ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 338/2023

Ședința publică din data de 16 februarie 2023

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Ilfov la data de 20.07.2020 sub nr. x/2020, reclamanta A. S.R.L., reprezentată prin administrator, în calitate de creditoare a formulat cerere de chemare în judecată, în contradictoriu cu B. S.A., solicitând instanței obligarea debitoarei la plata sumei de 464.369,08 RON, reprezentând debitul principal și la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 1350 C. civ. și art. 583 C. proc. civ., coroborat cu art. 223.

Prin sentința civilă nr. 3268/11.12.2020, pronunțată de Tribunalul Ilfov – secția Civilă, în dosarul nr. x/2020, a fost admisă cererea de chemare în judecată și a fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 464.369,08 RON, reprezentând debit principal. A fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 8.248,69 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxa judiciară de timbru aferentă cererii de chemare în judecată.

Împotriva acestei sentințe a formulat apel pârâta B. S.A.

Prin încheierea din data de 12.04.2022 pronunțată de Curtea de Apel București – secția a VI-a Civilă, în temeiul art. 242 alin. (1) din C. proc. civ., a fost suspendată judecata apelului formulat de apelanta-pârâtă B. S.A. împotriva sentinței civile nr. 3268/11.12.2020, pronunțate de Tribunalul Ilfov – secția Civilă, în dosarul nr. x/2020, în contradictoriu cu intimata-reclamanta A. S.R.L.

În motivarea acestei soluții s-a reținut că prin încheierea de ședință din data de 05.10.2021 i s-a pus în vedere apelantei-pârâte să precizeze, punctual, motivul de refuz al plății pentru fiecare dosar de daună în legătură cu care s-a solicitat plata de către reclamantă în cadrul litigiului, cu indicarea numărului de dosar de daună și a titularului poliței RCA.

Deși apelanta-pârâtă a depus la dosar mai multe precizări/note de ședință, instanța de apel a reținut că partea nu s-a conformat tuturor dispozițiilor instanței, omițând motivul pentru care nu s-au plătit diferențele față de sumele solicitate în acele dosare în care s-a refuzat plata integrală sau parțială a despăgubirii, informație necesară pentru a se putea determina limitele învestirii instanței de apel, pentru a se putea aprecia asupra utilității probelor cu expertiză tehnică în specialitatea autovehicule și în specialitate contabilitate și a se stabili obiectivele concrete ale expertizelor tehnice, obiective la care experții să poată răspunde.

În consecință, instanța de apel a constatat faptul că poziția procesuală a apelantei-pârâte împiedică desfășurarea normală a procesului, motiv pentru care a dispus suspendarea judecății apelului, în temeiul art. 242 alin. (1) din C. proc. civ.

Împotriva acestei încheieri a formulat recurs pârâta B. S.A.

Recurenta solicită casarea încheierii atacate și reluarea judecății apelului invocând motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

În dezvoltarea acestui motiv de recurs se arată că măsura suspendării cauzei a fost dispusă ca o sancțiune pentru faptul că pârâta nu ar fi arătat motivele pentru care a refuzat realizarea plății integrale în dosarele de daună pretinse la plată de reclamantă.

Recurenta arată că această măsură s-a luat în condițiile în care s-a învederat instanței că au fost efectuate plăți parțiale, iar prin cererea de apel a invocat anumite dispoziții din Protocolul cu privire la toate dosarele de daună.

Așadar, recurenta susține că a oferit explicații pe care instanța de apel nu le-a avut în vedere.

Or, a penaliza apelanta-pârâtă pentru faptul că nu a indicat în concret pentru fiecare dosar de daună care este clauza contractuală încălcată ci le-a indicat cumulativ, contravine dreptului la un proces echitabil.

Instanța nu a respectat dreptul de dispoziție al pârâtei care a înțeles să se folosească și să invoce toate încălcările clauzelor din Protocol și a ignorat faptul că și-a complinit obligațiile conform art. 10 C. proc. civ., fiind astfel încălcate și dispozițiile art. 22 C. proc. civ. dat fiind că suspendarea s-a dispus în condițiile în care fuseseră deja indicate motivele, prin raportare la clauzele din Protocol.

Aceste încălcări ale normelor de procedură vizează motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Cu referire la motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. recurenta susține că au fost încălcate și aplicate greșit dispozițiile art. 1270 C. civ. în ceea ce privește acordul părților de aplicare a Protocolului cu obligațiile prevăzute de acesta și a căror încălcare de către reclamantă dădea dreptul recurentei să nu achite despăgubirea sau să o achite doar în anumite condiții conform art. 1.7 din Protocol.

Intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului.

Examinând recursul în conformitate cu art. 483 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Criticile formulate privind nelegalitatea încheierii atacate pot fi încadrate în motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., urmând a fi analizate din această perspectivă.

Recurenta a invocat încălcarea dispozițiilor procedurale privind dispunerea măsurii suspendării judecății, respectiv a art. 242 alin. (1) C. proc. civ.

Potrivit acestei norme procedurale instanța poate suspenda judecata când constată că desfășurarea normală a procesului este împiedicată din vina reclamantului, prin neîndeplinirea obligațiilor stabilite în cursul judecății.

Cazul particular de suspendare facultativă a judecății, reglementat prin dispoziția legală menționată, constituie o sancțiune procedurală, instituind condiția culpei reclamantului, în cauză a apelantei, pentru neîndeplinirea unor obligații stabilite în sarcina sa, în cursul judecății.

