ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 10.04.2024

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 786/2024

HOTĂRÂRE
10.04.2024
CAMERĂ
civil_2
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 786/2024 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2024)

Ședința publică din data de 10 aprilie 2024

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin încheierea din 17 mai 2022, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă în dosarul nr. x/2015, a fost admisă excepția inadmisibilității cererii de disjungere, a fost respinsă cererea de disjungere, ca inadmisibilă. În temeiul art. 262 alin. (4) din Legea nr. 85/2014, a fost suspendată judecarea apelului declarat de apelanții-reclamanți A., MAKLARI KLEKNER A. MARGIT, C. împotriva sentinței civile nr. 6775 din 2 decembrie 2015, pronunțate de Tribunalul București, secția a VI-a civilă în dosarul nr. x/2015, în contradictoriu cu intimatele-pârâte D. S.A. și E. S.A., prin lichidator judiciar F..

Reclamanții au declarat recurs împotriva încheierii din 17 mai 2022, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă în dosarul nr. x/2015, susținând că încheierea atacată a fost pronunțată cu încălcarea și aplicarea greșită a normelor de drept material, respectiv a dispozițiilor art. 75, art. 242 și art. 262 alin. (4) din Legea nr. 85/2014.

De asemenea, potrivit recurenților-reclamanți, instanța de apel a reținut în motivarea hotărârii faptul că sunt relevante, prin raportare la starea de fapt din prezenta cauză, considerentele deciziei general obligatorii nr. 690/2018, pronunțate de Curtea Constituțională a României (paragrafele 16-22) cu privire la raportul dintre art. 75 alin. (1) și art. 262 alin. (4) din Legea nr. 85/2014, dar, contrar celor stabilite prin decizia nr. 690/2018 (paragraful 19), a apreciat că art. 262 alin. (4) teza I derogă de la art. 75 din Legea nr. 85/2014.

În raport de aceste considerente, recurenții-reclamanți susțin că hotărârea instanței de apel cuprinde motive contradictorii.

Recurenții-reclamanți arată că instanța de apel a reținut că prin hotărârea nr. 1679 din 29 iunie 2020, pronunțată de Tribunalul București, secția a VII-a civilă în dosarul nr. x/2020, s-a dispus intrarea în faliment a codebitoarei E. S.A. în temeiul Legii nr. 85/2014, dispunând suspendarea judecății apelului, deși în prezenta cauză figurează ca intimate-pârâte atât codebitoarea E. S.A., (societate față de care s-a deschis procedura falimentului și față de care sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 85/2014), cât și codebitoarea D. S.A. (societate față de care nu este incident niciun caz de suspendare a judecății).

Recurenții-reclamanți redau conținutul art. 242 din Legea nr. 85/2014, în raport de care arată că, în cazul societăților de asigurare/reasigurare față de care a fost deschisă procedura falimentului, se aplică dispozițiile cuprinse în Titlul II ("Procedura insolvenței") capitolul I ("Dispoziții comune") din Legea nr. 85/2014, respectiv art. 38 - 131 din lege, cu derogările prevăzute în capitolul IV ("Dispoziții privind falimentul societăților de asigurare/reasigurare"), respectiv art. 242 - 272 din lege.

Referitor la situația suspendării acțiunilor judiciare pentru realizarea creanțelor îndreptate împotriva societăților de asigurare/reasigurare debitoare față de care s-a dispus deschiderea procedurii falimentului, recurenții-reclamanți apreciază că sunt incidente, potrivit art. 242 din Legea nr. 85/2014, două texte legale, respectiv art. 75 și art. 262 alin. (4) din legea insolvenței.

Practic, art. 75 din lege prevede suplimentar față de art. 262 alin. (4) din lege că nu este obligatorie suspendarea judecății în cazul acțiunilor judiciare îndreptate împotriva codebitorilor și/sau terților garanți.

În ceea ce privește raportul dintre art. 75 și art. 262 alin. (4) din Legea nr. 85/2014, recurenții-reclamanți arată că, prin decizia nr. 690/2018, Curtea Constituțională a explicat în paragraful 19 al deciziei că: "Legea nr. 85/2014 introduce, în mod expres, și excepții de la această suspendare de plano a tuturor acțiunilor judiciare, extrajudiciare sau de executare silită, excepții care sunt cuprinse, spre exemplu, la art. 75 alin. (2) lit. a) și b) (...) sau la art. 75 alin. (3) (...). Curtea reține că dispozițiile art. 262 din Legea nr. 85/2014, în ceea ce privește creanțele de asigurări, își găsesc aplicarea în coroborare cu cele ale art. 75 alin. (2) din aceeași lege ".

