din 26 noiembrie 2021, Judecătoria Reșița a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul B. și, pe cale de consecință:
- a obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 837,29 RON, reprezentând debit principal, respectiv contravaloare servicii de comunicații;
- a respins în rest cererea de chemare în judecată ca neîntemeiată;
- a obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 50 de RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel pârâtul B., criticând sentința instanței de fond ca fiind nelegală.
Prin decizia civilă nr. 434/A/2021 din 13 septembrie 2022, Tribunalul Caraș Severin, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins apelul formulat de apelantul-pârât B. împotriva sentinței civile nr. 3659/26.11.2021 pronunțate de Judecătoria Reșița în dosarul nr. x/2021, în contradictoriu cu intimata-reclamantă A. S.R.L.
Împotriva deciziei menționate a declarat recurs pârâtul B. susținând că soluția pronunțată este incorectă, probele administrate nefiind analizate și luate în considerare la soluționarea dosarului.
Prin decizia civilă nr. 4/R din 16 ianuarie 2023, Curtea de Apel Timișoara, secția a II-a civilă a respins, ca inadmisibil, recursul declarat de recurentul-pârât B., în contradictoriu cu intimata-reclamantă A. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 434/A din 13 septembrie 2022 pronunțate de Tribunalul Caraș Severin în dosarul nr. x/2021, având ca obiect cerere de valoare redusă.
La 07.02.2023, pe rolul Curții de Apel Timișoara, secția de insolvență, societăți, concurență neloială și litigii decurgând din exploatarea unei întreprinderi, sub numărul x/2023, a fost înregistrată contestația în anulare a deciziei civile nr. 4/R/16.01.2023 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosar nr. x/2021, formulată de pârâtul B..
Prin încheierea de ședință din 23.03.2023, instanța a dispus suspendarea judecării contestației în anularea în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., ca urmare a faptului că, deși legal citate, părțile au lipsit în mod nejustificat la apelul făcut în ședință publică și nu au solicitat judecata în lipsă.
Prin rezoluția din 25.09.2023, Curtea a dispus, din oficiu, repunerea pe rol a cauzei și a fixat termen de judecată la 26.10.2023 pentru când părțile au fost citate în vederea discutării excepției de perimare a contestației în anulare.
Prin decizia civilă nr. 184/R din 26 octombrie 2023, Curtea de Apel Timișoara, secția de insolvență, societăți, concurență neloială și litigii decurgând din exploatarea unei întreprinderi a constatat perimată contestația în anularea deciziei civile nr. 4/R/16.01.2023 pronunțate de Curtea de Apel Timișoara în dosar nr. x/2021, formulată de contestatorul B., în contradictoriu cu intimata A. S.R.L.
Împotriva acestei din urmă decizii a formulat recurs B. susținând, în esență, că nu îi sunt imputabile motivele pentru care s-a dispus suspendarea judecării cauzei, acesta neavând cunoștință de termenul de judecată stabilit.
Cererea de recurs nu a fost întemeiată în drept.
Intimata A. S.R.L. a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepțiile netimbrării, tardivității și nulității cererii de recurs, iar pe fond a susținut că în mod corect s-a reținut că, în speță, a intervenit sancțiunea perimării cererii, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 416 C. proc. civ.
Prin rezoluția din 13.12.2023, s-a stabilit în sarcina recurentului obligația timbrării recursului cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 100 RON, potrivit art. 24 alin. (2) teza finală din O.U.G. nr. 80/2013.
Prin rezoluția din 20.02.2024, în vederea soluționării căii extraordinare de atac a recursului, s-a fixat termen de judecată la 16.04.2024, în ședință publică, cu citarea părților.
La acest termen de judecată, instanța supremă a rămas în pronunțare asupra excepției netimbrării recursului, invocate prin întâmpinare.
Înalta Curte, luând în analiză cu prioritate, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ. coroborat cu art. 248 alin. (1) din același cod, chestiunea prealabilă a timbrajului, soluționarea acestui aspect făcând de prisos examinarea altor cereri sau excepții, urmează a anula recursul ca netimbrat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Excepția netimbrării reprezintă modalitatea procesuală prin care instanța ori partea interesată poate invoca, fără să pună în discuție fondul dreptului, neregularitatea cu privire la timbrarea cererii. Aceasta are natura unei excepții de procedură absolute ce duce la anularea cererii în cazul neînlăturării lipsurilor constatate de instanță.
Prin dispozițiilor art. 1 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru a fost statuat principiul potrivit căruia acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de acest act normativ, taxe datorate atât de persoanele fizice, cât și de persoanele juridice, care se plătesc anticipat sau, în mod excepțional, până la termenul stabilit de instanță.
Articolul 32 din același act normativ prevede că, "Taxele judiciare de timbru se datorează atât pentru judecata în primă instanță, cât și pentru exercitarea căilor de atac, în condițiile prevăzute de lege.".
În conformitate cu prevederile art. 33 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, taxele judiciare de timbru se datorează și se plătesc anticipat, iar alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013 stabilește că, în măsura în care cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, părții i se pune în vedere, în condițiile art. 200 alin. (2) teza I C. proc. civ., obligația de a timbra cererea în cuantumul stabilit de instanță și de a transmite la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării. Prin aceeași comunicare instanța aduce la cunoștința părții posibilitatea formulării, în condițiile legii, a cererii de acordare a facilităților la plata taxei judiciare de timbru, în termen de 5 zile de la primirea comunicării.
Împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru partea poate formula cerere de reexaminare în termen de 3 zile de la data comunicării taxei datorate potrivit dispozițiilor art. 39 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013.
Conform art. 486 alin. (2) și (3) C. proc. civ., la cererea de recurs se va atașa dovada achitării taxei judiciare de timbru, conform legii, sub sancțiunea nulității.
În speță, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că, recursul nu a fost timbrat anticipat și că recurentul nu s-a conformat obligației ce îi revenea, deși i s-a pus în vedere să depună la dosar dovada achitării taxei de timbru în cuantum de 100 RON, conform dispozițiilor art. 24 alin. (2) teza finală din O.U.G. nr. 80/2013, așa cum rezultă din procesul-verbal de comunicare, aflat la fila x verso din dosarul de recurs.
Mai mult, observă instanța supremă că autorul căii extraordinare de atac pendinte, prin notele scrise înaintate la dosar la 09.02.2024, a precizat faptul că nu intenționează să achite taxa judiciară de timbru solicitând, totodată, imputarea acesteia intimatei-pârâte.
Prin urmare, față de cele ce preced, precum și pentru a da eficiență principiului constituțional al egalității în fața legii și autorităților, instanța este obligată a examina cererile cu care este sesizată, prin prisma îndeplinirii condițiilor de exercitare stabilite de legea procesuală.
Or, în cauză, aceste cerințe se constată a nu fi îndeplinite, astfel încât Înalta Curte urmează să facă aplicarea sancțiunii prevăzute de art. 486 alin. (3) C. proc. civ., motiv pentru care, în temeiul art. 496 alin. (1) raportat la art. 499 teza a II-a C. proc. civ., va anula recursul declarat de recurentul-pârât B. împotriva deciziei civile nr. 184/R din 26 octombrie 2023, pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția de insolvență, societăți, concurență neloială și litigii decurgând din exploatarea unei întreprinderi.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Anulează, ca netimbrat, recursul declarat de recurentul-pârât B. împotriva deciziei civile nr. 184/R din 26 octombrie 2023, pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția de insolvență, societăți, concurență neloială și litigii decurgând din exploatarea unei întreprinderi.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 16 aprilie 2024.