În speță, prin încheierea recurată instanța de apel a reținut că recurenta nu s-a conformat dispozițiilor instanței, în sensul de a preciza, punctual, motivul de refuz al plății pentru fiecare dosar de daună în legătură cu care s-a solicitat plata de către reclamantă în cadrul litigiului, cu indicarea numărului de dosar de daună și a titularului poliței RCA, fapt pentru care a dispus suspendarea judecării cauzei, în baza dispozițiilor art. 242 alin. (1) C. proc. civ.

Conform art. 242 alin. (1) C. proc. civ. pentru dispunerea măsurii sunt necesare îndeplinirea următoarelor condiții: instanța să stabilească, în sarcina reclamantului, potrivit legii, obligații referitoare la cauza dedusă judecății și să-l înștiințeze; reclamantul să nu îndeplinească obligațiile stabilite de instanță; neîndeplinirea obligațiilor să aibă ca efect împiedicarea desfășurării normale a procesului; reclamantul să fie în culpă pentru neîndeplinirea acestor obligații.

Prin urmare, suspendarea judecății nu se poate dispune în cazul nerespectării oricărei obligații stabilite de lege sau de către instanță, ci doar în ipoteza în care nerespectarea obligației împiedică normala desfășurare a procesului.

În speță, se constată că, în urma înștiințării instanței, recurenta a depus note de ședință cu precizări prin care a învederat instanței că au fost efectuate plăți parțiale, iar prin cererea de apel a invocat incidența anumitor dispoziții din Protocolul cu privire la toate dosarele de daună.

Cu toate acestea instanța a reținut în mod greșit că recurenta nu s-a conformat tuturor dispozițiilor, în sensul că a omis motivul pentru care nu s-au plătit diferențele față de sumele solicitate în acele dosare în care s-a refuzat plata integrală sau parțială a despăgubirii și, considerând că această poziție procesuală împiedică desfășurarea normală a procesului instanța a aplicat sancțiunea procedurală a suspendării judecății apelului, în temeiul art. 242 alin. (1) din C. proc. civ.

Înalta Curte constată că în cauză nu este îndeplinită condiția precizată anterior, respectiv că obligația pretins nerespectată de către apelantă atrăgea imposibilitatea desfășurării normale a procesului, măsura suspendării judecății apelului fiind greșită întrucât neprezentarea motivelor pentru care recurenta nu a plătit integral sumele solicitate este o chestiune care ține de administrarea probelor pe care instanța de judecată le poate dispune în conformitate cu dispozițiile art. 22 alin. (2) C. proc. civ., prin urmare lipsa acestor motive nu împiedica desfășurarea normală a procesului.

În acest sens, Înalta Curte apreciază ca fiind corecte susținerile recurentei, privind faptul că explicațiile solicitate erau de natură probatorie, respectiv priveau regulile de acordare a daunelor rezultând din raporturile juridice de asigurare.

Or, în cazul în care reclamantul, în speță apelanta, nu își dovedește pretențiile deduse judecății, devine aplicabil principiul de drept "actori incumbit probatio", precum și sancțiunea dedusă din dispozițiile art. 249 C. proc. civ., iar nu dispozițiile art. 242 alin. (1) din același cod.

Așadar, dacă instanța de apel aprecia că apelanta, prin probele depuse la dosar, nu a dat toate explicațiile cerute și nu și-a dovedit pe deplin pretențiile, avea posibilitatea să dispună asupra acestora, în baza probatoriului administrat, iar nu să suspende judecata.

Pe de altă parte, în baza rolului activ consacrat de dispozițiile art. 22 alin. (2) C. proc. civ., dacă se considera nelămurită cu privire la regulile de acordare a daunelor rezultând din contractele de asigurare, instanța de apel avea posibilitatea să dispună, chiar împotriva voinței părților, proba cu expertiză care să lămurească toate aspectele neclare.

Ca urmare, suspendarea judecății a fost dispusă cu nerespectarea dispozițiilor art. 242 alin. (1) din C. proc. civ., câtă vreme neprezentarea explicațiilor solicitate apelantei nu atrăgea imposibilitatea desfășurării în continuare a procesului.

Se constată astfel că instanța nu era împiedicată să soluționeze cauza în condițiile expuse, fiind incident motivul de casare prevăzut de art. 488 pct. 5 C. proc. civ.

În ceea ce privește criticile întemeiate pe motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., prin care recurenta susține că au fost încălcate și aplicate greșit dispozițiile art. 1270 C. civ. în ceea ce privește acordul părților de aplicare a Protocolului, Înalta Curte reține că acestea vizează fondul pricini, astfel că, față de limitele căii de atac ce vizează un incident procedural, nu vor fi examinate.

În considerarea argumentelor reținute, care susțin caracterul fondat al recursului, cu aplicarea prevederilor art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa încheierea atacată și va trimite cauza aceleiași instanțe, pentru continuarea judecății.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurenta-pârâtă B. S.A. împotriva încheierii din 12 aprilie 2022 pronunțată de Curtea de Apel București – secția a VI-a Civilă, în contradictoriu cu intimata-reclamantă A. S.R.L.

Casează încheierea atacată și trimite cauza aceleiași instanțe de apel pentru continuarea judecății.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 februarie 2023.