De asemenea, în paragraful 20 din motivarea deciziei, Curtea reține: "Ca atare, față de cele prezentate, Curtea observă că prevederile art. 262 alin. (4) din Legea nr. 85/2014 nu trebuie interpretat disparat, ci trebuie avut în vedere, pe de o parte, art. 262 în integralitatea sa și, pe de altă parte, întreg cadrul legislativ în materie, respectiv, în mod concret, art. 242 din Legea nr. 85/2014, potrivit căruia prevederile capitolului I (din care fac parte și dispozițiile art. 75, care conțin și excepții de la procedura suspendării de drept a tuturor acțiunilor judiciare, extrajudiciare sau a măsurilor de executare silită pentru realizarea creanțelor asupra averii debitorului) cu excepția celor cuprinse în secțiunea a 6-a, se vor aplica în mod corespunzător procedurii falimentului societăților de asigurare/reasigurare, cu derogările prevăzute în acest capitol".

Recurenții-reclamanți apreciază că instanța de apel a interpretat și aplicat greșit aceste norme de drept material, reținând că art. 262 alin. (4) derogă de la art. 75 din Legea nr. 85/2014, contrar atât celor instituite de legiuitor prin Legea nr. 85/2014, cât și celor statuate de Curtea Constituțională prin decizia general obligatorie nr. 690/2018.

Sub un ultim aspect, recurenții-reclamanți arată și că se încalcă principiul liberului acces la justiție prevăzut de art. 21 din Constituția României, precum și dreptul la un proces echitabil, într-un termen optim și previzibil reglementat de art. 6 din C. proc. civ. prin temporizarea fără niciun temei legal a acțiunii îndreptate împotriva codebitoarei D. S.A.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din C. proc. civ.

Intimata D. S.A. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Recurenții-reclamanți au formulat răspuns la întâmpinare.

A fost întocmit raportul asupra admisibilității în principiu a recursului.

Completul de filtru a dispus, prin încheierea din data de 7 februarie 2024, comunicarea raportului părților, pentru ca acestea să depună puncte de vedere.

Intimata D. S.A. a depus punct de vedere cu privire la raport.

Analizând recursul formulat, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că este rămas fără interes, pentru următoarele considerente:

Partea care promovează acțiunea și/sau căile de atac este obligată să respecte condițiile de exercitare a acțiunii, după caz, căile de atac prevăzute de lege.

Interesul reprezintă una dintre condițiile necesare pentru existența dreptului la acțiune, adică folosul practic imediat pe care îl are o parte pentru a justifica punerea în mișcare a procedurii judiciare.

Conform dispozițiilor art. 33 C. proc. civ., interesul trebuie să fie determinat, legitim, personal, născut și actual, ultima condiție nemaifiind îndeplinită în speță, recurenții-reclamanți nemaiavând interes în susținerea căii de atac promovate, având în vedere că ulterior declarării recursului, cererea de apel a fost soluționată.

Astfel, prin decizia nr. 1823, pronunțată la 28 noiembrie 2023 de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2015, s-a constatat încetată acțiunea judiciară față de intimata-pârâtă E. S.A; a fost respins apelul declarat de apelanții-reclamanți în contradictoriu cu intimata-pârâtă D. S.A., ca nefondat.

În consecință, pentru considerentele ce preced, Înalta Curte de Casație și Justiție, raportat la dispozițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., va respinge recursul declarat de recurenții-reclamanți A., C. și MAKLARI KLEKNER A. MARGIT împotriva încheierii din 17 mai 2022, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă în dosarul nr. x/2015, ca rămas fără interes.

Respinge recursul declarat de recurenții-reclamanți A., C. și MAKLARI KLEKNER A. MARGIT împotriva încheierii din 17 mai 2022, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă în dosarul nr. x/2015, ca rămas fără interes.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 10 aprilie 2024.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2022-05-10
0,95
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1089/2022
6 noiembrie 2017, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, în sensul admiterii, cu consecința schimbării în parte a sentinței apelate. A fost respinsă ca neîntemeiată cererea și a fost menținută soluția primei instanțe
ÎCCJ 2024-04-16
0,94
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 829/2024
pârâtă S.C. C. S.R.L. împotriva încheierii de ședință din data de 28 iunie 2017 și împotriva sentinței civile nr. 3835 din 23 octombrie 2017, pronunțate de Tribunalul București, secția a VI-a civilă, în contradictoriu cu intimata-reclamantă
ÎCCJ 2023-03-21
0,94
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 677/2023
, dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ. și solicitând casarea hotărârii atacate și întoarcerea executării silite prin restabilirea situației anterioare acesteia, având în vedere că reclamanții au pus în executare hotărâr
ÎCCJ 2025-11-18
0,94
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1705/2025
, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. x/2017, a fost anulat recursul declarat de recurenții-reclamanți B. și A. împotriva deciziei civile nr. 28/17.01.2023, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civil
ÎCCJ 2025-10-22
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1816/2025
, a solicitat respingerea acțiunii ca nefondate. Prin notele scrise depuse la data de 16 ianuarie 2023, pârâta a invocat excepția prescripției extinctive a dreptului material la acțiune, iar prin notele scrise depuse de reclamant la data de
Sursă